Sărbătoare a lupilor, Lucinul e consemnat în calendarul popular pe 17 sau 18 octombrie, în funcție de zonă. Etnograful Artur Gorovei descoperă această sărbătoare: ”În ziua de Sf. Osie, la 17 Octombre, Lucinul se prăznuia ca să fie feriți oamenii de lupi”. Nu se mai cunosc legăturile dintre sărbătoarea religioasă, Sfântul Prooroc Osea, și Lucin. Sf. Osea sau Osie a fost unul dintre proorocii neamului lui Israel în secolul al VIII-lea î.Hr., considerat unul din cei 12 profeți mici din Vechiul Testament, contemporan cu proorocii Isaia, Miheia și Amos.
În alte locuri, 18 octombrie era considerată Ziua Lupului sau Lucinul. Pe 18 octombrie, în calendarul creștin-ortodox, e prăznuit Sf. Apostol Luca. Conform tradiţiei, oamenii aveau mai multe obiceiuri menite să îndepărteze lupul din preajma turmelor de oi. Era interzisă scoaterea gunoiului și a cenușii din vatră, ca lupii să nu găsească cărbuni aprinși, care le-ar fi favorizat fecunditatea. Erau interzise și activitățile care implicau prelucrarea lânii și a pieilor de oi. Practici populare se intersectau cu cele religioase, iar oamenii țineau post negru pentru a fi feriți de lupi. Această sărbătoare populară deschidea un alt ciclu de trei Filipi de Toamnă.
Existau numeroase credințe și superstiții de Lucin. Cele mai multe dintre ele făceau referire la animale. Astfel, dacă se încurcau dinţii de la pieptenul cu care se scărmăna lâna, se credea că animalele vor fi ferite de lupi. Seara, femeile nu trăgeau lâna pe ghem, spunând că ”așa cum se învârte ghemul, așa se va învârti și oaia în țarc”.
Mamele se fereau să lovească pruncii cu mătura sau cu ghemul de lână, de teamă să nu le stopeze creșterea. Prin unele sate, se spunea că, dacă se culcă cu capul pe ghem, copilul nu mai crește.
Prin alte zone, Lucinul era o sărbătoare pastorală dedicată lupilor pentru a preveni stricăciunile produse de ei: ”Lucinul e de respectat, pentru că lupul tot lup e, chiar dacă nu ţi-a mâncat oile”.
O legendă din lumea satelor de altădată amintea de o babă înspăimântător de mareşi de slabă, care cântărea toate ghemele de lână lucrate de tinerele fete. Aceasta avea un nume sugestiv, Ghemărița. Fetele care aveau puține gheme erau forțate de această gheonoaie să toarcă şi să depene fire din frunzele căzute din fagi. Ciobanii nu uitau să le spună fetelor legenda Ghemăriţei atunci când urcau la munte, ca să ştie ce le aşteaptă la coborâre, dacă nu lucrau tortul de lână cât se cuvine. Morala poveștii era una simplă: ”E bine să ştii ce te aşteaptă în viaţă dacă nu eşti muncitor”.
* Sfântul Apostol Luca
Sfântul Apostol Luca a fost un sirian vorbitor de limbă greacă și a trăit în orașul grecesc Antiohia, în vechea Sirie. A fost un om erudit în vremea sa, de profesie medic. Era un bun cunoscător al filosofiei, dar şi un talentat artist plastic. Toate aceste talente avea să le pună în mod strălucit în slujba credinţei creştine.
În căutarea Adevărului, el a ajuns la Ierusalim, unde L-a întâlnit pe Iisus Hristos. Apropierea de EL i-a schimbat cu totul destinul.
Tradiție creștină amintește că Sfântul Apostol Luca a fost iconograful Sfintei Fecioare Maria. Se crede că sfântul a pictat mai mult de 70 de icoane cu Sfânta Fecioară Maria, iar la multe dintre acestea a avut-o model pe Maica Domnului în persoană, deoarece ea încă trăia în trup.
