Un polițist din Neamț își apără colegii din Caracal: ”Dragă societate civilă, (…)te-ai gândit vreo clipă că pupi pe creștet un psihopat, ca Gheorghe Dincă?”

Vrem capul lui Moțoc!

O țară întreagă mustește de revoltă și indignare, în timp ce instituțiile implicate, STS, MAI, Ministerul Public pasează responsabilitatea de la una la alta. Pe margine, mulțimea atotcunoscătoare – morală până în măduva oaselor – cere Legea Talionului dar și capetele incompetenților. Într-o pornire primitivă, în focul cel mare, au fost aruncate – spre satisfacția publicului – câteva scăfârlii: cade șeful IGPR, cade împuternicitul la comanda IPJ Olt, ambii adjuncți, șeful Poliției Caracal, zboară Prefectul și ”suptprefectul”. Fălos și plin de sine, ministrul de interne, cu ochii încercănați de frământări ține să anunțe intempestiv că vrea să spună ceva. Și repetă, pomelnicul demișilor, cunoscut cu o zi înainte. Așa știu politicienii, de zeci de ani să potolească furia mulțimii și să ascundă sub preș gunoiul incompetenței și indiferenței, pe care l-au stivuit peste capetele și viețile noastre.

Nemernicul arestat, rulează imagini și bannere informative în repetiție pe canalele de știri, până începi deja să le știi pe dinafară.

Gravitatea situației și revolta pe care o simt ca părinte al unei fete de vârsta apropiată copilelor – ca om, înainte de toate – este cu atât mai mare cu cât știu, că pericolul a rămas și se poate repeta, în alte peste 500 de scenarii, cu tot atâția pedofili (cunoscuți, dovediți), condamnați de instanțele noastre să-și ispășească pedeapsa la domiciliu. Privești spre taberele ce se acuză reciproc și știi că NIMENI nu este dispus să-și asume responsabilitatea, deși din interior, lucrurile sunt bine cunoscute și semnalate de multă vreme. Nu i-a interesat atunci, nu-i interesează și acum altceva decât să știe că a trecut năpasta pe lângă ei, asta pentru că în țărișoara noastră a pierit CONȘTIINȚA și SPIRITUL CIVIC.

Nu pot cunoaște exact ce instrumente au avut la îndemână investigatorii acestui caz teribil, dar pot spune că – având instrumentele lăsate încă accesibile ”statului polițienesc” – polițiștii care au lucrat la caz au reușit să ajungă în timp scurt la psihopat. Probabil mulți sunt contrariați față de o asemenea afirmație, chiar dacă ne-ar fi plăcut o altă realitate.

Să ne amintim că legiuitorii noștri încă nu au găsit motivația necesară să impună vânzarea cartelelor telefonice în baza actului de identitate. Am înțeles, e prea mult control, ”statul polițienesc” ce atentează asupra libertății și intimității persoanei. Autoritățile publice locale evită – cât pot de mult – să instaleze sisteme de supraveghere video în localități, cam din aceleași considerente.

Așadar, dacă Alexandra a apelat 112 de pe un număr anonim cu cartelă – și foarte probabil așa a fost – găsirea victimei implică alte activități. Un număr de polițiști, caută camere video, unele aflate pe proprietăți private.  Ce faci atunci când exact acolo unde oamenii nu sunt acasă ai un unghi de maxim interes operativ!?

În paralel, începe munca pe produsele oferite de STS… listing, celule. Ce înseamnă asta? Acul în carul cu fân!

Să nu uităm că legiuitorul nostru ținea cândva – nu cu mult timp în urmă – ca organele judiciare să anunțe, în prealabil, persoana țintă că este ascultată telefonic. Apoi să fie înștiințată că urmează o percheziție, probabil, ca să pregătească – din timp – cafeaua! Deocamdată, au fost doar propuneri, deocamdată…

Tot legiuitorul – împuternicit de popor – a intrat cu furca în protocoalele încheiate cu SRI și nimeni nu a vrut să înțeleagă că aceste instituții dispun de tehnica necesară și experiența de localizare, în timp real a persoanei. Activitatea de cercetare penală, în majoritatea covârșitoare a cazurilor complexe, a fost încununată de succes datorită sprijinului calificat și profesionist a serviciului de informații. Nu s-a spus, pentru că nu era cazul să se știe, eram și unii și alții bucuroși că am reușit. Asta era suficient.

Am căutat să aflu informațiile directe și verificabile – pentru mine – și aflu că biata copilă a urcat în mașina psihopatului care făcea taximetrie ilegală și nu pot să mă întreb cum e somnul celor care trebuiau să vegheze la eradicarea acestui fenomen.

Îmi vine greu să cred că această persoană este sănătoasă din punct de vedere mintal. Aici intervine o altă problemă, absolut verificabilă: avem inclusiv la catedră schizofrenici cu acte în regulă, pe care societatea nu reușește să-i izoleze, spre siguranța copiilor noștri și tratamentul lor.

Să revenim la caz și să ne amintim că vineri, la ora 3 noaptea, s-a emis mandat. Nu știu cum putea dispune un procuror ca polițiștii să nu intre pentru a salva o viață dar nu pot remarca faptul că o instanță a emis mandat de percheziție iar pentru obținerea acestui mandat a mers un domn procuror. Iar acesta putea dispune încă din capul locului – pe răspunderea sa – intrarea în forță.

Nu pot trece cu vederea afirmația procurorului venit de la Parchetul General, că ”procurorul este suveran” în dosar. Așadar, decizia sau indecizia polițiștilor a depins – înainte de toate – de procurorul de caz și asta pentru că aceeași societate a transformat polițistul într-o unealtă docilă și (de preferat negânditoare) în brațele magistratului. Este un afront ca polițistul să-și ridice ochii și mai sus de dispozitivul ordonanței emise de procuror și – Ferească Sfântul! – să judece temeinicia și legalitatea acesteia. Dispoziția procurorului a devenit imperativă și fără drept de contestare.

Se spune că la țipetele fetei, polițiștii trebuiau să uite și de procuror și de mandat. Așa este, oricare dintre noi scotea poarta din țâțâni… dacă era așa. Între timp, s-a constatat că fata fusese omorâtă la ora 12:00. Oamenii au ținut toată noaptea sub supraveghere această curte, după ce au mai spart alte două porți ”din greșeală”, cu toată încărcătura și oprobiul societății civile…. Pentru ca la reacții suntem experți.

Am luat obiceiul țigănesc de a sări cu gura la organele de apărare a ordinii publice, a filma intervenția, strigând în apărarea celui încătușat și dus la secție: ”Dar ce-a făcut domnule, de ce-l bruscați așa? N-a făcut nimic!” Drepturile omului strigă din toți rărunchii unor cască-gura și aflați în treabă, fără să admită că poate, totuși, sunt motive întemeiate, există o bază legală, un mandat, sunt niște victime… Nu s-a manifestat spiritul civic al vreunui vecin ori trecător atunci când nenorocitul ardea în butoi cadavrele victimelor. Nu a părut nimic ciudat, nu a fost nimic deosebit. Cade omul pe stradă, altul este bătut cu bestialitate ziua în amiaza mare și nu găsești un martor dispus să se rupă de la grijile lui… pentru necazul altuia!

Acum, deștepții urlă din toți rărunchii că autoritățile nu apără, nu asigură siguranță dar le-a plăcut să stea în casă atunci când trebuiau să meargă la vot, atunci când au fost masacrate legile, atunci când în funcții de răspundere au fost promovați analfabeți și iresponsabili. Și legile nu au fost masacrate de acum, anul de cotitură e 2014, atunci când s-au diminuat pedepsele, atunci când legii i s-au pus mănuși, ca să-l mângâie pe infractor și să-l trateze – cu toată indiferența – pe victima acestuia. Atacurile asupra legilor și a statului de drept au dat naștere unor situații de-a dreptul penibile, când un mandat de interceptare/percheziție se obține doar dacă vii cu martori, bunul găsit și, eventual, infractorul legat… Și nu care cumva să ajungi în zi de post, pe decizia vreunui înduhovnicit care nu e dispus atunci să facă rău unor oameni!

S-a spus că nu erau polițiști disponibili și toată lumea a sărit în sus, neștiind că din cei peste 50000 polițiști la nivel național, doar vreo 5000 fac efectiv muncă de poliție. Restul sunt contabili, angajați de resurse umane, cabinet, informaticieni, operator de telefonie, purtători de vorbe, de cifru, de chei, secretare, angajați la garaj ori popotă! Dintr-o structură de judiciar care acum vreo 10 ani avea 26 de posturi de lucrători operativi – funcții de execuție, acum – prin reduceri de funcții – sunt doar 16. Dintre aceștia, cam 6-7 oameni sunt blocați în munca pe dosare. ”Grație” anului 2014, aceștia au ajuns să îndeplinească și activități pe care, odinioară, le făceau procurorii.

Dacă pentru un lucrător de judiciar 80% din timp (minim) reprezenta munca de teren și doar vreo 5% munca pe dosare, acum, acest procent s-a inversat. Oamenii sunt cocoșați de dosare, multe întocmite pe mai nimic, cum ar fi sesizarea (setea de răzbunare) a unui arestat față de un grup de vreo 20 persoane, pentru un mănunchi de infracțiuni culese din Codul Penal. O pagină, cu numele individului, lista făptuitorilor și enumerarea infracțiunilor, înregistrată automat la Parchet și trimisă la Poliție, să se spele pe cap cu ea!

Și cam toate, trebuie să ajungă la volum de cărămidă grosime, cu sute de pagini, audieri, verificări, procese verbale, cercetări la fața locului, expertize, investigații, referate, ordonanțe, mandate, planșe, chiar dacă multe se dovedesc a fi muncite pentru a dovedi… nimic! Uitând că asta înseamnă pierdere de timp și uzură… în timp ce acel lucrător putea fi în stradă, descurajând sau descurcând ițele unui pericol iminent. Lucrător responsabil de grupări infracționale, silit să-și ocupe timpul cu infracțiuni mărunte, ordinare, în loc să fie util și eficient acolo unde este cea mai mare nevoie de el?!

Am trecut prin drama bebelușilor arși la maternitate, a fost accidentul din Apuseni, a fost Colectiv, acum a venit și această nenorocire. Modul de reacție al celor (i)responsabili arata că nu va ultima. Au căzut capete (n-am înțeles ce treabă avea prefectul și subprefectul), au venit altele. Mai competente, mai experimentate? Știu ce au de făcut?

Cel puțin la IGPR a fost pus la butoane un individ cu 13 ani vechime, plin de sine dar dacă-l cauți de bătături în munca operativă vei vedea doar palmele unui bebeluș, betejit poate doar de aerul condiționat al birourilor generoase ale serviciilor suport din aparatul central! Acesta să facă reformă? Acesta așteptați să găsească bubele sistemului și să le poată rezolva, alături de un ministru de interne despre care mass-media a dezvăluit strânse prietenii cu lumea de dincolo de gratii?

Cum vreți să vă știți copilul în siguranță, când sunt lăsați liberi pe străzi infractorii, bolnavii psihic iar o secție de poliție rurală (vreo 5 comune) stă în serviciul unui singur agent, de 20 de ani, cu vreo 2 ani experiență și alergat dintr-un capăt în altul la apelurile 112? Vă așteptați ca el să cunoască populația și mediul infracțional? Ce să aștepți de la un șef bucuros că, nu el a semnat hârtia ce a făcut să se încrunte fruntea domnului procuror?

Incompetenți, împinși în funcții de propriile orgolii, recomandați de neamuri, cumetri și negre dedesubturi. Aceștia sunt puși să împărățească peste furnicile tăcute și docile, incapabile să tragă cât calul. De la ei așteptăm soluții? Ei, care se împrăștie ca stolul de vrăbii, atunci când se caută un responsabil? Unul n-a fost pus la examene de numire în funcție să-și expună competențele într-un scenariu amplu de situație-limita! Tocilari au vrut, tocilari – în cel mai bun caz – avem!

Și… atunci, dragă societate civilă, când ai alergat să surprinzi video ”abuzul oamenilor legii” asupra unui ”om nevinovat” – care n-a fost condamnat – ori ai dat like-uri și comentarii pline de aplomb și ironie, te-ai gândit vreo clipă că pupi pe creștet un psihopat, ca Gheorghe Dincă?

Moțoc nu e singurul de vină.

Comisar Vitalie Josanu

 

pietricica turism

3 COMENTARII

  1. OK ! Aveti salarii mici, personal putin, birocrati multi, tehnica putina, etc.
    Dar cat costa sa fii civilizat, sa te intereseze ceea ce solicita cetateanul ?
    Costa mult sa lasi atitudiea de militian deoparte si sa te comporti ca un politist european,
    cu tot ce implica asta. Sa-i spui unui tata disperat ca fiica sa este plecata cu “Fat Frumos”
    intra in fisa postului unui politist? Ori poate delasarea cu care s-a actionat, abia dupa ore de
    lehamite in cazul fetei de la Caracal? Cum sa ai incredere in politistul care-ti spune ca “adu-mi hotul, ca-l pedepsesc eu”?
    Cand ii vezi pe acei reprezentanti sindicalisti ai politistilor pe la TV vorbind numai despre cat de exploatati sunt ei, increderea cetateanului sigur este la cote “maxime”. In toate expunerile vin cu “nu avem aia, nu avem ailalta, salariile sunt mici, pensiile mici, munca multa, etc”.
    Si stai si te intrebi, pentru ce mai avem atatea institutii de gen, daca nu sunt de nici un folos?

  2. Dupa cat de lungi postari are acest domn, se vede ce incarcare are. Ar putea sa-si manifeste talentele literare la gazeta de perete a sindicatului. El e si politist sau doar activist sindical ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.