Strigătul de disperare al unei femei către autorități: interveniți până nu este prea târziu!

Într-o familie frumoasă și reușită, din Piatra-Neamț, a intervenit, cu ani în urmă o problemă. Bărbatul s-a îmbolnăvit mental, a urmat o vreme un tratament și, aparent, era bine. Doar că, la fel de brusc cum a debutat boala, s-a instalat un nou episod, marcat de izbucniri violente. Singura soluție a fost obținerea unui ordin de protecție. Un ordin pe care, în week-end-ul trecut, bărbatul l-a încălcat și….nu i s-a întâmplat absolut nimic în afară de o reținere de 24 de ore. Asta, la antipod față de situații similare, când bărbați care-și agresau sau amenințau familiile au fost duși, prompt, la arestare. E adevărat, se întâmpla în timpul săptămânii, când magistrații au program normal de lucru și nu trebuie să vină de acasă. Acum, o femeie și cei doi copii ai ei, trăiesc cu groaza că, oricând, bărbatul poate veni să-i atace noaptea sau să dea foc la casă, de exemplu. Situația este cu atât mai dureroasă, cu cât este vorba despre un om care, până să se îmbolnăvească, și-a iubit la modul real familia. Însă acum, este un pericol pentru ai lui, dar și pentru el însuși.

Disperată, soția care nu știe la ce uși să mai bată și cum să procedeze, face un apel public către autorități, cu speranța că se va găsi, cumva o soluție legală: ”În urmă cu câțiva ani, soțul meu a început să aibă schimbări bruște de comportament, gândire și înfățișare. În anul 2011, după o schimbare bruscă de comportament, a fost internat la psihiatrie, unde s-a confirmat că este bolnav, fiind diagnosticat cu „Tulburarea afectivă bipolară”, iar motivul internării a fost ”episod maniacal”. După ieșirea din spital el a refuzat să admită că are o problemă, drept urmare nici tratamentul nu l-a luat spunând că este perfect sănătos. A avut o perioadă de revenire, iar în anul 2013, boala a început din nou să își facă efectele. Soțul meu a început să fie agresiv, nervos cu toată lumea din familie, pleca de acasă și umbla mereu fără rost inventând motive. Din cauza bolii în iunie 2013 a săvârșit următoarele infracțiuni: conducerea pe drumurile publice cu o alcoolemie peste limita legală, sfidarea organelor judiciare, tulburarea liniștii publice, deținerea unei arme letale, lovire și amenințare.

În urma evenimentelor a fost internat la Spitalul Socola-Iași pentru expertiză medicală. Diagnosticul primit: tulburare de personalitate de tip impulsiv-exploziv, diagnostic pe care la fel nu l-a recunoscut. Am făcut o plângere, prin care am cerut o măsură de siguranță pentru luarea tratamentului. Toată familia a încercat să-i fie aproape, să-l ajute și să-i explice gravitatea situației și a faptelor săvârșite din cauza bolii. În urma admiterii referatului cu propunere a obligării la tratament conform articolului 113 din vremea aceea, soțul meu a început tratamentul pe 1 octombrie 2013, iar pentru faptele săvârșite a primit o pedeapsă cu suspendare.

Totul a decurs foarte bine, și-a revenit, mereu m-am înțeles cu el. Era un tată protector, un soț muncitor și priceput la toate, avea o relație bună atât cu mine, cât și cu copiii.

Până în anul 2017 a mers la control, a urmat tratamentul, când deodată a refuzat să mai meargă la doctor și să-și ia pastilele. Netratând boala, în aprilie 2018, soțul meu a început să-și schimbe comportamentul, să se certe cu toată lumea și să nu mai doarmă. În luna mai, a părasit locuința fără nici un motiv și a fost plecat la Chișinău, iar când s-a întors, s-a mutat în apartamentul unde am locuit înaite de-a ne face casă. Avea deja toate simptomele bolii: crize, isterii, mintea încurcată și mai mult de atât nu a asculta sfatul nimănui, certându-se cu toți din jurul său.

Situația s-a înrăutățit, ne jignea și ne amenința atât direct, cât și telefonic, a început să consume băuturi alcoolice, a intrat pe ascuns în casă și a furat aurul, umbla noaptea și făcea numai rău familiei, drept urmare am făcut plângeri și am cerut ajutorul pentru internarea nonvoluntară, dar toate fără niciun rezultat. Ne cerea bani mulți ca să ne lase în pace, ne amenința cu moartea și ne spunea că nu se lasă până ce nu ne distruge.

În iulie 2018, în urma unui episod maniacal (era beat și a făcut scandal), cu ajutorul poliției, am reușit să-l internăm la psihiarie. În câteva zile, însă, doctorul i-a dat drumul. I s-a făcut o expertiză, însă nu cunosc rezultatul.

Această internare l-a făcut pe soțul meu mult mai nervos și pus pe rele împotriva noastră. Ne-a terorizat cu mesaje de amenințare, venea și oprea curentul, umbla la gaz. Mai mult de atât, în data de 26 august, în jurului orei 03:00 dimineața, a venit la casa noastră, știind că fata este singură acasă, a oprit curentul și a spart un geam de la parter, începând să țipe și să o amenințe că o omoară. Nici nu vreau să îmi imaginez ce se putea întâmpla dacă reușea să între în casă, fiica noastră implorându-l să o lase în pace, el continund să țipe, de frică i-a spus că a chemat poliția. El fugind, poliția nu a putut lua nici o măsură, așa că am fost nevoiți să obținem un ordin de protecție, deoarece ne simțeam în pericol.

Chiar dacă a fost dat acest ordin de protecție, soțul meu în continuare trimitea mesaje, ne suna, și mai mult de atât a venit personal la locuință, deși nu avea voie conform ordinului.

Starea lui de sănătate s-a degradează pe zi ce trece, a slăbit foarte tare, este numai piele și os; și în afara faptului că este bolnav psihic, este suspect de cancer la prostată, bineînțeles refuzând ajutorul medical.

Am încercat să nu îi lipsească nimic, i-am trimis bani, alimente, i-am plătit facturile, doar ca să îi fie bine. Noi familia, nu mai știm ce să facem, stăm într-un stres și o teroare continuă, ne este frică pentru noi, dar și pentru el. Vrem să fie internat într-un spital de specialitate și să fie tratat. Doar cu ajutorul medicamentelor poate să își revină și să fie el, cel de altă dată. Sunt 9 luni de chin atât pentru familie cât și pentru el, 9 luni în care se puteau face atât de multe pentru binele bolnavului, 9 luni pierdute și fără nici un ajutor, 9 luni de strigăt disperat…Oare mă aude cineva, vreo instituție, vreun om cu putere de decizie din țara asta, înainte de a fi prea târziu?”. (M.N.)

PS: Întrucât este vorba despre un caz delicat, am protejat identitatea familiei, dar așteptăm reacția autorităților la adresa de mail a redației [email protected], cărora le vom pune la dispoziție toate datele.