Primarul Ion Rotaru, din comuna Alexandru cel Bun, este un personaj în administrația publică locală. Este singurul care a câștigat alegeri locale în două comunități: Piatra Neamț – 2 mandate și Alexandru cel Bun – 3 mandate. Pentru o perioadă, a deținut funcția de președinte interimar al PSD Neamț, iar de numele său se leagă foarte multe inițiative în adminstrația locală, adevărate premiere naționale la timpul lor. A înființat primele societăți comerciale în cadrul consiliilor locale, a fost printre primii primari care au atras fonduri din Europa… A nu se uita că, în vremea primarului Ion Rotaru, municipiul Piatra Neamț a fost vizitat de Regina Margareta a II-a a Danemarcei și de Prințului Consort Henrik, în anul 2000, cu ocazia inaugurării depozitului ecologic. Tot în mandatele sale, a fost modernizat ștrandul municipal, a început construirea Sălii Polivalente, a apărut cartierul social Speranța, au fost puse bazele primei poliții locale ș.a.m.d. Toate acestea au fost realizate în doar două mandate.
Ca primar al comunei Alexandru cel Bun, Ion Rotaru a modernizat Spitalul de la Bisericani, școlile și celelalte instituții locale, a extins rețelele de apă și canalizare, a asfaltat și betonat drumuri comunale. Nu s-a sfiit niciodată să spună lucrurilor pe nume și, chiar dacă a avut de pierdut, a rămas deschis dialogului, indiferent de interlocutor. Ion Rotaru este și va rămâne un altfel de primar.
– Domnule primar, acum 23 de ani, când ați ajuns edil al municipiului Piatra Neamț, ați dat tonul unor inițiative care au fost copiate de toți primarii din țară…
– Primul lucru pe care l-am făcut atunci a fost să sparg un monolit, cel al RADP. Reamintesc faptul că am avut și un secretar deosebit, pe Vasile Vișan. În acel moment, funcționa RADP, care le cuprindea pe toate. Cea mai importantă problemă era starea jalnică a drumurilor. În oraș funcționa un utilaj care făcea cinci tone de asfalt pe oră…
– Moara dracilor, de lângă Gara Veche…
– Exact! Iar primul lucru important pe care l-am făcut a fost să înființăm o societate a Consiliului local, Publiserv SRL, care funcționează și astăzi, dar acum e SA. Am dotat-o, am capitalizat-o și ne-am apucat de făcut drumuri cu ea. Apoi, am înființat SC Salubritas SA. Am avut oameni foarte pregătiți, de pe platforma Săvinești, care mi-au spus așa: ”Cine ar fi crezut, cu câțiva ani în urmă, că se vor privatiza serviciile publice și transformate în SRL-uri?” Le-am spus că există astfel de articole în lege și că se poate. Întrebările au continuat: ”De ce să fim noi, cei de la Piatra Neamț, primii?” În această situație, le-am replicat: ”Trebuie să înceapă cineva”. De ce noi primii? Nu știu. Atunci am înființat cinci societăți ale Consiliului local, care funcționează și acum. Practic, a fost primul pas, prima deschidere spre o nouă etapă. De fiecare dată îl rugam pe secretarul Vișan să găsească litera de lege, în baza căreia puteam demara modernizarea municipiului. Spun asta, pentru că, fără aceste societăți, nu se putea face mare lucru. Unii spuneau că sunt prea mulți directori, dar, practic, un mastodont era foarte greu de condus.
* Primele proiecte europene
– După câtă vreme s-a schimbat fața orașului?
– Lucrurile s-au schimbat imediat și s-a văzut, într-un timp foarte scurt, că se poate dezvolta orașul. Fiecare avea sarcina sa. Acesta a fost primul pas în perioada de pionierat în administrația publică locală. După acea etapă, au urmat proiectele cu comunitățile europene, pentru că, la timpul respectiv, nu eram în comunitatea europeană. În acea perioadă, am început doua proiecte mari cu guvernul danez, iar prin intermediul domnului George Nicolae, care era foare bun prieten cu o doamnă din Piatra Neamț, aflată la Ministerul Mediului, ni s-a înlesnit această colaborare cu guvernul din Danemarca. Reprezentanții guvernului respectiv au venit, au văzut că suntem serioși și că vrem să facem treabă. Astfel, am realizat primul depozit ecologic. La timpul respectiv, am fost primii în țară.
– Primarul Alexandru Drăgan, de la Tașca, în acea vreme a reușit și el un proiect cu danezii…
– Da, era vorba de o centrală termică. Eu l-am dus la danezi, pentru că dorea să facă o centrală termică folosind deșeurile din lemn. La vremea respectivă, toate malurile de ape erau pline cu rumeguș. Erau munți… Așa s-a realizat la Tașca prima centrală termică pe biomasă și funcționează și astăzi. Apoi, tot cu guvernul danez, am închis depozitul vechi ecologic și am dat drumul la proiectul ISPA2. ISPA1 a fost cel legat de modernizarea ștrandului, care a impus modernizarea podului de pe Bistrița, alimentarea cu gaz metan și toate celelalte. A urmat ISPA 2, de 18 milioane de euro, pentru modernizarea unei părți a sistemului de alimentare cu apă potabilă: reabilitarea puțurilor de adâncime de la Alexandru cel Bun, stația de apă de la Bâtca Doamnei, nu mai știu câți kilometri de canalizare, aducțiune de apă etc., plus reabilitarea stației vechi de epurare de la Piatra Neamț. După aceea, au urmat alte lucrări.
Recunosc, au fost investiții de pionierat pe vremea aceea. Nu era comunitatea europeană ca să ne dea bani. Practic, nu te ajuta nimeni. Legătura cu ministerele era foarte grea, însă nu erau tone de hârtie ca acum, în privința accesării de fonduri. Sunt tone de hârtie consumată de pomană. Poate acesta a fost marele avantaj la timpul acela, când se făceau multe lucrări și nu erai îngrădit și încorsetat, ca astăzi, de legi peste legi, de nici dracu’ nu le mai știe! Și pe timpul lui Ceaușescu erau multe legi, dar acum sunt de 300 de ori mai multe.
* ”De curaj și de fler nu am dus lipsă”
– Vizitele pe care le făceați în Franța au însemnat ceva pentru Piatra Neamț?
– Cum să nu! Faptul că am mers în Franța și am purtat discuții cu domnul Jean Auroux, primar al orașului Roanne, a fost un pas important. De la ei am luat modelul înființării poliției locale, dar și cabinetele medicale, pe care le-am făcut atunci. Pentru francezi erau perimate, iar pentru noi era pionierat. Cabinetele ar fi fost bune și la ora actuală.
– Cum a fost cu cartierul Speranța?
– Mulți se întrebau ”Cum să cumpere primăria Avicola . ”Chiar și o parte a consilierilor locali, pe care îi credeam oameni deștepți, s-a împotrivit politic, punând frână. Opoziția nu vine niciodată cu măsuri, ci doar cu critică. Acesta este rolul opoziției, să critice, dar să nu critice ce nu trebuie. Se întrebau ”Cum să luăm noi halele, că mor oamenii, că o să aibă nu știu ce boli”… Iată că nu s-a întâmplat nimic, că s-a făcut un cartier mare, frumos. Tot acolo s-a mai făcut și biserica. Iarăși: ”Cum să facă o primărie biserici?” După aceea, lucrurile s-au multiplicat în toată țara. Atunci trebuia să ai și curaj, iar eu de curaj și de fler nu am dus lipsă niciodată. Și a fost și Dumnezeu, care mi-a deschis capul la toate aceste acțiuni sociale.
– Câte proiecte, din cele începute de dvs., nu au fost duse la capăt?
– Unul singur. Parcarea pe care noi am prevăzut-o la piața centrală, pe două nivele. Urma să-i mutăm pe cei cu bazarul din Dărmănești, unde este acum Kaufland, să-i ducem la parter și nivelul I, iar nivelurile II, III și IV să fie pentru parcări. Mall-ul s-a făcut pe primul tronson. Trebuia să mai fie unul, spre podul de pe Cuejdi, de la piață.
– Nu era prinsă și extinderea podului?
– Era și extinderea podului cu încă o bandă. Mall-ului i s-a dat o altă întrebuințare, din păcate.
* ”Ioane, fă-te primar!”
– Ce a reprezentat municipiul Piatra Neamț pentru dvs., ca experiență în administrația locală, și ce reprezintă acum Alexandru cel Bun?
– Pentru mine, nu are importanță că este Piatra Neamț, Alexandru cel Bun sau altă comunitate. Un primar trebuie să se ocupe de administrarea comunității respective. Și Piatra Neamț, și Alexandru cel Bun sunt două comunități de care mi-am legat destinul. De ce să nu spun, la timpul respectiv, era foarte tare Gheorghe Ștefan, iar în această situație, după o pauză de patru ani, am venit să candidez în comuna natală, unde am și câștigat. Am dat la pace cu el, nu am mai candidat la Piatra Neamț în următoarea legislatură. Nu știu dacă aș fi câștigat în fața lui Ștefan, dar, până la urmă, am ajuns la Alexandru cel Bun și nu regret.
– Să înțelegem că a fost o împăcare între dvs. și Gheorghe Ștefan?…
– În politică, este și împăcare, nu numai datul la picioare, ba chiar și colaborare în timp.
– Când ați pierdut alegerile la Piatra Neamț, ați fost acuzat de un furt de 300 miliarde lei vechi…
– În toate campaniile electorale, și la Piatra Neamț, și la Alexandru cel Bun, am fost acuzat de așa ceva. Ba că sunt în faliment, ba că nu știu ce… Acesta este rolul campaniei electorale. Nu ai de ce te supăra. Campania electorală este campanie electorală.
* ”PSD nu va avea vreodată primar de Piatra Neamț, pentru că nu există colaborare”
– Credeți că PSD va scăpa vreodată de dvs. sau dvs. de acest partid?
– Aici chiar este o chestie amuzantă. În 1996, în luna februarie, m-am dus la fostul primar Gheorghe Ocneanu, prietenul meu, și i-am spus așa: ”Te-am ajutat în campania electorală”… Aveam ziarul Acțiunea, care era al meu, i-am făcut afișe și tot ce ținea de campania electorală și, pentru că aveam un spațiu la Casa Cărții, la subsol, am vrut să fac o ieșire cum a făcut-o și Casa Afacerilor, pe lateral. Nu a vrut. Ne-am certat și mi-a spus: ”Ioane, fă-te primar!” Atunci m-am hotărât să candidez la funcția de primar, în luna martie 1996.
– Alegerile fiind în iunie…
– Exact. Atunci îmi trebuia un partid. PSD a spus că are, era fostul subprefect Gavril. Convenția Democratică, altfel foarte tare atunci, avea pe domnul Sergiu Bumbu. PD îl avea pe Dan Lospa, care era viceprimar. Întâmplarea a făcut că ziaristul Constantin Cucu, fost redactor la noi, mi-a propus să vin la agrarieni, unde era președinte Victor Surdu. Peste o săptămână, a venit Surdu la Piatra, ne-am văzut la tipografie. M-a întrebat două lucruri: ”Bani ai? Cum stai cu electoratul: te cunoaște lumea?” I-am spus că am fost 10 ani director, am fost 30 ani la tipografie, cum să nu mă cunoască lumea. Am avut relații cu toată lumea, de la invitații de nuntă, de botez etc., până la toate actele posibile. Mi-a mai spus că mai are unul ca mine, la Suceava, Sofronie, care a câștigat și el alegerile, dar care a făcut atac de cord și a murit, săracul, după al doilea mandat. În aceste condiții, cu băieții de la tipografie, am făcut campanie așa cum văzusem eu la televizor.
– A fost o campanie agresivă…
– Așa a fost. Nu aveam pe cine critica. Atunci au fost 28 de candidați, pentru că atâtea partide erau în Neamț. M-am dus în turul II cu Lospa și am câștigat primăria, chiar dacă a venit cu Petre Roman la Piatra Neamț. După alegerile din toamnă, când a ieșit Convenția Democratică la guvernare, cred că prin 1998, am trecut la PSD.
– Nu la PD?
– Nu, la PSD. Cu vreo opt luni înainte de alegerile locale din 2000, în drum spre București, am făcut un popas la Buzău, la un hotel, iar seara, la petrecere, la un moment dat, președintele Consiliului Județean de atunci a luat microfonul și a zis: ”Și acum să anunțăm candidatul nostru la funcția de primar la Piatra Neamț, domnul Valică Ouatu!”. Toată lumea a rămas trăsnită și se uita la mine. Bineînțeles, m-am ridicat și am plecat la Piatra. După care m-am dus la PD.
– Acolo erau Sorin Adrian Vornicu, Ioan Onisei, Dan Lospa…
– La alegerile locale am câștigat iarăși funcția de primar, dar și 10 consilieri locali.
– PSD câți consilieri locali a obținut?
– Trei. În campania lui Valică Ouatu au dat fluturași electorali cu elicopterul, ba a venit și Adrian Năstase să-l susțină. Cu toate acestea, am câștigat din primul tur, cu 63%, iar președintele PSD, Ioan Bivolaru, și-a dat demisia. Nu eram eu vinovat. Așa le trebuia. De data asta, nu au fost decât 14 candidați. PSD nu a avut și nici nu va avea vreodată primar de Piatra Neamț.
– De ce?
– Pentru că nu există colaborare, oameni care să susțină un singur candidat. Tot timpul își dau la picioare. Așa s-a întâmplat și în anul 2004. Ce se stabilea astăzi, a doua zi era altceva. Era golăneala aia, cu bilețelul îndoit, cu madam Gabor. Cine era prefect? Ion Munteanu. Munteanu a făcut toate jocurile de culise, numai ca să nu ies. Dar tot răul iese spre bine.
– Cum, domnul Munteanu v-a lucrat?
– Nu numai el, și Țocu și Bivolaru și tot staff-ul care era, inclusiv Romanul. Nu avea niciunul interes să ies eu. Nu mai spun și la alegerile de deputați, de senatori, a fost tot golăneală cu Romanul. Așa a fost să fie, așa mi-a fost scris, să vin aici, la Alexandru cel Bun. Nu-mi pare rău, pentru că am făcut ceva și aici. Unii spun că este mult, alții că este puțin, dar nu poți să împaci niciodată toată lumea. La ce era în comună când am venit primar și ce este acum, eu sunt foarte mulțumit. Și mulți alții, nu numai eu.
* ”Dumnezeu m-a ajutat să fac mănăstiri și biserici”
– Dintre obiectivele cele mai importante de la Piatra Neamț…
– Piața centrală a fost modernizată în timpul meu, apoi a luat foc și iarăși au modernizat-o.
– Ați fost acuzat că nu ați dorit modernizarea stadionului Ceahlăul.
– S-a cerut, la un moment dat, să se facă nocturnă la stadion. Am fost de acord, dar nu se dorea cu firma care trebuia să facă lucrarea, ci firma care îmi era dictată, la de două ori prețul. Și, atunci, nu am acceptat nici eu, nici consiliul local. A fost modernizat ștrandul, am asfaltat drumurile și multe altele. Mai mult, cimitirul de pe Pietricica este înființat de mine. Și foarte multe biserici care sunt astăzi în oraș, cărora le-am dat terenuri. L-am ajutat pe preotul Popârda, de la Școlile Normale, apoi pe cea din cartierul Zorile Noi, pe preotul Cazan, de la 1 mai, biserica nouă din Precista, dar și pe cea închinată Sfântului Mina, de la Orion, care era începută. A venit la mine părintele Neofit, în 1991, care a luat binecuvântare de la starețul Ciprian de la Bistrița, să facă la Peștera o mănăstire de călugări. Cineva a donat un teren și am fost întrebat dacă îl pot ajuta. Am început cu el și am terminat această biserică. Nu am participat la pictură. În rest, la foarte multe, inclusiv iconostasul. Apoi, am început biserica de la Speranța. La Mănăstirea Pângărați am început noua biserică în anul 2002, cu doamna Jianu, care era inspector șef pe țară la Inspectoratul de Stat în Construcții, cu domnii Miron Mitrea și Sergiu Sechelariu. Doamna Jianu venea la două-trei săptămâni, stătea desculță acolo, în mâl, când a început construirea bisericii. Era o lutărie acolo. Venea și spunea că nu este făcut cum trebuie și întorcea constructorii. Așa era atunci conjunctura. Eu i-am ajutat, atâta tot. Biserica a fost terminată până în 2004, când am plecat din Primăria Piatra Neamț. Am mai ajutat și la biserica din satul Bistrița, și la celelalte din comună, construite după 1990, respectiv Plopușor și cea din lemn, de lângă primărie. Dumnezeu m-a ajutat să fac mănăstiri și biserici.
– Totuși, de numele dvs. se leagă și modernizări de școli…
– La Dămuc, l-am ajutat pe Anton Covasan să modernize școala din centrul comunei și Căminul cultural. L-am ajutat și pe Neculai Nicorescu, de la Piatra Șomului, comună care m-a făcut cetățean de onoare. Și la Gârcina, la Dămuc și la Alexandru cel, înainte de a fi primar, am fost făcut cetățean de onoare. Numai la Piatra Neamț nu. Se pare că acolo nu am făcut prea multe că să primesc acest titlu. În sfârșit, nu-i treaba mea…
– Și pe viitor?
– Dacă nu voi reuși să ajung primar, sigur, o să stau liniștit, o să-mi văd de treaba mea. Dar, ca să am un pic de activitate, am să caut un post de consilier la vreun primar, de administrator public la vreo primărie.
Constantin NEGRU