Sunt ani de când județul Neamț era colorat cu roșu pe toate hărțile care ilustrau alegerile din România în toate ciclurile electorale. După alegerile europarlamentare din 26 mai, apare aceeași culoare, dar, chiar și la o analiză superficială, este foarte clar că roșul e cam diluat și, mai degrabă, bate spre roz, dată fiind realitatea din teren. De data asta, nu se mai poate vorbi despre PSD și un alt partid, de opoziție, ci, mult mai corect, se poate vorbi despre partide poziționate pe stânga și pe dreapta politică. Judecând din acest punct de vedere, Partidul Social Democrat a pierdut cu brio alegerile din Neamț: peste 60% din nemțeni au întors spatele stângii reprezentate de Liviu Dragnea. De aici pot începe discuțiile privitoare la semnificația și învățăturile alegerilor.
* PSD Neamț sau cum se câștigă când, de fapt, se pierde
Pe măsură ce se anunțau rezultatele din secții, la sediul PSD se întunecau chipuri, care, oricum, începuseră de pe la prânz să bată în nuanțe de gri, odată ce au început să apară datele îngrijorătoare. Cele mai negre temeri erau confirmate: PSD pierdea în multe locuri sau câștiga la mustață în localități considerate redute inexpugnabile pentru opoziție.
Scorul realizat, de 29,08%, este mai mult decât modest, raportat la așteptări, logistica pusă în joc, posibilitățile financiare și structurile care erau considerate fidele partidului.
Înainte de alegeri, se vorbea la modul absolut despre măcar 50%, pentru că Ionel Arsene nu concepea că, în județ, ar putea exista oameni care să nu fie impresionați de sumele și investițiile promise – spital nou la Piatra Neamț, șosea nouă între Piatra Neamț și Bacău, plus ”Ținutul lui Creangă” și o grămadă de asfaltări.
De ce nu a obținut PSD nici măcar un curat 30%?
Motivele sunt foarte multe, dar primul dintre ele ține de imaginea partidului, așa cum s-a propagat în opinia publică. Scandalurile pe legile Justiției, discuțiile nesfârșite pe amnistie și grațiere, promovarea unor impotenți politici, precum Florin Iordache sau Dănuț Andrușcă, în funcții vitale pentru statul român, aroganța specifică unor semidocți ajunși la cârmă, blazarea că, în ciuda tuturor criticilor, situația actuală va fi păstrată măcar până-n 2020, plus antieuropenismul transmis către o populație care, în mare măsură, depinde financiar de banii românilor plecați la muncă în Europa. Toate acestea sunt motive perfect aplicabile și n-au nevoie de explicații.
În plan local, Ionel Arsene are vina de a fi neglijat prea mult viața de partid. El a considerat că e suficient să se bată la centru pentru susținerea financiară a proiectelor din județ și că, din moment ce rezolvă aceste lucruri, nu mai e nevoie să stea de vorbă cu primarii sau ceilalți aleși locali. Din punctul său de vedere, primarii însemnau PSD în localitatea respectivă, iar aceștia au devenit mici șefi locali, care au neglijat munca de partid, preluând atitudinea șefului de la județ.
Abia în ultimele luni, în PSD, lumea și-a adus aminte că vine o campanie electorală importantă și au început măsuri timide pentru a relua contactul cu electoratul. Măsuri care, de cele mai multe ori, au fost fie naive, fie enervante, fie ambele.
Chestionarele trimise în școli pentru a fi completate de cadrele didactice, în care se cerea inclusiv părerea despre PSD, sunt un exemplu despre cum nu se face campanie electorală. Mai sunt și altele.
Între cei care au coordonat campania electorală și executanți a apărut o falie imensă și acest lucru s-a văzut.
În Neamț, s-au pierdut voturi și după mitingul de la Iași, stupizenie politică, un ”ambâț” al banului de Teleorman, care-a vrut să-și facă ”pohta” și să le dea praf în ochi oficialilor europeni aflați la summit-ul de la Sibiu. Oamenii s-au dus la miting, rugați sau amenințați de primari, șefi sau cunoscuți cărora le datorau ceva, dar n-au uitat că au fost duși acolo mai mult de nevoie decât de voie. Mulți din cei aflați în autobuzele plecate din Neamț au spus încă de atunci că participă la miting, dar nu vor vota PSD. Ceea ce s-a și întâmplat.
O altă prostie strategică a fost promovarea Danielei Soroceanu pe post de prefect, pentru rezolvarea anumitor probleme, personale și de partid. Activitatea administrativă – în cel mai bun caz hazlie, în cel mai rău ridicolă -, lipsa unei autoevaluări obiective, promovarea unor nulități în Cancelaria Prefectului, pe post de gardieni, angajarea șoferului Norocel Harabagiu pe post de bau-bau și amenințările transmise, pe diverse canale, la adresa primarilor, plus prostia cu anularea mandatului de consilier județean în cazul lui Laurențiu Dulamă au făcut din Daniela Soroceanu un personaj deloc iubit sau apreciat de primari. Și de cetățeni. De cei pe care nu i-a nășit și nu i-a plasat în posturi călduțe. Asta și mesajele sale cu îndemnuri stahanoviste au transformat-o în subiect de bancuri, din cele de nespus în fața copiilor. Alăturarea ei de imaginea lui Ionel Arsene înainte de alegeri sigur a cântărit greu în a-i convinge pe tinerii care au votat cu USR că PSD nu este o soluție.
În acest moment, la două zile după europarlamentare și una după încarcerarea lui Liviu Dragnea, lui Ionel Arsene – perceput ca un locotenent al acestuia – i se prevestește sfârșitul politic. Nu ar fi pentru prima dată.
Raportat la rezultate, pe plan național, PSD Neamț a obținut un scor bun, chiar mai bun decât partidul în general. Asta nu va consta însă prea mult în momentul când garda lui Dragnea va fi expulzată de la butoane sau după ce partidul va renunța ori va pierde guvernarea.
De aici încolo, este foarte posibil ca, la Consiliul Județean Neamț, să apară probleme grave. Atât în privința majorității, extrem de fragilă și cu perspective să devină și mai casantă, cât și în privința finanțării investițiilor anunțate cu înverșunare în ultima perioadă.
Concluzia parcă vine de la sine: actuala echipă s-a bazat mai mult pe puterea lui Ionel Arsene în partid și mai puțin pe munca efectivă de partid. Ceea ce s-a văzut la vot. Rămâne de urmărit câți dintre primarii de la PSD vor rămâne fideli partidului și ce echipă va fi pregătită pentru viitoarele alegeri.
* PNL Neamț, munca în echipă și lipiciul lui Cozmanciuc
Înainte de alegeri, cei mai înfocați peneliști vorbeau numai cu jumătate de gură de posibilitatea unui scor de peste 20%, cei mai îndrăzneți vorbeau despre maximum 25|%. Partidul nu a fost lipsit de scandaluri chiar înainte de alegeri. S-a certat Laurențiu Leoreanu cu toată lumea, s-a certat Dragoș Chitic cu Romel Bîrjoveanu, Lucian Micu era bănuit de-un blat cu Arsene sau chiar cu PSD-ul la Roman… În acest context, optimismul afișat pe la conferințe n-avea temeiuri reale.
Aici a intervenit, din nou, flerul lui Mugur Cozmanciuc, care, la fel ca înainte de localele din 2016, a lăsat de-o parte toate umorile și a început concilierea în partid. La Piatra Neamț, a preluat organizația muncipală, aflată la un pas de faza pe încăierare a dezbaterilor politice, și l-a mai cooptat o dată în echipă pe Dragoș Chitic. Leoreanu și Țapu au fost convinși că trebuie să muncească din toate puterile pentru partid și, mai ales primul din ei, să lase pe altă dată dorințele de preluare a partidului.
A fost un moment decisiv, în care s-a văzut clar că Mugur Cozmanciuc este o piesă importantă în echipa președintelui Iohannis, că este unul dintre cei care l-a promovat fără nicio rezervă pe Rareș Bogdan: mitingul de la Sala Polivalentă din Piatra Neamț. Asta a arătat că echipa funcționează și că munca de partid dă roade, iar peneliștii care cârcoteau au devenit o armată disciplinată.
Rezultatul obținut în Neamț, peste 27,68%, la doar un procent și jumătate de PSD, este unul curat, cu voturi luate în toate localitățile, fără discrepanțe mari între secțiile de votare sau localități. Evident, au existat primari PNL care au jucat la două capete, seduși de promisiunile șefului PSD sau temători de posibila răzbunare a acestuia. Dacă aceștia și-ar fi făcut treaba la turație maximă, probabil că altul ar fi fost rezultatul final.
Dacă, în mediul rural, rezultatele muncii de partid s-au văzut, nu același lucru se poate spune despre cele două municipii, unde se așteptau rezultate mult mai mari, care ar fi adus PNL pe primul loc. Mai ales că a ieșit foarte multă lume la vot, mult mai multă decât preconizau cei mai optimiști analiști. Aici mai este mult de lucru, mai ales că, la Piatra Neamț, PNL a pierdut în fața unui partid practic inexistent ca organizare locală.
Și în cazul liberalilor, concluzia vine firesc: marele lor atu în aceste alegeri a fost Mugur Cozmanciuc, cu flerul său de politician de campanie, cu capacitatea de a netezi asperitățile și a uni interese de moment. Iar oamenii din jurul său, gen Daniel Vasiliu sau George Lazăr, chiar dacă au fost contestați de unii mai vechi în partid, s-au dovedit de nădejde în lupta electorală.
* Alianța USR PLUS propulsată de aroganța și disprețul PSD
Despre USR PLUS, ca partid(e) în Neamț, nu sunt prea multe de spus. Iulian Bulai (mai mult) și Radu Samson (mai puțin) sunt numele cunoscute în peisajul politic județean și, întrebați pe loc, le-ar fi greu să spună cine face parte din niște organizații comunale, acolo unde ele există.
Întrebarea este cum au reușit să primească peste 16% din voturile nemțenilor, cu un vot masiv la Piatra Neamț și cu rezultate decente în celelalte orașe sau foarte bune în multe comune din județ (Tămășeni 44,67%, Botești 29,76%, Cordun 24,06%, Săbăoani 26,82%, Tarcău 20,12%, Alexandru cel Bun 19,58%). Dacă în zona catolică a Romanului pot exista explicații, pornind de la faptul că Iulian Bulai este din Tămășeni și, aproape sigur, a primit și ajutor din partea comunității locale, dar și pe linia Bisericii, în restul județului pot fi găsite explicații punctual. Asta, însă, nu poate explica trendul și nici votul din Piatra Neamț, unde au câștigat alegerile foarte clar.
De fapt, campania lor electorală nu a început acum.
Punctul de pornire a fost când au lansat ideea ”Fără penali în funcții publice” și au pornit o campanie care a avut un succes real și a creat așteptări în rândul semnatarilor, ca să se materializeze într-un act normativ care să legifereze dorința românilor. Când PSD a dat ordin primarilor să blocheze inițiativa, apoi au râs de ea prin modificările aduse sau propuse la legile Justiției, ruptura dintre semnatarii petiției și partidele care s-au opus (PSD și ALDE) a devenit totală. Efectul s-a văzut la vot, pentru că Alianța USR PLUS nu a introdus nimic nou sau spectaculos în program. Ba, din contră, a venit cu un Dacian Cioloș obosit, apatic și, cel puțin în Neamț, fără potențial electoral.
De fapt, în cazul celor de la USR PLUS nici nu a contat potențialul electoral. A contat furia oamenilor, aduși la exasperare de isteria creată de PSD, secondat de ALDE, cu statul paralel, cu lupta împotriva Justiției și cu bombardarea antenistică de zi cu zi.
Fiecare aroganță a PSD, la nivel național sau local, mai punea un plus la acumularea deja consistentă de ură și neputință. Ura a răbufnit când a existat putința de a vota. Iar ziua de 26 mai 2019 a adus un rezultat spectaculos, un succes electoral pentru USR PLUS.
Problemele pentru cei de la USR PLUS, ca partide și/sau ca alianță, abia de-acum încep. Presiunea străzii și așteptările sunt imense și puțin probabil că ei sunt pregătiți să le facă față. Iar când vor face primul compromis politicianist, vor fi taxați fără menajamente de votanții, tineri în special, care chiar doresc o schimbare radicală. Nu se știe în ce măsură europalamentarii Pâslaru sau Ghinea și-o doresc foarte radicală. Sau chiar Dacian Cioloș. În Parlament nu au mari posibilități de manevră, decât în cazul în care, împreună cu liberalii, vor colabora cu UDMR-ul care a sprijinit toate inițiativele PSD-ALDE. Sau cu Victor Ponta, care a spus că nu va vota un guvern condus de Ludovic Orban de la PNL, dar nu a fost la fel de categoric în privința colaborării cu USR .
Pentru USR, abia de-acum începe greul. Cuvântul de ordine ar trebui să fie organizare, organizare și din nou organizare, pentru că oamenii vor să vadă sloganul privind penalii devenind lege, nu lait-motiv electoral.
* Pro România la vânătoare de pesediști nemulțumiți și dezorientați
Fără discuție, scorul obținut de partidul condus pe plan local de Liviu Harbuz, cu umbrela lui Victor Ponta deasupra, este unul foarte bun, având în vedere împrejurările. Totuși, nu pe cât de bun s-ar fi putut. Peste 7%, la rata de participare existență, e binișor; calculele oricum se făcuseră pe o prezență mai redusă. Interesante sunt rezultatele obținute, în special în orașe.
La Piatra Neamț, unde Harbuz a candidat pentru primărie în 2016, Pro România a obținut 3.943 de voturi, deci 9,09%, în condițiile în care PSD a avut 20%, iar PNL 22,63%. Procentul ar fi fost mult mai mare dacă nu ar fi intervenit fenomenul USR, care a stricat toate socotelile.
Surpriza a venit la Târgu Neamț, unde Pro România a primit 887 voturi, peste 10%, în primul rând datorită lui Vlad Pantelimon Peiu,coordonatorul local. Voturile luate aici valorează dublu, pentru că au fost obținute în zona considerată cea mai puternică a PSD Neamț. La Roman, rezultatul a fost unul decent ca număr de voturi, 1.495, dar mic vorbind în procente, puțin peste 6%.
Orașul Roznov a adus în dreptul Pro România cel mai mare procent, 19,68%, plasând partidul pe locul III. Ca număr de voturi, probabil erau așteptări mai mari decât cele 751 obținute. Se puteau obține mai multe dacă Ionel Ciubotaru, primarul dat deoparte de PSD, ar fi putut face campanie pe față pentru Pro România.
Oricum, pentru un partid preluat cu 4 luni înainte de campanie, un partid schilodit pe plan local de traseistul Vlad Marcoci – care a preluat sarcina de a-l organiza, dar l-a folosit pentru a-și negocia cu Ionel Arsene revenirea pe cai mari în gestionarea a cât mai multe investiții în țară -, performanța lui Liviu Harbuz este mai mult decât notabilă. Ca și în cazul USR, urmează organizarea și grija de a-i selecta pe cei mai oportuniști din PSD, care vor dori să se reorienteze, în cazul în care, la nivel parlamentar, partidul va crește spectaculos.
* PMP – o confirmare greu de anticipat
Partidul Mișcarea Populară a luptat pentru fiecare vot obținut în Neamț. Este o certitudine și, pentru asta, merită felicitări. A obținut peste 6,20% și, în ciuda campaniei făcute, probabil că ar fi avut dificultăți dacă nu ar fi existat presiunea mediatică din ultimele zile, creată de Traian Băsescu, locomotiva partidului. Probabil că discursul lui Băsescu i-a convins pe mulți dintre ultrașii săi să voteze în continuare cu el și a ajutat mult munca de partid.
Asta nu umbrește cu nimic activitatea depusă pe plan local și rezultatele decente obținute în județ. Este meritul echipei de la Piatra Neamț, condusă de Bogdan Gavrilescu, fără îndoială.
* ALDE – o deziluzie certificată
Nu sunt prea multe lucruri de discutat despre ALDE. O remorcă politică a PSD-ului, cu pretenții de adevărat partid liberal, a arătat acum care este nivelul de organizare și de lipici la electorat. În prezent, formațiunea condusă de Ion Asaftei a reușit performanța de a reveni, ca procent electoral, la momentul când o prelua Constantin Iacoban, s-o pună pe picioare pentru ca actualul președinte să poată ocupa funcția pe care o ocupă la Consiliul Județean Neamț. În curând, ALDE va fi, cel mai probabil, istorie.
În final, după ce se va fi domolit euforia națională asupra alegerilor și referendumului – pentru că, da, s-a votat și la referendum! -, se mai cuvin punctate câteva lucruri.
În primul rând, entuziasmul este binevenit, dar a se reține, totuși, că unul din doi români n-a votat. În al doilea rând, nu toate voturile PNL și USR PLUS au fost pro-PNL și pro-USR PLUS, ci, mai degrabă, anti-PSD și anti-Dragnea.
În fine, în aceste zile, unii sunt cu topoarele pe masă (PSD), iar alții ciocnesc șampanii, dar să nu uităm că, public, nici PNL, nici USR, nici PLUS, nici împreună, nici separat, nu au un program coerent pentru România, pentru români, ci numai dorințe. Frumoase, dar atât. Marele lor succes este că, acum, în România anului 2019, s-a activat politic o generație tânără, s-a dus la vot cu speranță și care, așa cum bine remarca cineva, n-a cunoscut dezamăgirea Convenției Democratice, care habar n-are ce pot face unii (sau alții) cu promisiuni încântătoare și sloganuri anticomuniste. Așteptările, cum spuneam, sunt mari și ei nu au foarte mult timp la dispoziție să vină cu soluții.
Valentin BĂLĂNESCU