Mihaela Apucăloaiei a absolvit anul acesta Liceul ”Vasile Conta” cu media 9.85. De loc din comuna Grumăzești, eminenta elevă recunoaște că nu și-a propus să devină șefă de promoție și spune că a ajuns la acest rezultat datorită lui Dumnezeu, care i-a scos în cale profesori minunați, și datorită părinților. Spune că a făcut câteva sacrificii ca să obțină acest rezultat, dar nu prea multe. Sau, cel puțin, nu mai multe decât colegii săi.
* ”Mulțumesc părinților, educatoarei, învățătoarei, profesorilor și, mai ales, lui Dumnezeu”
”În urmă cu patru ani, când pășeam pentru prima dată pe holurile acestui liceu atât de drag mie, am decis că nu-mi voi face un țel din a fi cea mai bună. Nu mi-am propus niciun moment să devin șefă de promoție, nici nu mi-am dorit să se întâmple, însă mi-am petrecut cei mai frumoși ani sub semnul perseverenței, încercând permanent să dau tot ce e mai bun, indiferent dacă asta a însemnat o ieșire în minus sau ore de nesomn. Bineînțeles, poate fi vorba despre dăruire și determinare, însă nu pot spune că am muncit mai mult decât alți colegi ai mei, drept pentru care faptul că am reușit să ajung aici e strict meritul Lui Dumnezeu, fiindcă mi-a scos în cale profesorii excepționali, ce au sădit în mine dorința de cunoaștere și adevăr. Sinceră să fiu, n-am alocat studiului atât timp cât poate ar fi trebuit, având în jurul meu oameni care au știut cum să își prezinte materia cât să o pot înțelege încă din timpul orelor. Astfel, timpul a fost alocat în mare parte aprofundării materialului studiat și, de cele mai multe ori, în apropierea vreunui examen important. Totuși, trebuie să recunosc că am «tras» de fiecare pauză și am încercat, pe cât posibil, să nu pierd timpul, înțelegând necesitatea unui echilibru între rațiune și pasiune”.
Recunoaște că părinții și profesorii au avut un rol decisiv în parcursul ei școlar:
”Cred că datorez acest rezultat, în primul rând, părinților mei, care mi-au susținut fiecare decizie, indiferent de natura acesteia și au fost permanent prezenți în parcursul devenirii mele. M-au crescut frumos, aș zice, reușind să modeleze o conștiință dornică de cunoaștere și autodepășire, fiindu-mi aproape ori de câte ori a fost nevoie. În al doilea rând, rezultatul se datorează, poate în egală măsură, unor oameni frumoși la suflet, care m-au învățat cum să învăț și mi-au demonstrat că ceea ce rămâne este, în cele din urmă, educația. Cred că reușita mea este că am fost admisă la acest liceu, însă o mare parte din ceea ce am devenit este reușita tuturor profesorilor care mi-au marcat existența în acești patru ani. Mulțumirile sunt doar cuvinte și cu siguranță nu-s de ajuns cât să cuprindă toată recunoștința ce le-o datorez tuturor oamenilor care mi-au fost alături în toți acești ani, ai dezvoltării mele morale și intelectuale. Cu toate acestea, țin să le mulțumesc tuturor celor care au crezut încă de la început într-un copil timid, care poate nu promitea atât de multe. De la părinții mei, la educatoare, învățătoare și, mai apoi, profesori, tuturor le mulțumesc pentru sprijin și dăruire, încrederea și timpul investit în mine. Mai presus de toate, îi mulțumesc lui Dumnezeu, fără de care n-aș fi fost aici”.
”Reușita poate fi atinsă și aici, pe plaiuri natale, cu puțin efort”
Despre parcursul ei în perioada următoare, în ceea ce privește studiul și alegerea unei cariere, Mihaela este sigură pe ea și nu ia în calcul varianta de a studia în străinătate: ”Sunt o umanistă, însă, dincolo de acestea, am suflet de artist. De mică mi-a plăcut să-mi dedic timpul artei, în diferitele sale forme. Începând cu desenul, continuând cu poezia, arta a fost veșnic prezentă în sufletul meu și, deși am trăit experiența unui liceu pedagogic, prima dragoste n-am uitat-o niciodată. Astfel, îmi doresc să-mi continui studiile în cadrul Facultății de Arhitectură din Iași, în vederea îmbrățișării unei cariere la care visez încă din copilărie. În ceea ce privește studiul în străinătate, nu am luat niciodată în calcul această posibilitate. Nu cred c-aș putea să mă despart de tot ceea ce mă leagă de originile mele: familia, locurile, oamenii, toate sunt lucruri ce mă definesc, lucruri pe care nu le-aș putea părăsi. Consider că reușita poate fi atinsă și aici, pe plaiuri natale, cu puțin efort”.
Când vine vorba despre învățământul românesc, Mihaela detaliază hibele lui și vine și cu soluții. Soluții de care ar trebui să țină cont orice ministru al Educației.
”Fiind parte a învățământului românesc timp de atâția ani, am ajuns să-l cunosc destul de bine, cel puțin prin prisma de beneficiar. În ceea ce mă privește, aș da acestui sistem nota 7, întrucât nu face față noilor generații din multe aspecte. Din punctul de vedere al resurselor umane, mă pot declara norocoasă să fi întâlnit, într-o majoritate aproape incredibilă, profesori pe sufletul meu. În ceea ce privește, însă, birocrația, programele școlare ori planurile cadru, mai avem multe de rectificat. Materia ar merita restructurată, programele aerisite, iar planurile cadru ar trebui să conțină, măcar pentru elevii din ani terminali, ore suficiente alocate materiilor la care aceștia susțin examene. Cât despre siguranța cadrelor didactice, lipsa de respect și apărare care li se oferă spun multe despre sistemul nostru de învățământ. Am speranța că toate acestea se vor remedia într-o zi. Ceea ce e trist: nu cred c-or să prindă nici măcar copiii mei ziua aceea”.
Pe lângă studio, Mihaela are și pasiunile ei, așa cum le are orice copil de vârsta ei. Asta nu a împiedicat-o să-și facă timp și pentru a participa la diferite olimpiade și concursuri școlare.
”Pe lângă desen, mă pasionează, încă din primii ani ai întâlnirii mele cu cuvântul, poezia. Obișnuiesc să-mi petrec ore în natură, contemplând frumosul în versuri mai mult sau mai puțin poetice. Când nu scriu, desenez, iar când termin cu schițele, mă refugiez în lectură. Toate pasiunile mele se împletesc una cu cealaltă, definindu-mă. Prin clasele a IX-a și a X-a, am cochetat cu TIC-ul, reușind să obțin, în ambii ani, mențiune la etapa județeană a Olimpiadei de Tehnologia Informației și Comunicațiilor. În anii ce au urmat, m-am axat pe ce m-a pasionat dintotdeauna, poezia. Astfel, am reușit să obțin numeroase premii, la diferite concursuri de creație literară. Dintre acestea, cele mai importante ar fi: premiul al II-lea la concursul național de literatură și jurnalism sportiv «Un condei numit Fair-Play» și premiul al III-lea la concursul național de eseuri pe teme de consiliere în carieră «Next Generation»”.
Ciprian Traian STURZU
