Când Radu Tudorel aruncă o piatră, nici Nicolae Manolescu n-o mai poate scoate!

Premiul ”Ion Creangă”, un proiect cultural major al Consiliului Județean Neamț, dedicat marelui scriitor Ion Creangă și girat de Uniunea Scriitorilor din România, este în pericol să (re)devină o simplă manifestare provincială, din cauza ambițiilor mărunte ale unor personaje care pun interesele și orgoliile personale mai presus de orice.

Premiul ”Ion Creangă” se acordă în fiecare an de un juriu prestigios, în care se mai strecoară, pe baza politeții naționale și-a băgării în seamă locale, și personaje care nu sunt calificate să judece opere literare la acest nivel. Anul acesta s-a făcut jurizare, Uniunea Scriitorilor a trimis nominalizări, iar, la final, premiul trebuia să meargă spre Livius Ciocârlie. După ce s-a aflat rezultatul, s-a întâmplat un lucru destul de ciudat.

La Uniunea Scriitorilor, a ajuns o scrisoare, semnată de Miron Radu Tudorel, în calitate de președinte al comisiei pentru cultură din Consiliul Județean Neamț, care, cu trimiteri la Wikipedia, contesta rezultatul votului dat de juriu.

Miron Radu Tudorel, într-o convorbire telefonică, a refuzat să dea amănunte, spunând doar că cel care ar fi trebuit să ia premiul nu ar fi demn de acest titlu, iar Uniunea Scriitorilor și dl. Manolescu n-au decât să se retragă din proiect!

Ceea ce au și făcut.

Răspunsul președintelui Uniunii Scriitorilor din România este scurt, clar și la obiect. Uniunea și-a retras nominalizările, nu-și mai leagă numele de proiectul de la Piatra Neamț și acuză ”imixtiunile inadmisibile” ale unui consilier județean față de decizia juriului, luată în majoritate covârșitoare (doar Cristian Livescu, apropiat de-al lui Miron Radu Tudorel pe linie de partid și nu numai, a votat împotrivă). Nicolae Manolescu își anunță demisia din juriu, deopotrivă cu alți cinci colegi. Greu de crezut că vor rămâne și ceilalți.

În definitiv, Nicolae Manolescu este un nume. Miron Radu Tudorel, în ciuda competențelor multiple în încărcătoare frontale și activități bugetofage la Apa Serv, în nume personal sau pe familie, din punct de vedere literar este, pardon, un nimeni. Sau, în fine, un cvasinimeni (detalii aici)…

A pune în pericol o activitate pentru care toată lumea s-a zbătut – să se facă, să se facă la Neamț, să crească, să ridice valoarea și faima județului -, doar pentru că un stimabil a demonstrat că lista sa de lecturi se rezumă la Wikipedia, este cel puțin o stupizenie. Și un maximum de ridicol.

Și, dincolo de toate, se disting câteva întrebări, la care poate îndrăznește cineva să răspundă:

1. Tov. Radu Tudorel a avut și acordul membrilor comisiei când a scris ce-a scris, în calitate de președinte al comisiei pentru cultură a Consiliului Județean?
2. După ce Ionel Arsene și Consiliul Județean Neamț au făcut eforturi financiare importante pentru a promova, în timp, acest premiu, fiind mândri de colaborarea cu Uniunea Scriitorilor, este normal ca un consilier să-și permită o astfel de scrisoare cel puțin neavenită?
3. Dacă, pentru multă lume, numele lui Livius Ciocârlie nu spune mare lucru, nu ar fi fost normal să existe o discuție la nivel de organizatori, care să lămurească lucrurile? Dar nu o discuție arțăgoasă, cum poate este obișnuit dl. Tudorel de pe la partid sau Consilii de Administrație, nu o discuție fără folos și nici prejudicii de imagine pentru județ. O discuție serioasă. Și nu purtată de un consilier care, culmea, pretinde că are și preocupări literare, deși, cum bine se știe, hârtia suportă orice, inclusiv rânduri care îngroașă CV-ul de lucrător în industrie și servicii, specialist în mașini agricole, apă și canalizare.

Valentin Bălănescu