Prăznuirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița are loc în fiecare an, pe 12 iulie. Icoana Maicii Domnului Prodromiţa, adică Înaintemergătoarea, este o făcătoare de minuni și ”nefăcută de mână omenească”. Face parte din tezaurul Schitului românesc Sfântul Ioan Botezătorul – Prodromu, de la Sfântul Munte Athos. Este cea mai importantă icoană a comunității românești de la Muntele Athos, deoarece, în toată lumea creștină, sunt puține icoanele nefăcute de mână omenească.
* Scurt istoric
În perioada executărilor lucrărilor de construire a Schitului Prodromu de la Muntele Athos, prin 1863, cuvioșii ctitori Nifon şi Nectarie căutau un iconar care să zugrăvească pe lemn o icoană a Maicii Domnului cu totul deosebită, precum aveau toate mănăstirile de la Sfântul Munte. Acești trăitori cu Dumnezeu, inspirați de Harul Sfântului Duh, cunoșteau faptul că, pentru a picta o icoană deosebită, autorul trebuia să întrunească mai multe condiții, printre care curățenia trupească şi sufletească, spovedania periodică la duhovnic, postire şi rugăciuni către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pe toată durata lucrării. Iconarul Iordache Nicolau, din Iași, era credincios și la vârsta potrivită. El a acceptat cu evlavie rânduielile celor doi călugări, iar în anul 1863 a început lucrul.
* Miracolul pictării Icoanei Maicii Domnului Prodromița
Minunea pictării de mână nevăzută a fețelor Sfintei Fecioare Maria și a Pruncului s-a petrecut în noaptea de 28 iunie, iar pomenirea minunatei zugrăviri a acestei Sfinte Icoane a fost fixată pentru 12 iulie, deoarece la 13 iulie este prăznuit Soborul Arhanghelului Gavriil, considerat autorul miracolului.
Iconarul a început lucrarea la Mănăstirea Bucium, din Iași, care, pe atunci, era metoc al Schitului Prodromu. După ceva timp, au fost pictate veșmintele şi celelalte părți ale icoanei, lăsând la sfârșit Sfintele Feţe a Sfintei Fecioare Maria şi a Pruncului Iisus, după cum este tehnica picturii tradiționale de icoane. După ce a terminat de zugrăvit veșmintele şi fondul icoanei, a început a lucra la Sfintele Feţe, silindu-se cu toată priceperea, dar, în mod inexplicabil, sfintele feţe nu puteau fi zugrăvite, iar icoana a rămas nefinalizată.
Într-o dimineață, pictorul a descoperit icoana desăvârșit pictată, cu fețele luminoase şi pline de har dumnezeiesc. Înfricoșat de aceste întâmplări, iconarul Iordache Nicolau a lăsat şi o mărturie scrisă, care se găsește la Schitul Prodromu, un document datat 29 iunie 1863. Cercetată la microscop, Icoana Maicii Domnului Prodromița nu prezintă urme de pensulă, acest lucru întărind credința că sfintele fețe au fost pictate în mod miraculos.
În România există mai multe Icoane ale Maicii Domnului Prodromița, recunoscute pentru harul dumnezeiesc ce se revarsă prin ele. Una dintre acestea se află la Schitul Darvari din București, a doua se află la Mănăstirea Valea Neagră din județul Vrancea, iar a treia la Mănăstirea Bucium din Iaşi. Mai nou, o copie a Icoanei Maicii Domnului Prodromița se află și la Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului din București.
* Miracolele Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița
Icoana Maicii Domnului este îmbrăcată în argint și împodobită foarte frumos. Uneori, Sfânta Fecioară Maria își schimbă înfățișarea, devenind foarte întunecată, alteori este foarte strălucitoare.
După ce Mitropolitul Calinic Miclescu s-a închinat icoanei Maicii Domnului și a oficiat slujba de sfințire a apei, Harul Sfintei Fecioare Maria a început a lucra prin Sfânta Icoană, realizând miracole.
Cât a fost Sfânta Icoană în Iași, s-au vindecat bolnavi de friguri, surzi, cu dureri de cap şi de măsele, de ochi, de vătămături, îndrăciţi etc. Părinţii de la Metoc nu le-au mai consemnat, deoarece au fost prea ocupați şi obosiţi de îmbulzeala poporului, care cerea neîncetat citirea de paraclise, acatiste şi aghiesme, încât nu mai știau cine și cu ce se foloseşte.
Icoana Maicii Domnului Prodromița a fost dusă și într-un pelerinaj prin Moldova. În orașul Bârlad, Icoana Maicii Domnului Prodromița nu a putut fi mișcată din loc atunci când localnicii au vrut să o ducă în casa unui învățător, erudit în științele vremii, dar care nu credea în Sfânta Treime. Tot în Bârlad, s-a vindecat o femeie evlavioasă, grav bolnavă, care nu avea curaj să meargă să se închine în fața coanei. Într-o noapte, a visat-o pe Sfânta Fecioară Maria, care i-a spus să se suie în trăsură și să vină să se închine. Dimineața, femeia s-a suit în trăsură și imediat a început să se simtă mai bine, iar până la Bârlad s-a vindecat. Acolo, s-a închinat în fața icoanei și a mărturisit oamenilor miracolul.
