”Înainte, oamenii mai aveau un pic de conștiință și interveneau, acum stau cu coatele pe gard și așteaptă să le rezolve primarul problemele”/ Interviu cu Geo-Ovidiu Niță, primarul comunei Borca

O scurtă inventariere arată că, în ultimii șapte ani, în comuna Borca s-au produs cinci runde de inundații considerabile, valoarea pagubelor calculate oficial fiind de aproximativ 80 de miliarde de lei vechi. Bani din care comunitatea locală, prin primărie, a primit abia în 2018. Și atunci doar 11,2 miliarde lei vechi, pentru refacerea stricăciunilor produse de ape. Suma a fost, evident, insuficientă. Totuși, administrația comunei, cu resurse locale, a reușit să rezolve mare parte dintre probleme. Au fost reparate drumuri, au fost întărite cursurile de apă, s-au făcut decolmatări și reconfigurări de șanțuri, refaceri de podețe, s-au îndepărtat aluviuni de pe căile de acces ș.a.m.d. La toate acestea s-au adăugat și lucrările de refacere a rețelelor de apă din comună, lucrări care implică, de fiecare dată, costuri importante. În sprijinul localnicilor au sărit aproape toate societățile de construcții din comună, care au în dotare utilaje mari. ”Acest efort uriaș nu putea fi sponsorizat de aceste firme, pentru că și ele au anumite limite. Eu mulțumesc domnilor Ioachim Aanei, Tudor Candrea, Petru Andrieș, Ion Ursu, Marius Tudosia, Ion Gondor și firmei Lescaci, din județul Satu Mare, care ni s-au alăturat imediat în momentele cele mai grele. Dacă nu interveneam, tot satul Borca era sub ape”, spune primarul Geo-Ovidiu Niță.

Primarul comunei Borca este, însă, necăjit. Nu doar din cauza pagubelor produse de inundații, ci, mai ales, de activitatea unor instituții ale statului.

– Domnule primar, ce se întâmplă cu lucrările la infrastructura școlară de la Borca?

– În una octombrie anul trecut, am finalizat licitația pentru construirea unui atelier școală și a unor săli de curs pentru școala profesională. Nu am putut începe lucrarea în luna noiembrie, fiind temperaturile scăzute, care nu-ți permiți să faci lucrări de construcții. În aceste condiții, am hotărât să începem lucrul în primăvară, în luna mai. Am eliberat autorizația de construcții, dar, de la Drecția de Cultură – pentru că respectivul obiectiv este în zona de protecție, de 200 metri de la clădirile monument aflate în curtea liceului  -, ni s-a pus supraveghere arheologică. Asta pentru demolarea unei clădiri! Vă dați seama ce înseamnă de acum același parcurs, aceleași etape, pe care trebuie să le urmăm pentru obținerea autorizației de construcție? Trimiți la București, la Ministerul Culturii, ca să-ți avizeze iar supravegherea de arheolog. Păi, de ce nu au venit arheologii anul trecut, când 80% din acel teren a fost luat de apă?! Ce să supravegheze?! Arheologul ce vede acolo? Niște teren care a fost luat de ape anul trecut, urmând ca acum să se facă săpături.

– A venit arheologul?

– Da. Este arheologul Constantin Preoteasa. Omul s-a uitat la mine și m-a întrebat: ”Cum de mi-a dat supraveghere arheologică aici?”. Au obiective, monumente categoria A, biserici vechi, cum sunt la Ștefan cel Mare, la Tazlău, construcție de la 1497… Sunt construcții de mare importanță. Noi avem de demolat o clădire, care nu are funcționalitate din anul 1990 și care nu a mai fost folosită deloc. Ne-a notificat constructorul că, dacă nu începe treaba, reziliază contractul, pentru că nici la ora asta nu se poate apuca de treabă. În aceste condiții, riscăm să pierdem finanțarea. L-am dus pe arhitect și i-am arătat clădirile monument, iar la ele nu trebuie nicio supraveghere arheologică. Nu trebuie nici aviz de la Cultură. Eu cred că UAT-urile sunt inamicul numărul 1 al tuturor instituțiilor statului, al celor care ar trebui să vină în sprijinul tău, să te ajute, nu să te încurce. Sunt doar piedici – avize, autorizații pe care le obții foarte greu. În condițiile în care, la Borca, se construiește doar în intervalul mai – octombrie. Atât. Asta este perioada în care se poate lucra. E de strigat la cer ceea ce se întâmplă!

* ”S-a vrut distrugerea a tot ce este românesc”

– În cei șapte ani de primărie, de câte inundații a avut parte comuna Borca?

– Am avut inundații în 2012, 2013, 2015, 2018 și 2019. La Borca, cele mai mari pagube s-au produs în anul 2012 și 2018. Dacă nu interveneam la timp în 2019, erau aceleași pagube ca în anii trecuți. A fost foarte important că, în timpul inundațiilor, am avut în zonă câteva societăți comerciale, care au intervenit și care ne-a ajutat foarte mult. Sunt firme puternice și au sărit în ajutorul nostru. Au văzut pericolul la care eram expuși și ne-au dat ajutorul de care aveam nevoie. De exemplu, dacă nu interveneam la timp pe pârâul Borca, aveam tot satul sub apă! Mai mult, dacă scăpam de sub control blocajul din zona asta, era dezastru! Am lucrat zi și noapte și am salvat satul, reducând pagubele.

Din păcate, acum lucrurile s-au schimbat. Dacă, înainte, oamenii mai aveau un pic de conștiință și interveneau, acum stau cu coatele pe gard și se uită și așteaptă să vină primarul să le rezolve problemele. În luna iunie 2019, am avut necazuri pe un torent și, din cauza unor crengi, a fost blocat un podeț. Oamenii au sunat că s-au inundat curțile, drumul… M-am dus acolo, am găsit un cetățean și am ferit crengile care obturau podețul, iar apa și-a continuat cursul. Oamenii aveau beciurile pline, dar nu s-a dus nimeni să ia crengile alea și să dea drumul la apă pe sub pod.

– Să fi slăbit conștiința civică a românului?

– A slăbit e puțin spus. Dezbinarea și ura asta creată între români a fost un interes, ca să nu mai fim o forță pe plan intern. Tot ce a fost românesc a trebuit să dispară.

– Poate mai este o speranță…

– Acest demers a fost impus ca românii să nu mai fie o forță pe plan intern. Nu se vede? Tot ce a fost românesc trebuie să dispară. Uitați-vă la generațiile care vin. Dacă facem un sondaj, vom vedea că nimeni nu mai este interesat de tradiții, de obiceiurile noastre, de cultul eroilor și de tot ce este românesc. Nici măcar manualele școlare nu mai consemnează situația așa cum era prezentată, cu regii care nu puteau fi învinși, de talia lui Burebista, de exemplu.

– Totuși, comuna Borca rămâne un punct pozitiv, față de ce se vede în alte zone…

– De șapte ani mă confrunt cu multe probleme de administrație publică locală. Eu nu am făcut politică. Am încercat să fac administrație publică și să dovedesc semenilor mei că și un om simplu, din rândul lor, poate face lucruri bune. Obiectivul meu, ca om, l-am atins, prin ce am realizat în acești ani. Îmi asum absolut tot ce fac și nu am nicio teamă. Este posibil ca, din neștiință, să faci anumite greșeli, dar nu sunt greșeli care să creeze prejudicii. Depinde și cum sunt privite lucrurile. Niciodată nu am fost împotriva controalelor și nu m-am opus acestora, nici la nivel de primărie, nici la nivel de comună. În schimb, dacă e să vorbim de sănătatea omului, de care răspund într-un fel, am constatat că, în șapte ani, nu au venit niciodată organele de control să verifice activitatea agenților economici care desfășoară activități cu produse alimentare. Nu m-ar deranja să vină zilnic Protecția Consumatorilori, și ANSVSA, și toți ceilalți care au atribuții să verifice ce se vinde. Eu, în urma unor sesizări, am solicitat prezența poliției, a ANSVSA, vizavi de piața care se organizează duminica, la Borca. Au fost făcute numeroase sesizări și la Poliție, dar și la alte instituții. Este un haos, iar comercianții au început să devină foarte obraznici. Nici noi nu avem posibilitatea să le oferim condiții optime, ca să-și desfășoare activitatea în mod normal, dar pentru produsele industriale, textile, legume și fructe nu avem probleme. Necazurile se regăsesc în comercializarea animalelor și a păsărilor, pentru care primăria nu poate încasa o taxă. Evident, piața nefiind autorizată, te amenință. Mai nou, am aflat că aceia care vin în control se justifică spunând că primarul ar fi cel care comandă controalele. Dacă vine un control la o societate, cam asta e ideea care se induce, că primarul a comandat controlul.

* ”Am avut jumătate de guvern la Borca”

– Ați calculat vreodată la cât s-a ridicat valoarea pagubelor în cei șapte ani?

– Cum să nu! Pagubele se ridică la vreo 80 miliarde lei vechi, din care, de la stat, am primit 11,2 miliarde lei vechi, în anul 2018. Până atunci, nu am primit nici măcar un leu. În schimb, am plătit patru ani arierate, plus pentru înlăturarea efectelor inundațiilor, pentru anii 2012 și 2013.

– Spuneați că firmele care v-au ajutat au anumite limite…

– Sigur că da. Firmele au sărit să ne ajute, dar au fost costuri foarte mari. Este vorba de utilaje, de motorină… Dacă, în 2012, aluviunile aduse de torenți, la nivel de comună, au fost în jurul a 80.000 mc, constatați de comisiile de evaluare a pagubelor, vă dați seamna cam ce a fost aici?! Numai ca să îndepărtezi aluviunile și să le transporți pe o distanță de doar un kilometru costă enorm! Trebuie să mulțumesc celor care ne-au ajutat în momentele de grea cumpănă în ultimii ani, tocmai când apele măturau totul în cale. Mă refer aici la administratorii firmelor și la cei care au lucrat pe utilaje, în fața furiei dezlăntuite ale apelor. Mulți dintre ei au lucrat în albie. Nu e ușor când vezi valul de câțiva metri înălțime în fața ta, oricât de curajos ai fi.

– Cam 800 de camioane, la 10 mc fiecare?

– Pe un camion nu se pun 10 mc de anrocamente. Nu mai spun de spațiul de depozitare, pentru că și aici este o mare problemă. Cei care au venit să evalueze pagubule și-au făcut cruce, unii chiar și baie de mulțime. Anul trecut, cum bine se știe, am avut jumătate de guvern la Borca, cu premier, cu ministru de Interne, cu drumuri, cu poduri, cu tot. Atunci, premierul a afirmat clar că nu mai trebuie alocați bani în fiecare an pentru înlăturarea efectelor inundațiilor, iar proiectele trebuie finalizate. Acum constat că toate lucrările pe Apele Române au fost oprite la Borca. Motivul nu-l știe nimeni, dar eu îl știu.

– Ni-l spuneți și nouă?

– Nu încă. Nu este momentul.

– Să fie vorba de o persoană sau de un sistem?

– Pe mine toate sistemele mă ”iubesc”, pentru că sunt incomod și spun public ce am de zis. Asta deranjează pe mulți. Dar așa sunt și altul mama nu mai face!

”Noi, la Borca, suntem o comunitate în care trebuie să ne ajutăm unii pe alții”

Una din societățile de construcții din comuna Borca este și cea condusă de Tudor Candrea. Cum spunea și primarul, când a fost nevoie, toată lumea a sărit să dea o mână de ajutor.

– Domnule Candrea, de unde pornește dorința de a ajuta semenii?

– Cred că vine din sufletul fiecăruia. Noi, la Borca, suntem o comunitate în care trebuie să ne ajutăm unii pe alții. În ce mă privește, din 1997, m-am ocupat de rețelele cu apă, de funcționarea acestora și, de câte ori au fost avarii, am intervenit, fie zi, fie noapte, fie vară, fie iarnă. Rețelele de apă trebuie să funcționeze tot timpul. De unde izvorăște dorința de a ajuta? Sincer, nu am idee, cu toate că noi spunem că vine din suflet.

Tot ce știu eu este că, de câte ori a fost nevoie, am ajutat. De fapt, noi trebuie să ne apărăm bunurile. Pentru că, până la urmă, nu este numai intervenția în sine, la un curs de apă, la o rețea sau la un șanț. În fond, ne ajutăm pe noi, ca treaba să meargă și să nu apară sincope în viața comunității.

– Practic, cu ce se ocupă firma dvs.?

– Activitatea este de construcții, dar pe mine nu mă interesează promovarea firmei. Prefer să facem treabă, nu să ne promovăm. Pot să vă spun că, în privința rețelei de apă de la Borca, de fiecare dată când au fost inundații au apărut necazuri. La fel și când a fost secetă. Am reușit să găsim soluții, să aducem un plus de apă în rețea și, dacă nu mă înșel, cu toții ne-am adus contribuția când a fost nevoie. Am contribuit și când au fost alegerile, în 2012, dar nu la alegeri. Am intrat în apă și o mulțime de oameni se uitau uimiți la noi. Altfel, apa intra în case. În astfel de momente, trebuie să vrei să faci ceva. Eu nu locuiam în zona respectivă, dar am intervenit. În astfel de situații, trebuie să vrei să ajuți.

– Firma dvs. ajută cu 2%?

– Da. Și o face la spitalul pentru copiii bolnavi de cancer. Acolo donez 2%, dar fac și donații periodice, bani, pur și simplu. Pentru că deducerea implică documente și nu se acceptă decât o anumită sumă. Am avut ani de zile o colaborare foarte bună cu preotul Negrea, de la Broșteni, dar acum a murit. După dânsul, a rămas o fundație la Vatra Dornei, care ajută copiii bolnavi cu bani și cu produse alimentare. Părinții mei doar acolo mergeau și făceau pomenirile din familie. Noi facem aceste gesturi cu mare drag și nu vrem să ne recompenseze nimeni.

Constantin NEGRU

pietricica turism

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.