Ordonanța de Urgență 114, adoptată de Guvern pe ultima sută de metri a anului trecut, prin care s-a stabilit instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal bugetare, a fost publicată în Monitorul Oficial pe 29 decembrie 2018. Efectele pe termen scurt ale măsurilor cuprinse în acest act normativ sunt cunoscute: indicii bursieri au scăzut considerabil, mediul de afaceri s-a plâns că nu a fost consultat, băncile s-au revoltat. Chiar ministrul Finanțelor, Eugen Orlando Teodorovici, a recunoscut că, la modul ideal, s-ar fi consultat cu firmele afectate de măsurile din ordonanță, dar a reclamat că acestea ar fi pus presiuni prea mari pentru ca actul normal să nu intre în vigoare.
Răspunsul din partea mediului de afaceri la măsurile prevăzute de Guvern vine, deci, după ce toți au fost puși în fața faptului împlinit. Camera de Comerț și Industrie Neamț a organizat, pe 22 ianuarie 2019, o reuniune a firmelor care activează în domeniul construcțiilor și producerii materialelor de construcție. Scopul întâlnirii: identificarea implicațiilor care decurg din celebra ordonanță și soluțiile care se întrevăd. Întâlnirea, organizată la inițiativa firmelor din domeniu, a reunit 32 de agenți economici.
* Ordonanța mumă, ordonanța ciumă
Potrivit președintelui CCI Neamț, Mihai Apopii, din punctul de vedere al firmelor de construcții, OUG 114 produce o mulțime de probleme.
În primul rând, art. 66, care vorbește despre scutirea de la plata impozitului pe venit pentru salariații care lucrează în domeniul construcțiilor, vine cu obligația angajatorilor de a majora toate salariile din firmă conform art. 71 la minimum 3.000 lei, transformând astfel o facilitate într-o obligativitate.
Apoi, creșterea salariului minim implică creșterea salariilor tuturor angajaților și nu este corelată cu productivitatea muncii, în condițiile unui nivel scăzut de calificare al angajaților.
Nu se face referire la personalul calificat, care trebuie remunerat pe măsură și pentru care facilitățile sunt binevenite. Conform art. 71, e inclus și personalul necalificat sau cel implicat în activități administrative (paznici, femei de serviciu, etc.) în marja 3.000-30.000 lei. Necesitatea de a departaja salariile muncitorilor calificati față de ale celor necalificați ridică întreaga grilă de salarii și împovărează firmele mici, ceea ce duce la imposibilitatea plății salariilor și a contribuțiilor către stat.
Ordonanța pare mai degrabă o dedicație pentru firmele care au contracte cu statul, deoarece este dificil să ajustezi un preț dintr-un contract cu alt partener decât statul, în mod deosebit pentru cei care au activitate preponderentă de export.
Includerea anumitor coduri CAEN (ex. 1623) în ordonanță este abuzivă, deoarece există firme se încadrează la această activitate din lipsa existenței unui cod CAEN specializat (ex. producția de căsuțe din lemn sau producerea de fântâni arteziene, care nu au legătură cu activitatea de construcții sau producerea de materiale construcții).
”Renegocierea contractelor cu partenerii externi, pe fondul unor costuri ridicate cu forța de muncă – România are unul din cele mai ridicate costuri cu forța de muncă, în comparație cu Cehia, Polonia, țările din fosta Iugoslavie -, cu materiile prime și inexistența unei infrastructuri de transport adecvate, duce la pierderea acestor contracte și la închiderea firmelor. Limitarea salariilor între 3.000 și 30.000 lei este aberantă, deoarece majoritatea firmelor mici și mijlocii nu se încadrează în această marjă. La societățile mici, cifra de afaceri obținută din activitatea de construcții reprezintă 80% din total doar în anumite luni calendaristice. Intervenția statului în relația angajator – angajat este abuzivă. Firmele sunt interesate să își plătească angajații pentru a-i păstra, în condițiile tot mai dificile ale discrepanței dintre salariile din mediul privat și cel bugetar”, explică Mihai Apopii câteva din concluziile desprinse din discuțiile cu firmele de construcții.
În plus, s-a subliniat faptul că, deși aparent salariatul câștigă suplimentar, prin aplicarea scutirii de impozit pe venit, prin diminuarea cu 3,75 puncte procentuale a contribuției de asigurări sociale, el pierde, totodată, la pilonul II de pensie.
Ce a mai rezultat din dezbaterea CCI Neamț? Un lucru trist: patronatele nu reprezintă interesele majorității firmelor; în general, politica acestora este dictată de firmele foarte mari, cum este și acordul semnat între Federația Patronatelor din Construcții și Guvernul României, care a generat prevederile din prezenta ordonanță.
* Un nebun aruncă o piatră în apă și zece înțelepți n-o pot scoate
Ca de obicei, întâlnirea organizată sub egida Camerei de Comerț nu s-a limitat doar la punctarea problemelor, ci a venit și cu posibile soluții. S-au formulat șase recomandări cu privire la aplicarea măreței ordonanțe:
– prorogarea termenului de aplicare până la 31 martie 2019;
– codurile CAEN care nu au pondere construcții sau producerea de materiale de construcții să fie eliminate din ordonanță (ex. producerea căsuțelor din lemn, confecții metalice, producerea articolelor din ipsos, etc.);
– facilitățile ordonanței 114/2018 să se realizeze pe coduri COR, prin tarif/ oră, pentru meseriile strict legate de activitatea de construcții;
– salariul minim să fie tarifat pe meserii pe oră, întrucât o persoană poate realiza atât activități calificate, cât și alte activități;
– pentru a realiza o unitate de abordare între art. 66 care prevede condițiile scutirilor și art. 71, alineatul (2) ar trebui să aibă următoarea formulare: ”prevederile alineatului 1 se aplică exclusiv domeniilor de activitate și în condițiile prevăzute la art. 66, punctul a) și b) din prezenta ordonanță de urgență”;
– respectarea condițiilor de predictibilitate a modificării actelor normative și, în principal, a celor care presupun schimbarea contractelor de muncă, precum și reglementarea relației între angajat și angajator din mediul privat. Asta pentru că, oriunde în lume, e anormal ca un act normativ de o asemenea importanță și cu asemenea efecte să fie publicat pe 28 decembrie, cu aplicabilitate 1 ianuarie.
În plus față de aceste propuneri, participanții la întâlnire au mai propus acreditarea anuală a firmelor privind obiectul de activitate principal și limitarea certificării la un obiect principal și un obiect secundar, eliminându-se astfel posibilitatea unei concurențe neloiale în mediul de afaceri și reducerea semnificativă a evaziunii fiscale. De asemenea, s-a mai propus ca, în Legea 31/1990, să se introducă obligativitatea ca administratorii de firme fără studii superioare să obțină un certificat de absolvire a unui curs autorizat ANC, de Administrator firmă sau de Competențe Antreprenoriale.
Toate aceste elemente par să țină de un singur domeniu de activitate, construcții, însă OUG 114/2018 afectează mediul de afaceri în ansamblul său. Cu siguranță și firmele din alte domenii, mai ales cele bancare, de energie, chiar comunicații, ar putea contribui substanțial la lista nemulțumirilor și poate chiar ar identifica niște soluții. Chestiunea este că, dacă Guvernul a tratat cu dezinteres părerile firmelor când a redactat și adoptat ordonanța cu pricina, de ce le-ar lua în considerare acum? Am dovedit de multe ori că nu facem ce trebuie până când nu încercăm toate celelalte variante, cum spunea Winston Churchill. Asta deși, după toate calculele, există o singură soluție la problemele create de Ordonanța 114: retragerea ei. Nu e nimic rușinos în asta. E doar o dovadă că rațiunea învinge, în cele din urmă. Iar după aceea ar trebui să urmeze politicile coerente.
Dana OSTAHIE
