Grigore Caraza – simbol al rezistenței în credință

pietricica turism

Există oameni despre a căror viață de suferință și jertfă este foarte greu să scrii. Pur și simplu, nu poți, când vezi câtă suferință și câtă jertfă a însemnat trecerea lor pe pământ. Un astfel de om a fost Grigore Caraza, care a supraviețuit holocaustului comunist timp de 21 de ani, care a supraviețuit Securității, pentru ca, apoi, în plină democrație, în 2014, să moară de pe urma bătăii aplicate de un dezaxat care și în acest moment se plimbă nestingherit pe străzile din Piatra Neamț. Poate cel mai bine l-a portretizat, în câteva fraze, Sorin Lavric, în ziarul Lumina: ”Grigore Caraza este un exemplu înfiorător şi inexplicabil al celei de-a doua situaţii: înfiorător fiindcă a făcut 21 de ani închisoare la Aiud şi încă doi ani de domiciliu obligatoriu la Răchitoasa (Bărăgan), fiind în această privinţă posesorul unui record fioros; inexplicabil, deoarece, omeneşte vorbind, tăria alcătuirii sale depăşeşte explicaţiile biologice, psihologice sau medicale. Pur şi simplu, e un mister cum acest om a putut rezista atâţia ani, şi nu oricum, ci neacceptând nici o iotă din reeducarea comunistă. Şi, dacă rezistenţa este un indiciu a cât poţi suporta fără să te clatini în onoare, atunci Caraza este ipostaza rezistenţei în condiţii de frustră demnitate. Alături de el nu pot sta decât un Mircea Nicolau sau un Gheorghe Calciu. Calvarul lui Caraza se află în paginile Aiudului însângerat, volumul său memorialistic. După 1964, Caraza va scăpa din câteva atentate ale Securităţii, reuşind până la urmă să plece în America, de unde, după căpătarea cetăţeniei americane, se va întoarce în ţară. Întâlnindu-l la Piatra Neamţ, l-am privit ca pe un specimen aparţinând unei rase stupefiante: cum de rămăsese în viaţă după atâtea torturi şi privaţiuni? Răspunsul lui Caraza a fost: «Viaţa mi-a fost mereu ordonată de două axe: relaţia pe verticală cu Dumnezeu, aşadar credinţa, şi relaţia pe orizontală cu semenii, adică strădania de a nu le face rău. Cine se ţine la aceste două imperative răzbate»”.

Despre Grigore Caraza s-au scris cărți și se vor mai scrie. Cumplită este, însă, lectura documentelor despre Grigore Caraza, așa cum au fost publicate în dosarele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Indiferent că e vorba despre cele din perioada când avea domiciliu forțat sau de perioada când surorile lui au fost, ani buni, sub stricta supraveghere a Securității, care nu a lăsat să le parvină nici măcar un pachet de medicamente, Caraza obținând între timp cetățenia americană. Sau, mai tragic, cele în care colegii de celulă dădeau relații despre comportamentul acestuia în celulă.

* Indicație de penitenciar: ”La cea mai mică greșeală să fie sancționat!”

Închis în penitenciar, Grigore Caraza a trăit un adevărat calvar. Pentru că nu a cedat și a continuat să-și manifeste direct părerile anticomuniste, a avut parte de un tratament special și a fost înconjurat de o adevărată rețea de informatori. Există o mulțime de documente care arată amploarea fenomenului. De exemplu, o sinteză și un plan de măsuri, întocmite în 1973, unde cel care coordonează ancheta scrie, pe margine: ”Tov. cpt. Lojăr, fiți mai bine cu ochii pe el și la cea mai mică greșeală să fie sancționat până îl vom putea pune bine la punct, se vede că nu prea ne cunoaște și din această cauză are o asemenea atitudine. La data de 15.11.1973 să se raporteze stadiul acțiunii ca urmare a luării unor măsuri mai severe de regim”.

* Nume de cod: Neamțu

Fișa deținutului Caraza: averea – nu posedă nimic, originea socială – muncitorească

Extrem de meticuloși, securiștii notau totul și dădeau termene precise.

SINTEZA materialelor informative obținute în dosarul de urmărire informativă privind «NEAMȚU» din penitenciarul Adjud. –

Dosarul de urmărire informativă privind deținutul G.C. a fost deschis la data de 14 febr. 1973, în baza materialelor informative furnizate de către informatorii «VASILE ION», «MOGA MIRCEA» și «NICULESCU MIRCEA», din care rezultă că acesta are manifestări dușmănoase grave la adresa orânduirii noastre socialiste, că este un legionar fanatic care se manifestă astfel în orice ocazie și încearcă să-și facă noi aderenți pe linie legionară.

G.C. este născut la 01 febr. 1929 în comuna Poiana Teiului, județul Neamț, fiul lui Vasile și Ioana, de naționalitate și cetățenie română, profesia funcționar, cu ultimul domiciliu în Piatra Neamț, Bulevardul Republicii Nr. 44, condamnat la 10 ani pentru propagandă împotriva orânduirii socialiste.

Este arestat din luna martie 1970.

Din materialele informative pe care le deținem rezultă următoarele:

Informatorul «MIHALY IOSZEF» relatează despre el că are manifestări legionare, că, în încercările sale de a atrage la activitate de acest gen și pe deținutul XXXXXX, element tânăr, a primit din partea acestuia o ripostă demascatoare în fața altor deținuți. De asemenea, informatorul îl prezintă ca pe un dușman înveninat la adresa orânduirii socialiste, a conducerii ministerului nostru și a penitenciarului Aiud, intrigant și rău.

La fel, informatorul «BERBECEA ION», care a lucrat cu el la același punct de lucru, ne semnalează la 23 febr. 1973 că deținutul G.C. are idei legionare, pe care încearcă să le inspire la unii deținuți mai tineri, cum sînt XXXXXX și XXXXXX. În afară de aceasta, G.C. are manifestări împotriva comunismului, că în orice ocazie protestează împotriva regimului de detenție, afirmând că este un regim de exterminare.

Fișa personală întocmită de Securitate: avere – nu posedă, originea socială – mic burghez

Pentru aceste manifestări și mai cu seamă din cauza pericolului ce-l prezintă prin încercările de îndoctrinare legionară și a altor deținuți, în paralel cu slabul randament pe care-l dă în muncă, a fost scos de la lucru și-și execută detenția în cameră.

Informatorul «NICULESCU MIRCEA», ne informează că legionarul G.C. este fanatic, evocă amintirile cu privire la foști șefi legionari cu care a stat în prima detenție, se laudă cu poziția sa fermă pe linie legionară, cu faptul că nu a muncit pentru comuniști, că a refuzat acțiunea reeducativă situându-se, după părerea lui, printre «cei mai corecți legionari».

Nutrește speranțe la o revenire a organizației legionare la putere în țara noastră, când pretinde că i s-ar încredința «Ministerul educației naționale», domeniu care îl pasionează mai mult.

Este foarte recalcitrant, amenință, atât cadrele penitenciarului cât și pe unii deținuți că «vor da socoteală pentru faptele lor», când vor fi ei la putere. Pentru această poziție a fost pedepsit pe linie disciplinară.

Date asemănătoare cu privire la poziția sa dușmănoasă prezință și informatorul «VASILE ION», care îndeplinește funcția de felcer pe secție și a fost dirijar pe lângă el folosindu-se această calitate.

Pentru a cunoaște în continuare manifestările și preocupările pe care le are deținutul G.C. vor fi luate următoarele măsuri: 

  1. Odată cu organizarea deținuților pe secția C.S.S., în urma aprobării celor care să fie folosiți la munci, susnumitul va fi introdus într-o cameră cu alții din categoria celor care nu lucrează, unde, cu ajutorul sursei «TEODORESCU OVIDIU» să urmărim discuțiile pe care le poartă, manifestările ce le are, intențiile sale de viitor, etc.

Execută: Cpt. Lazăr Gh.

Termen: 31 iulie 1973

  1. În cadrul secției de deținere, vom dirija în continuare pe lângă el pe informatorul «VASILE ION», cu indicația de a-i urmări comportamentul, legăturile pe care și le face, natura acestor legături etc.

Termen: 31 iulie 1973

Execută: Cpt. Lazăr Gh.

  1. Întrucât printre deținuții legionari dispunem și de informatorul «GORE GHEORGHE», fost legionar, acesta va avea sarcini cu privire la contactarea periodică a lui G.C., în scopul stabilirii poziției acestuia, a comentariilor pe care le face și a preocupărilor sale.

Termen: 31 iulie 1973

Execută: Cpt. Lazăr Gh.

  1. Cu prilejul vorbitoarelor ce le va avea cu membrii familiilor ce vor veni în vizită la el, vom lua măsuri ca, prin intermediul unor mijloace speciale, să cunoaștem natura discuțiilor, dacă nu încearcă pe această cale să transmită afară vești care să prezinte interes operativ.

Termen: permanent.

Execută: Cpt. Lazăr Gh”.

* După eliberare și emigrarea în America: ”Urmăriți familia și cunoscuții!”

Raport de pedepsire a deținutului Grigore Caraza pentru ”comentarea unor ordine referitoare la ordine interioară” (iunie 1976)

Grigore Caraza nu a fost lăsat fără supraveghere nici după ce a fost eliberat din închisoare și a emigrat în America. Informatorii de peste ocean ai Securității erau la datorie, iar în țară, rudele și apropiații se bucurau de o atenție deosebită. Două pachete cu medicamente, trimise de Caraza surorii lui, au fost prilejul ideal pentru punerea sub supraveghere a acesteia, dar și a altor apropiați ai lui Grigore Caraza și, totodată, motivul unei acțiuni de influențare a acestora pentru a-l îmblânzi pe contestatar. Mai ales că a avut îndrăzneala să vorbească despre asta într-o emisiune a postului de radio Europa Liberă. Conștiincioși, cei care urmăreau fenomenul rapoatează:

În cadrul emisiunii «România și drepturile omului» din ziua 4.04.1981, postul de radio autointitulat «Europa Liberă» a transmis următorul mesaj al legionarului Grigore Caraza din S.U.A.

Numele meu este Grigore Caraza și sunt stabilit în New York din iunie 1980. Când am plecat din țară, sora mea, la despărțire, mi-a spus zdrobită de disperare: «De-acum ești singura mea salvare. Dacă nu-mi trimiți medicamente din America sunt pierdută»…

Sora mea, din Piatra Neamț, suferă de 10 ani de o boală pentru combaterea căreia nu se găsesc medicamente în România. Din această cauză ea nu mai poate lucra, iar sistemul de asigurări sociale a găsit o portiță să nu-i plătească ajutor pentru incapacitate de muncă. Poate oare altcineva să aibă grijă de ea? În România de astăzi toți se feresc să primească în casă un om bolnav care devine o gură în plus. De aceea singura ei salvare a rămas fratele care a reușit, după ani de închisoare, să plece în America. Abia ajuns în S.U.A., fără casă, fără serviciu, necunoscând nici oamenii, nici limba, nu știam încotro s-o apuc. S-au găsit totuși niște români, oameni de inimă care m-au ajutat să procur medicamentele și, pe 5 iulie 1980, am reușit să-i expediez mult râvnitul «Librium». După 4 luni de la expediere, coletul mi se returnează. Am expediat un nou pachet în ziua de 15.11.1980; după 110 zile mi se returnează și acesta, cu adresa oficiului poștal că Serviciul vamei de la București nu a admis primirea pachetului. Un alt pachet, expediat pe 31 ianuarie 1981, va avea oare aceeași soartă? (…)

Așa cum, în închisori, deținuților li se refuzau orice tratament medical, comuniștii au lărgit interdicția pe întreaga țară.

Adresa Direcției Generale a Penitenciarelor, prin care i se spune comandantului Penitenciarului Aiud că Grigore Caraza a fost grațiat prin decret prezidențial și ”Luați măsuri pentru punerea în libertate dacă nu se mai deține și pentru alte fapte” (iulie 1977)

Am executat, numai între anii 1970-1977, peste 40 de zile greva foamei în penitenciarele din Piatra Neamț, Aiud și Văcărești, pentru a obține asistență medicală, precum și împotriva abuzurilor făcute de administrația comunistă. Acum va trebui să o reiau de la capăt în fața Organizației Națiunilor Unite din New York și a Congresului american de la Washington pentru a-mi salva sora?”.

O asemenea ofensă adusă regimului comunist nu putea rămâne nepedepsită sau fără urmări. Care pot fi urmărite tot în documentele publicate de CNSAS. Planurile sunt diabolice și pleacă nu de la rezolvarea umanitară a situație, ci de la folosirea acesteia ca pretext pentru ”influențarea pozitivă” a subiectului. Evident, în spiritul epocii, se întocmește un plan de măsuri cu de toate, bazat pe apariția în decor a securistului bun, care primea scrisori de la Caraza însuși, pentru că ”se bucură de o oarecare apreciere din partea subiectului”.

«15.10.1980

Notă privind măsurile ordonate în cazul legionarului Grigore Caraza

La începutul lunii octombrie 1980, lt. colonel Berilă Vasile a primit o scrisoare de la legionarul stabilit în SUA G.C., din conținutul căreia se desprindeau o serie de nemulțumiri ale acestuia legat de modul cum se realizează legătura lui cu numita A.J., concubina acestuia, și de faptul că sora sa nu a primit două pachete cu medicamente pe care le-ar fi trimis din SUA. În afara nemulțumirilor elementul își manifestă și intenția de a se adresa unor foruri internaționale, în cazul în care nu ar fi lăsat în pace, considerându-se șicanat de organele de stat din țara noastră.

În scopul temperării elementului, cu ocazia analizei ce a avut loc la Conducerea Securității, s-au ordonat luarea următoarelor măsuri:

– Lt. colonel Berilă Vasile, care se bucură de o oarecare apreciere din partea elementului, va lua legătura cu numita căreia îi erau adresate pachetele cu medicamente, cu care ocazie va acționa pe linia determinării ei să înțeleagă faptul că medicamentele au un anume regim de intrare în țară și că nu organele M.I. au împiedicat primirea de către ea a acestora. A fost instruit personal de Tovarășul colonel Mihalcea Aurel cum anume să procedeze.

Termen: 25.10.1980

– Cpt. Asaftei Vasile va contacta pe numitul C.M., legătură apropiată a lui XXXXXX și care, în relațiile cu organele noastre, s-a dovedit sincer și util, cu care ocazie va fi instruit cum anume să procedeze pentru a-l tempera pe element. Legăturile cu C.M. vor fi permanentizate atât pentru a-l folosi în obținerea de date despre legionar, cât și pentru a preveni anumite acțiuni ce ar putea fi inițiate de XXXXXX în exterior.

Permanent

Cpt. Asaftei Vasile»

După 10 zile, pe 25 octombrie, se făceau o primă raportare victorioasă, bazată pe convingerea că sora lui Caraza părea să fi interesată de demersurile celui care a contactat-o:

Conform celor ordonate, la data de 24.10.1980, lt. col. Berilă Vasile a contactat la biroul Pașapoarte pe numita C.O., în vederea folosirii acesteia pentru realizarea unei influențe pozitive asupra fratelui său G.C. din SUA. Măsura a fost oportună deoarece lt. col. Berilă Vasile primise scrisoare de la element, în care se făcea referire la unele așa zise șicane pe care i le-ar face statul român.

Cu această ocazie numitei C.O. i s-au explicat modalitățile prin care poate să intre în posesia medicamentelor trimise de fratele său, i-au fost date o serie de îndrumări în legătură cu modul în care poate să rezolve și situația de nedumerire a lui Grigore Caraza referitor la corespondența ce o poartă cu concubina sa A.J.

Numita C.O. a fost plăcut impresionată de comportarea și atitudinea organelor noastre față de ea, l-a scuzat pe fratele său și a promis că-i va scrie și-l va ruga să-și schimbe părerea despre organele M.I., care au ajutat-o. Ulterior se va verifica dacă cea în cauză va acționa așa cum a promis.

26.10.1980. C.N. confirmă faptul că numita C.O. a rămas impresionată de modul cum a fost tratată de organele de stat”.

* Adevăratele motive ale presiunilor Securității

Pentru cine are răbdare să lectureze un alt document, din aceleași dosare, adevărata problemă a celor de la Securitate devine transparentă. Ei erau îngrijorați de activitatea lui Caraza în Consiliul Național Român, atât la nivel organizatoric, cât și publicistic, în revista ”Lupta română”:

Măsura începerii urmăririi informative, în acest caz, a fost impusă de poziția și activitatea, deosebit de ostile pe care legionarul G.C. le adoptă în exterior împotriva României. Astfel, s-au obținut informații certe, din care rezultă că numitul G.C. în prezent deține funcția de secretar general al C.N.R. – Secția americană, iar o perioadă, după decesul fostului președinte al respectivei secții, Ovidiu Borcea, a girat și această funcție.

G.C. alături de emigranții Paul Morcov, Nicolae Evolceanu și Nicolae Constantinescu, compun colectivul de redacție al publicației reacționare «Lupta română», aparținând «C.N.R.» în ale cărei pagini a publicat și el o serie de articole deosebit de ostile României.

În calitatea pe care o are în C.N.R., a inițiat acțiuni de natură să submineze interesele țării noastre în exterior. S-a adresat, împreună cu Ion Ovidiu – de asemenea un element ostil, ministrului Apărării Naționale Weinberger, solicitând ca S.U.A. să stopeze exportul către România a echipamentului de control pentru sateliți. De asemenea, împreună cu alți legionari din emigrație, a subvenționat construirea unui monument dedicat așa zișilor «martiri exterminați de comuniști». Contribuția lui G.C. a fost de 475 franci francezi.

Totodată, deținem date din care rezultă că acest element este preocupat de redactarea unor lucrări cu un conținut dușmănos României, cu referire la perioada detenției”.

Grigore Caraza a revenit în țară după revoluție și a continuat să-și susțină convingerile din toate puterile. A scris cărți, s-au scris cărți despre el, a fost în emisiuni TV, a devenit un reper în cărțile de specialitate dedicate fenomenului concentraționar din România. Sfârșitul i-a fost la fel de tragic ca și întreaga viață: a murit după ce a fost bătut pe stradă de un dezaxat. Dacă, peste ani, se va afla că dezaxatul a fost pus să facă asta, probabil nu va mira pe nimeni.

Valentin BĂLĂNESCU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.