Singura seră în pământ din judeţ este la Timişeşti

De aproape 10 ani, familia Zavalichi, din satul Dumbrava, Timişeşti, se încăpăţânează să ţină pe picioare o afacere din care să trăiască. Vasile (39 de ani) şi Mădălina Zavalichi (35 de ani) au trei sere cu roşii şi mai mult pământ pe care au cultivat varză, pepeni, ardei şi vinete. Soţia, pe lângă munca la sere, este angajată şi ca femeie de serviciu la şcoala din sat, iar soţul umblă cu dubiţa prin oboare şi sate, să îşi vândă recolta. Au un copil de 7 ani, pe care mai mult îl creşte bunica, dar nu se plâng de greutăţi, chiar dacă nimeni nu prea i-a ajutat. Serele se află în spatele casei. Se poate ajunge la ele pe un drum de ţară, prăfuit, vizavi de şcoală. După vreo 300 de metri, o poartă arată că aici este un proiect cu finanţare de la guvern pentru tomate. Pe lângă calitatea legumelor pe care le obțin în sere, Vasile și Mădălina sunt un exemplu deosebit pentru că sunt singurii din județ care au o seră în pământ. În România, mai sunt doar două astfel de sere.

* Investiţie de un miliard vechi

Înainte, am lucrat şase ani în Italia, tot în legumicultură, în solarii”, îşi începe povestea Vasile Zavalichi. ”Apoi, am lucrat fierar betonist, după care am venit în ţară. În 2007 am revenit. Soţia a stat acasă cu copilul, cât timp am fost eu plecat la muncă. Prin 2007, a venit unchiul meu din America şi mi-a sugerat să ne apucăm de ceva. Eu, fiind cu legumele în cap, i-am zis ca să facem un solariu. Şi m-a ajutat să fac primul solariu, apoi am mai făcut alte două. Ultimele două solarii le-am făcut din lemn. Primul a fost din fier. Apoi m-am gândit să fac un solariu în pământ, cu o adâncime de 2,20 de metri. Are 400 de metri pătraţi în pământ. Aici fac recoltă iarna – ceapă, usturoi, spanac. Nu are sursă de căldură. În celelalte solarii udăm legumele cu furtune, prin picurare”, explică el.

Până a lua cei 3.000 de euro de la guvern, adică în urmă cu doi ani, familia Zavalichi a investit în această afacere cam un miliard de lei vechi: ”În 2017, am făcut solariul din pământ. Numai sacii goi de rafie au costat 45 de milioane de lei vechi, în afară de săpat, folie… Solariul din pământ ne-a costat peste 500 de milioane de lei vechi”.

O zi de muncă din viaţa soţilor Zavalichi începe cu trezirea la ora 3 dimineața: ”Mai întâi bem cafeaua şi la ora 4 intrăm în solarii. Acolo plivim şi copilim. Avem răsadurile noastre, noi le-am făcut, nu le-am cumpărat. Cum, de la ora 11 până la ora 17 nu poţi sta în solarii, mai intrăm seara. Și facem aceeaşi treabă. De exemplu, acum trebuie să intru şi să culeg o tonă de roşii, pentru a o duce dimineaţa în en-gros, la Piatra. De obicei, ne vindem marfa în oboare şi prin sate. Merg cu duba… La terenul unde am varza, la şoseaua principală, am şi o tarabă cu cort, unde ne vindem recolta. Dăm la preț de en-gros: dacă roşia pe piaţă e 5 lei, noi o dăm cu 3, în funcţie de piaţă”.

Pentru a-și mai cumpăra utilaje, au depus un proiect la GAL Ţinutul Zimbrului, în valoare de valoare de 25.000 de euro: ”Vrem să ne luăm un tractoraş cu plug şi freză şi o maşină de erbicidat”.

* Birocraţia e mai multă decât munca

Probleme au întâmpinat peste tot. Hârtii, documentaţii, piedici fel de fel. ”La acest proiect, în afară de Primăria Răuceşti, unde nu am avut probleme – pentru că acolo se ştie cum se fac astfel de proiecte -, în rest, la primăriile din Timişeşti şi Târgu Neamţ nu am fost sprijiniţi. Eu am teren şi la Răuceşti, şi la Timişeşti, şi la Târgu Neamţ. Numai la Răuceşti nu am avut probleme! Este o mare birocraţie! E mai mare decât munca! Dacă tot nu mă ajută, măcar să nu mă încurce! M-au tot amânat de pe o zi pe alta. Sunt singurul din judeţul Neamţ care am sprijin cuplat la legume în câmp. Se oferă un ajutor la 400 de mp de solariu şi diferenţa de până la un hectar de legume în câmp, dar la parcela unde ai solariile trebuie să ai şi legumele din câmp. Nu poți să ai o bucată aici şi una mai încolo. Când am fost la APIA Neamţ, nici ei nu ştiau de aşa ceva. M-am dus la directorul de la APIA, de la Piatra, era singurul de acolo care ştia. El ne-a ajutat şi ne-a făcut sprijinul cuplat. În Galaţi, sprijinul cuplat este o normalitate. Se dau 1.000 de euro pe 1.000 de metri pătraţi, în afară de subvenţia de la pământ. Iar banii care-i primim de la stat nu-i cheltuim pentru noi, ci îi investim tot în recoltă, mai ales că seminţele sunt foarte scumpe”, spune Vasile Zavalichi.

Din păcate, pe la Timişeşti se încurajează crâşmele, locurile unde îşi pot face publicitate electorală politicienii locali. Aveam aşteptări de la Consiliul Local să fiu încurajat, dacă nu sprijinit. Suntem singurii din judeţ care avem solariu în pământ! Mai sunt un chinez şi un inginer pe la Constanţa, care au solarii în pământ. Deci, în România, sunt doar trei solarii în pământ, iar unul este al nostru. Măcar de curiozitate să vină şi să vadă ce avem noi aici. Dar nu-i interesează. Pe plan local, nu am fost deloc încurajaţi”, adaugă el.

Când vine vorba despre profitul dintr-o afacere de acest gen, lucrurile sunt simple: ”Este multă muncă, dar merită!”, spun soții Zavalichi. ”Suntem în al zecelea an de când facem aşa ceva și, de aproape zece ani, mergem pe gaură. Profit zero! Profit a fost să fie abia de când am primit cei 3.000 de euro. Altfel, renunţam. Sincer! Nouă ani am mers pe zero şi abia în al zecelea an am avut profit. Într-un an, am pus roşii şi a mers cartoful. Aşa s-a nimerit. Anul ăsta au mers bine şi roşiile, ardeii, castravetele. Noi vindem castraveţii cu 4 lei, chiar dacă pe piaţă e 6 lei. Mi se pare prea mult 6 lei. Dar, cu ajutorul de la stat, ne e mai bine un pic”.

* ”Îi aşteptăm pe domnii Daea, Arsene, Andruşcă, Harpa, Mărculeţ şi consilierii locali să ne viziteze serele”

Dacă ar fi să-și dorească ceva ar fi să nu mai existe atâta birocrație în România: ”Să nu mai fie atât de multe acte! La noi e mai multă vorbă decât fapte! Pentru o tânără familie care vrea să facă ce facem noi, aș spune să se apuce, dar să se apuce serios de treabă. Trebuie să aibă minimum 1.000 de mp de solariu acoperit, ca să poată primi ajutor de la stat. Plus că eşti mort fără utilaje, pentru că oameni să muncească nu sunt. De aia am și făcut proiectul prin GAL, pentru că o maşină de întins furtune şi folii mă scuteşte de plata pentru trei oameni pe zi într-o campanie. Adică e o economie de 100 şi ceva de milioane de lei vechi. Cu proiectul, am fost ajutaţi de dl Vasile Nica, de la Ţinutul Zimbrului. Ne-a încurajat să depunem proiectul şi ne-a ajutat. A fost singurul care ne-a dat optimism”.

Mădălina Zavalichi îi poftește pe toți, dar mai ales pe oficiali, să vină, să admire serele și recolta: ”Vin și cumpără legume de la noi din Spania sau Italia. Că eu mai postez pe Facebook. Noi facem şi murături, varză murată, zarzavat pentru iarnă, suc de roşii, gogoşari la oţet, tot ce e conservat facem. Nu aruncăm nimic. Problema că e mai scump ambalajul decât produsul. Noi nu dăm chimicale pe recolta noastră, cu toate că cerinţa pe piaţă este alta. Clienţii vor legume mari şi frumoase, să aibă aspect, dar pe mine mă interesează gustul, nu aspectul. Nu sunt de acord să mănânc chimicale. De la noi vin şi cumpără tot felul de persoane, poliţişti, profesori… Îl aşteptăm şi pe ministrul Daea, de la Agricultură, pe dl Ionel Arsene, pe dl Dănuţ Andruşcă, pe dl Daniel Harpa şi pe consilierii locali din comună să vină să încerce produsele noastre! Îi aşteptăm pe toţi să vină, să ne cumpere produsele bio!”.

Direct din sere sau la punctul amenajat pe pe şoseaua care leagă satele Dumbrava şi Timişeşti. (Ciprian Traian STURZU)

GALERIE FOTO

pietricica turism

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.