Județ sărac, așteptăm președinte

În Neamț, alegerile prezidențiale nu par să fie o prioritate pentru partidele politice și șefii lor, cu excepția celor de la Partidul Național Liberal. În vârtejul luptelor împotriva guvernului Dăncilă, politicienii locali nu își dau deloc ghes să-și promoveze candidații, nici măcar pe rețele de socializare. Unii consideră că n-are rost să se expună pentru un candidat considerat din start ca outsider, care se învârte pe la 10%. Alții așteaptă să le vină totul de la centru, iar ei să facă doar oficiile de gazde. O privire asupra partidelor politice din Neamț înainte de alegeri poate fi interesantă, mai ales dacă, ulterior, va fi comparată cu rezultatele obținute.

* PSD – degringoladă și dezorganizare

Filiala condusă de Ionel Arsene pare copie fidelă după ce se întâmplă pe plan național. Strict electoral, în afara unor bannere și afișe, nu se întâmplă nimic semnificativ din zona PSD. Pare că pesediștii din Neamț nu sunt prea siguri că au candidat la prezidențiale, nu s-au organizat deloc și, până nu se termină cu moțiunea de cenzură sau cu prezentarea guvernului în Parlament, nici nu se va întâmpla ceva semnificativ. Cei din organizațiile locale – exceptând, poate, zona Târgu Neamț – nu-și bat capul cu alegerile, considerând probabil că, devreme ce Ionel Arsene nu discută cu ei, nu (mai) are nimic de oferit, în afară de lucrări pe drumuri județene, care, oricum, nu rezolvă problemele localităților.

Primarii tot spun că vor o discuție deschisă cu președintele lor, care, însă, nu are timp de așa ceva, ocupat fiind cu negocieri vitale pentru guvern, dacă informațiile din presa centrală sunt valide.

Deși nu sunt încă publice, nemulțumirile din PSD Neamț sunt, deci există. Emilia Arcan e văzută ca principal opozant, nu al lui Ionel Arsene, cât al modului acestuia de a conduce. Considerată apropiată a Vioricăi Dăncilă (sau așa se lasă impresia), mulți i se plâng, îi cer sfatul și o încurajează să ia atitudine deschisă. Alexandru Rotaru a fost, și el, promovat ca posibilă voce a nemulțumiților, mai ales că tatăl său ar avea soluții financiare pentru a susține o organizație județeană. Din păcate, fiul, nu tatăl, e cel care ar trebui să stea în frunte, să vorbească, să ia decizii, lucru care nu pare posibil, cel puțin în acest moment.

Organizațiile din orașe oferă o imagine depresivă. Cea din Piatra Neamț cu greu se poate spune că există. Soluția preconizată, cu Florentina Moise președinte, va declanșa categoric un nou război al rozelor, de care Emilia Arcan nu va fi străină.

La Roman, nici pesediștii nu mai știu cine conduce și nici măcar dacă-l mai au pe Ilan Laufer după demisia acestuia din toate funcțiile, deși, la Roman, era numai cu numele. Dan Manoliu, o știe toată lumea, poate doar el nu, nu se poate gândi la un nou mandat în PSD, iar Viorel Stan are, de curând, alergie la cuvântul ”mandat”, mai ales dacă nu-i aduce imunitate.

La Târgu Neamț, Daniel Harpa își face treaba pentru partid, dar este conștient că, în campania de la locale, va fi principala țintă a tuturor partidelor de opoziție, care vor dori să facă din schimbarea sa trofeul pe care să-l așeze pe mormântul PSD-ului sau al carierei politice a lui Arsene. Situația lui este cu atât mai delicată cu cât trebuie să joace și rolul de intermediar pentru primarii din zonă, care nu au acces direct la Ionel Arsene.

La Roznov, lucrurile se văd în ceață deasă pentru PSD, Bicaz e un sat mai mare, fără mare interes electoral, iar în comune, nu e niciun secret, mulți primari își pregătesc discursuri pentru a justifica plecarea din PSD.

Concluzie: partidul nu este pregătit deloc pentru alegeri, cei mai mulți activiști nu au încredere în candidat și se întreabă îngrijorați dacă Guvernul va pica la moțiune sau în Parlament. Ar fi interesant un banner Arsene&Dăncilă, eventual cu sloganul ”Ionel Arsene garantează pentru Viorica Dăncilă!”.

* PNL – organizare și determinare

Diferența față de PSD este extrem de vizibilă. Peneliștii par să fi uitat, pentru moment, neînțelegerile la vârful organizației județene. Nu înseamnă că Leoreanu nu mai are măciucile pentru a-l altoi constructiv pe Cozmanciuc cu prima ocazie, dar, acum, acționează unitar, sunt prezenți la toate evenimentele, îl promovează pe Klaus Iohannis în toate felurile posibile, sunt prezenți în presă și pe rețele de socializare. Vizita făcută de Iohannis la Iași a demonstrat din plin capacitatea de organizare și modul cum s-au implicat liberalii nemțeni în campanie. PNL Neamț s-a remarcat prin momente care au reținut atenția – toiagul primit de președinte de la un nemțean, invitația primarului Ștefan Lucaci, ca președintele Iohannis să viziteze catedrala romano-catolică din Tămășeni, coșul cu produse naturale din Neamț oferit lui Carmen Iohannis și cele două albume cu Piatra Neamț, oferite de Daniel Vasiliu, odată cu invitația de a vizita organizația din județ.

Spre deosebire de Arsene, Mugur Cozmanciuc a ales calea dialogului în filială, se duce la întâlniri și pare să-și folosească din plin capacitatea de organizare cu specific electoral. Pentru partid, e păcat că nu folosește agitația constructivă de campanie și în perioadele dintre alegeri. Dacă ar face asta, PNL ar fi fost privit din spate de toate partidele din județ, nu s-ar fi confruntat cu trădări, mari sau mici, în diverse alegeri și ar fi avut majoritate lejeră la Consiliul Județean.

Strict din perspectiva campaniei electorale, va fi greu de păstrat ritmul constant pe toată durata acesteia. Trebuie bani, trebuie ținuți oamenii în priză și trebuie convinși alegătorii, în condițiile în care e dificil să vorbești despre meritele unui președinte care, pentru nemțeni, nu se identifică deloc cu interesele lor. Lupta lui Iohannis cu PSD, din ultima vreme, e importantă, dar vine după trei ani în care s-a văzut o coabitare destul de profitabilă pentru ambele părți. Nemțenii sunt bucuroși și mândri de engleza președintelui, de faptul că a mers de două ori să-l viziteze pe Trump, dar se uită acum cu jind la polonezii care nu mai au nevoie de viză ca să viziteze țara tuturor posibilităților.

* USR – sublim, dar invizibil electoral

Cu excepția cortului pentru strângerea de semnături pentru Dan Barna, pe care l-a uitat pe trotuar, USR există doar pe rețele de socializare. Deși lider inteligent și cu vorbele la el, Iulian Bulai nu pare interesat prea mult de prezidențiale. Probabil e doar o impresie…

Ipoteza că USR are deja multele voturi obținute la europarlamentare și ar putea păstra rețeta și la prezidențiale are o singură hibă: prestația candidatului. Dan Barna nu pare să fi progresat în vreun fel ca prezidențiabil, ba, mai mult, a dat cu bâta-n baltă de vreo patru-cinci ori. În plus, useriștii dau senzația că s-ar teme de un eventual succes al acestuia la prezidențiale, pentru că le-ar aduce responsabilități în plus și i-ar putea obliga să devină un partid nevoit să rezolve probleme concret, real, nu în social media. Situație în care ar trebui să predea, de bunăvoie, frâiele lui Dacian Cioloș et Comp, care sunt mai pragmatici și n-au de gândit prea mult la ce trebuie să facă, pentru că tema le-a fost scrisă încă dinainte de a apărea ca partid.

Așadar, fără un program foarte clar al lui Dan Barna, fără niște oameni care să se implice vizibil, cu multă sfială în apariții publice, practic inexistenți în presă, USR Neamț pare că încearcă să se convingă singură că va obține (încă) un rezultat surprinzător în Neamț.

* ”Ménage à trois” cu PMP

În plan local, partidul făcut și crescut de Băsescu&Udrea pare într-un ménage à trois PSD și PNL. La județ, sunt relații nepotrivite între Laurențiu Dulamă și Ionel Arsene, iar la municipiu, Bogdan Gavrilescu numără de la 1 la 70 (că știe să facă și cartofi prăjiți) când calculează beneficiile unei relații cu PNL. Asta va duce, clar, la probleme în campanie.

PMP Neamț a dovedit că nu are niciun scrupul în a obține posturi și avantaje financiare, oamenii noi pe care i-a propus fiind mai lacomi decât politicieni cu state vechi. Avantajul lor e că, la nevoie, formează un grup care se mobilizează pentru rezultate, că vechea școală a PDL încă funcționează. Deși nu sunt la vedere, la PMP încă sunt un Adrian Cărăbeț și o Elena Boengiu, care știu cum se duce o campanie și nu-și permit să se facă definitiv de râs, așa cum îi iese lui Bogdan Gavrilescu.

Totuși, în ciuda eforturilor pe care unii din PMP-iștii locali, mare parte din voturile pe care candidatul Theodor Paleologu le va obține în Neamț i se vor datora lui însuși, nu prestației filialei.

* Despre ALDE… numai de bine

Partidul lui Tăriceanu are un simulacru de organizație la Neamț, care nu speră la prea multe și nici nu e dispusă să facă prea multe în aceste alegeri. Pentru că, la fel ca în trecut, a găsit pe cine să dea vina în cazul eșecului. ALDE nu are candidat oficial la prezidențiale, în schimb îl sprijină, finanțează și consiliază pe actorul Mircea Diaconu.

Organizatoric, partidul funcționează la parametri maximi în zona Hanului Răzeșilor, unde staff-ul poate găsi o friptură și un pahar de vin gratis. În rest, nimeni nu știe mare lucru, nimeni nu se agită, nimic nu-i clar.

Oficial, ALDE e în opoziție, dar, în Neamț, Ion Asaftei și încă vreo doi sunt mufați la binefacerile puterii reprezentate de Ionel Arsene și bagă scuza că votează pentru binele județului. Asaftei știe mai bine ca oricine că face un joc din care va pierde, dar se pare că-i place și, oricum, până la binele județului, este mai important cel personal.

Candidatul Mircea Diaconu, la fel ca Paleologu de la PMP, nu are ce primi de la ALDE Neamț. Poate doar o seară agreabilă la hanul lui Asaftei.

* Umbra lui Mircea peste Pro România

Pro România are un coordonator cu nume la Neamț. Liviu Harbuz a preluat organizația din motive de Ponta și se vede nevoit să presteze acțiuni de campanie pentru Mircea Diaconu, un actor mult distribuit în filme pe timpul regimului de tristă amintire. Ca un arc peste timp, Diaconu a prins un nou rol pe timpul unui regim asemănător și se vede un fel de mântuitor al stângii moderate, cu Victor Ponta în rol de arhanghel.

Pro România Neamț activează în social media, transmite toate aparițiile publice ale lui Victor Ponta, dar, în județ, are probleme cu organizațiile care trebuie să facă munca de jos, adică să stea de vorbă cu oamenii. Și aici sunt problemele care dau dureri de cap electorale. Inclusiv în localități unde, măcar teoretic, există organizații, de exemplu la Roznov.

Marea speranță a celor care au mai crezut o dată în Victor Ponta o reprezintă moțiune de cenzură, dublată de posibilitatea (iluzorie?) de a participa la formarea noului Guvern. Caz în care multe s-ar rezolva în buna tradiție a politicii românești, pentru că, imediat, ar urma transferuri masive de membri, eventual cu organizații întregi.

Acesta e tabloul în prima zi de campanie pentru alegerea viitorului președinte al României. Acestea sunt oștirile (de strânsură, pe alocuri) cu care candidații mărșăluiesc în drum spre urne. Miza ar trebui să fie uriașă. Deși s-au făcut eforturi pentru a reduce Președintele României la nivelul unui figurant, nu este. Funcția este cu atât mai importantă în contextul internațional actual, dar puțini se gândesc la asta, câtă vreme scena e ocupată de alte subiecte. Din păcate, la 30 de ani după Ceaușescu, românii au, din nou, de ales între unii care le mai dau 100 de lei și alții care se fac că se bat cu cei care le mai dau 100 de lei. Iar la finalul turului al doilea, România va avea un președinte pe a cărui carte de vizită ar trebui să scrie ”răul cel mai mic”. Dacă e să fim sinceri…

Valentin BĂLĂNESCU