O plimbare prin Zona 4, în oricare zi a săptămânii – am nimerit în ziua în care se ridicau deșeurile din Ceahlău și Durău -, este suficientă pentru confirmarea afirmațiilor lui Ionuț Rîpanu. În absolut niciun container destinat colectării selective de pe traseul pe care l-am parcurs (Tașca – Bicaz- Hangu – Poiana Teiului – Farcașa – Ceahlău – Durău – Grințieș) nu erau deșeuri selectate. De altfel, de vreme ce peste tot s-a optat pentru ridicarea gunoiului direct de la poarta omului, aceste puncte de colectare – numai bune pentru cei care nu au contracte și trebuie să ducă gunoiul undeva -, nici nu ar trebui să mai existe. Sunt utile doar în zonele cu ulițe abrupte și înguste, unde mașinile de gunoi nu pot ajunge.
Un alt aspect, foarte vizibil, este diferența de cantități. Sunt porți la care nu există niciun sac cu gunoi (oamenii care nu au contracte, în general), iar la altele mormane întregi. ”Mica înțelegere” dintre vecini funcționând, probabil, pe bază de bere. Efectul este că, văzând cât de simplu se descurcă oamenii care nu plătesc gunoiul, dar scapă imediat de el, cei care erau cu plățile la zi au renunțat să mai fie conștiincioși și au ajuns pe lista datornicilor. Pe principiul că și așa nu li se întâmplă nimic celorlalți.
”Legea este foarte clară și spune că primarul trebuie să ia măsuri împotriva celor care nu au încheiat contracte cu operatorul. Iar primarul spune: «Adu-mi refuzul, să văd eu că a refuzat» Dar refuzul poate să însemna că m-a fugărit cu toporul, că m-a înjurat sau că mi-a scris «refuz». Au fost oameni de la noi care au fost loviți și fugăriți, de asta am preferat să angajăm femei pe partea de contractare. Cel puțin nu iau bătaie”, spune Ionuț Rîpanu.
O ironie amuzantă este faptul că unii dintre cei care s-au gândit că fac o economie neîncheind contract pentru gunoi (4 lei pe lună) nu au nicio reținere în a-i oferi 5 lei șoferului, ca să le ia și lor sacul cu deșeuri.
* Durău – coșurile stradale și Water Music Festival
La Ceahlău, unde era zi de gunoi, la intersecția drumului principal, cu o uliță care duce spre pădure, era un morman de saci negri, iar alături câteva cutii pline cu borcane. După aspect, proveneau de la o pensiune. Una fără contract, pentru că nu are niciodată nimic de aruncat, desigur. Măcar era gunoi ”bun”, în sensul că putea fi ușor sortat, fiind deja pus în saci pe categorii. De partea cealaltă a drumului, însă, în mai multe locuri, într-o zonă în care nu sunt case, deșeurile erau aruncate direct în șanț, prin iarbă. Cum se practică, de altfel, în multe zone în care pădurea deschide locuri ”convenabile” prin văile de dincolo de drumuri.
La Ceahlău a fost, nu de mult, festivalul Water Music, la care au venit mii de oameni pe parcursul unei săptămâni. Întrebarea firească este ce s-a întâmplat cu toate gunoaiele?
”Am mai regăsit prin sat o parte și, când n-am vrut să le ridic, mi s-a spus că sunt ale cetățenilor”, povestește Ionuț Rîpanu. ”Și am desfăcut sacii, care conțineau numai ambalaje de unică folosință – farfurii, tacâmuri și pahare. Eu am vorbit cu primarul să trimit niște tomberoane acolo, măcar să se vadă că existăm și noi, dacă tot au venit oameni din toată țara. Și, la urmă, am întrebat și eu, ca un om bătrân, cum a primit asociația asta care a organizat evenimentul autorizație, dacă nu a făcut niciun contract pentru ridicarea deșeurilor. Dacă organizatorul ar fi venit direct la mine, îi facturam o cantitate foarte mică și veneam și eu în sprijinul evenimentului, ridicând gunoiul în fiecare zi, să nu se adune. Dar niciodată nu sunt bani pentru plătit gunoiul, pe nicăieri. La Grințieș, de exemplu, sunt datorii de vreo 60.000 de lei, dar s-a făcut Festivalul Haiducului. Eu nu zic că nu trebuie făcute și lucrurile astea, dar, când trebuie să-mi dai atâția bani și-mi spui că nu ai, și pe urmă faci festivalul buburuzei și al florii de colț, este frustrant! Și, culmea, deșeurile nu le mai găsești pe nicăieri, pentru că se ard în draci. Iar lucrurile astea se știu”.
La Durău, misterul pensiunilor care sunt pline tot sezonul, iar unele au și restaurant, dar n-au niciodată gunoi, este întregit de coșurile stradale. Deșeurile din ele dispar, pur și simplu. Firma Edil Industry nu le colectează. Se pare că se ocupă viceprimarul, personal, de asta și scapă de deșeuri, clasic, dându-le foc. Așa cum s-a întâmplat și la debarcader, unde au fost incinerate o parte din gunoaiele lăsate de participanții la festival. În multe locuri din zona debarcaderului se văd urme ale unor ”vetre”, în care n-au fost, cel mai probabil, doar focuri de tabără.
* Nimeni nu are gunoi, dar mașinile vin pline de pe teren și pădurile sunt depozite de deșeuri
Cercul vicios funcționează nu doar în privința colectării (ne)selective, ci și a părții de contractare. Cine refuză încheierea contractului ”scapă” de gunoi cum crede el, dar nimeni nu ia măsuri concrete. Scuza des folosită este că nu are nimic de aruncat sau pune pe foc.
”Dacă toată lumea pune pe foc, de ce este gunoi peste tot?”, se întreabă Ionuț Rîpanu. ”La mine vin mașinile pline și mai rămâne gunoi și prin pădurile județului. Nu spun că primarii chiar nu-și dau interesul, dar ar putea să facă mult mai mult. Dacă introduce toată lumea plata gunoiului la impozit și, în paralel, sunt sancționați cei care aruncă aiurea, nu se poate să nu se vadă pasul înainte. Dar numai dacă aceste două direcții merg la pachet. Altfel, ne lovim de aceleași lucruri. Unii n-au gunoi, alții pun în tomberoane mere, frunze, rumeguș, cenușă. Mi-a luat foc mașina la Borca astă iarnă, că a aruncat cineva jar sau o scrumieră nestinsă”.
Iar vizavi de creșterea tarifelor, un aspect folosit politic mai ales de viceprimarul de Poiane Teiului, care a împânzit comuna cu fluturași prin care le aduce la cunoștința localnicilor că primărița și Edil Industry vor să scumpească gunoiul, cheltuielile de personal n-au nicio legătură. Deseori li s-a reproșat celor de la firma de salubrizare că, din cauza numărului mare de angajați, cresc prețurile. Asta în timp ce societatea lucrează cu 2 manipulanți și 6 sortatori mai puțin, pentru că lumea nu prea vrea să lucreze la ”gunoaie” și e foarte greu de găsit forță de muncă.
Managerul general al Edil Industry: ”Ar fi ideal ca populația să conștientizeze importanța selectării deșeurilor direct de la sursă”
Mihai Talpalaru, managerul general al Edil Industry Iași, a ținut să sublinieze câteva idei, pe care, de altfel, le-a explicat și Ionuț Rîpanu: ”Pentru noi, ca societate comercială, cu multiple obligații fiscale, este vital ca primăriile să treacă la sistemul de taxă. Orice întârziere a încasării contravalorii serviciilor prestate este de natură să perturbe buna desfășurare a activității. Sistemul de taxă, plătibil la Taxe și Impozite locale, este cea mai eficientă metodă. Le mulțumim primăriilor care au înțeles să respecte munca depusă de noi și sunt la zi cu plata facturilor: Tarcău, Tașca, Borca, Bicaz Chei, Bicazu Ardelean, Farcașa și Hangu. Insist să subliniez că majorarea tarifului pentru serviciul de salubrizare se face absolut legal, în conformitate cu OUG 74/2018. Opiniile divergente ale consilierilor locali și orientarea lor politică nu pot motiva, în niciun caz, refuzul de a aplica legea aflată în vigoare, cu termene clar specificate. În general, avem o colaborare bună cu reprezentanții UAT-urilor, dar o mai mare implicare a acestora este necesară. În sensul educării și sancționării cetățeanului, acolo unde este cazul. Ar fi ideal ca populația să conștientizeze importanța selectării deșeurilor direct de la sursă”. (C. MIRCEA)
