La invitația arheologului Vasile Diaconu, de la Muzeul de Istorie și Etnografie din Târgu Neamț, am ajuns la noul sit arheologic, deschis recent la granița dintre Săcălușeștii Agapiei și Topolița Grumăzeștilor, locul unde a fost descoperită o locuință veche de aproape șapte milenii.
Situl arheologic se află exact într-o curte de gospodar, Gheorghe Arnăutu, din Topolița. Undeva, în capătul livezii din grădina lui nea Gheorghe, câteva movile de pământ arată că locul de muncă al arheologilor este aproape. Șase tineri, liceeni din Târgu Neamț, lucrează de zor. Dr. Vasile Diaconu explică: ”Am angajat opt tineri pentru lucrările la acest sit arheologic. Azi au venit doar șase. Îi plătesc cu 80 de lei pe zi. Aici e muncă, iar când plouă stăm în acel cort improvizat, de lângă copac. O să ne ia două sau trei zile să astupăm cu pământ ceea ce am scos de pe această suprafață”.
Ca un făcut, câteva minute mai târziu, dr. Vasile Diaconu descoperă la baza solului o statuetă feminină și o arată, mândru. E un moment plin de emoție, dar, de altfel, așa sunt toate când cauți mărturiile trecutului. Nu trebuie să fii de specialitate ca să simți fiori și entuziasm în fața unui ciob sau a unei unelte păstrate în măruntaiele solului suntem, dacă nu chiar mii de ani.
Vestigii getice la Topolița
Recent, pe teritoriul satului Topolița, au demarat săpături arheologice într-un sit care ar putea fi promițător pentru cercetarea preistoriei din zona Târgu Neamț. Vestigiile din acest loc sunt cunoscute încă din anul 2003, când au fost identificate urme de locuire din eneolitic și epoca bronzului. Pentru delimitarea întregului sit, dar și pentru identificarea structurilor antropice, în 2017 a fost realizată o scanare geo-magnetică, cu sprijinul specialiștilor de la Universitatea din Erlangen-Nürnberg.
Investigațiile, neinvazive, au pus în evidență existența a peste 20 de posibile construcții eneolitice, aparținând culturii Precucuteni, urmele unor structuri rectangulare, dar și un posibil șanț, situat pe latura de nord a așezării. Rezultatele interesante, oferite de scanările geo-magnetice, i-au determinat pe specialiștii Complexului Muzeal Județean Neamț să demareze săpături în incinta acestui sit.
Așezare fortificată eneolitică
”Situl pluristratificat este amplasat pe terasa de pe partea dreaptă a Topoliţei, în imediata apropiere a unei mlaştini, la aproximativ 700 m nord-vest de confluenţa Pârâului Netezi cu Topoliţa şi la 400 m vest de staţiunea Grumăzeşti-Deleni. Situl a fost descoperit în anul 2003 de Vasile Diaconu, care, în perioada 2006-2008, a întreprins aici câteva cercetări de suprafaţă. Vestigiile identificate aici au fost încadrate de descoperitor în eneolitic (cultura Precucuteni), epoca bronzului (cultura Noua), epoca fierului (Hallstatt) şi antichitate (secolele II-III d.H.).
În anul 2017, au fost efectuate investigaţii arheologice interdisciplinare neinvazive, ce au afectat parţial situl şi zona sa limitrofă, constând în cercetări de suprafaţă, fotografii aeriene cu drona, modelarea digitală a terenului şi prospecţiuni geomagnetice, în vederea reevaluării potenţialului staţiunii, stabilirii formei, dimensiunilor şi limitelor depunerii antropice, precum şi a gradului actual de conservare a vestigiilor.
Astfel, a fost evidenţiată existenţa unei aşezări din faza Precucuteni II, de formă rectangulară (dreptunghiulară), orientată pe direcţia NV-SE, cu suprafaţa aproximativă de 1,5 ha, care dispune de un sistem de fortificaţie alcătuit dintr-un şanţ, identificat parţial pe laturile sale de nord-vest şi sud-vest. Resturile construcţiilor din cuprinsul său par a fi dispuse în grupuri.
În prezent staţiunea este afectată de lucrările agricole, iar în partea mediană de stâlpii reţelei electrice de înaltă tensiune, care o străbate de la vest la est” – Raport de cercetare arheologică, Cronica cercetărilor arheologice din România, cimec.ro.
”Instituția noastră are o tradiție îndelungată în ce privește cercetarea arheologică sistematică”, declară Dorin Nicola, directorul Complexului Muzeal Județean Neamț. ”Încercăm să continuăm aceste demersuri, mai ales că, în acest fel, reușim să ne îmbogățim constant patrimoniul muzeal. Dacă, în anii trecuți, am avut șantiere arheologice sistematice la Izvoare, Răucești și Roșiori, iată că anul acesta am găsit resursele necesare să inițiem o cercetare nouă la Topolița”, adaugă acesta.
Săpăturile de la Topolița sunt coordonate de cel care a făcut primele descoperiri aici, arheologul Vasile Diaconu.
În această perioadă, șantierul arheologic e în plină desfășurare, principalul obiectiv fiind cercetarea resturilor unei locuințe a cărei vechime este de aproximativ 6.500 de ani.
”Pentru a verifica datele geo-magnetice, am deschis o suprafață de aproximativ 60 mp, acolo unde apăreau urmele unei posibile locuințe eneolitice”, spune dr. Vasile Diaconu. ”Chiar dacă suntem încă la început, am identificat parțial resturi din pereții unei case, cultura Precucuteni. Știm deja că a fost construită pe structură de lemn și lipită cu lut, apoi, după o perioadă de utilizare, respectiva construcție a fost incendiată. Din perimetrul locuinței am recuperat materiale arheologice interesante, care constau în resturi ceramice, unelte de piatră, obiecte de lut, dar și fragmente de statuete antropomorfe. Tot în perimetrul cercetat, am găsit vestigii getice, din sec. III-II a.Chr., dar și de la sfârșitul epocii bronzului. Este important de remarcat că, în zona Târgu Neamț, au mai fost cercetate astfel de locuințe doar la Târpești, cu mai bine de o jumătate de secol în urmă”.
Pe măsură ce vor avansa cercetările, rezultatele ar putea fi tot mai interesante. În mod sigur, vor aduce informații valoroase despre comunitățile care au locuit în această zonă cu aproape șapte milenii în urmă.
La plecare, nea Gheorghe Arnăutu, unul dintre puținii gospodari care i-a permis arheologului Vasile Diaconu să sape în grădina lui, ne spune: ”Cum să nu las oamenii ăștia să descopere trecutul și istoria noastră? Păi numai străinii să se laude cu trecutul lor? Că tot văd pe la diferite reportaje de la televizor, ce descoperiri mai fac francezii sau americanii… Măcar cu istoria noastră să ne lăudăm, dacă cu altceva nu avem”.
Declarația lui Gheorghe Arnăutu merită consemnată pentru că, de exemplu, unii din vecinii săi au refuzat categoric să se sape pe pământul lor, deși, pentru 100 mp săpați, ar fi fost recompensați cu 2.000 de lei. Ei și-au motivat refuzul cu faptul că li se strică recolta de porumb. Care, probabil, valorează mai mult de 2.000 de lei la suta de metri pătrați. În definitiv, depășirea planului la hectar nu e chiar atât de îndepărtată în istoria neamului nostru.
Ciprian Traian STURZU
