În zonele în care turismul ecumenic bate orice alt tip de turism din județul Neamț localnicii nu s-au înghesuit să iasă la vot, pelerinii fiind cei care au ridicat procentul de prezență. Paradoxal, la Mănăstirea Sihăstria, dar și în comuna Agapia s-a votat mai mult la europarlamentare decât la prezidențiale, deși interesul public ar fi trebuit să se transpună în procente exact inverse. Explicația e simplă: nedirijați de o campanie electorală care să-i ”îndrume” clar spre un anumit candidat, mulți dintre oamenii de rând nu s-au dus la vot. Iar turiști au fost mult mai mulți la sfârșitul lunii mai decât la începutul lunii noiembrie, în consecință nu prea a avut cine să salveze ”prezența”. Totuși, ca la fiecare scrutin, Mănăstirea Sihăstria a fost în top. Procentual, pentru că numeric este vorba despre puțin peste 200 de voturi.
* ”Automat” pentru acatiste
Mănăstirea Sihăstria este un pol important de atracție pentru pelerinii din țară și din străinătate – toată vara, parcarea e plină de autocare venite din multe țări din Europa. La început de noiembrie, deși vremea este încă mult peste așteptări din punct de vedere termic, totuși, numărul pelerinilor români este mult mai redus decât în lunile de vârf. Lucru care se reflectă fidel în numărul de voturi, la fel ca în toată zona Târgu Neamț. În listele permanente de la Sihăstria, sunt înscrise 167 de persoane (viețuitorii de la mănăstirile Secu și Sihăstria). Deși se vorbea, pe șoptite, că li s-au dat călugărilor indicații să voteze cu un anumit candidat, doar 71 dintre ei s-au dus la vot. În schimb, pe listele suplimentare au votat 141 de persoane, ceea ce a ridicat procentul prezenței la 126,94%.
Faima de loc special pe care și-a câștigat-o, în timp, Mănăstirea Sihăstria, datorită părintelui Cleopa, atrage, în continuare, o mulțime de turiști, nu doar la biserică, ci și la chilia fostului stareț. Spre deosebire de Mănăstirea ”Petru Vodă”, unde chilia părintelui Iustin are un puternic rol comercial, la Sihăstria, chilia părintelui Cleopa este un fel de muzeu memorial. E adevărat, ”îmbunătățit” cu tâmplărie termopan, mai ales uși de interior ”compacte”, care nu se potrivesc deloc cu aspectul tradițional și modest al încăperilor în care părintele primea oameni și le tămăduia suferințele.
Și, pentru că trebuia să existe și un crâmpei de originalitate, într-unul din geamuri a fost creat un ”automat” pentru acatiste, cu program non-stop: o fantă prin care credinciosul, ajuns la chilie în afara programului, poate introduce pomelnicul. Deasupra fantei, prevăzute cu săgeți indicatoare, există un mesaj: ”Atenție! Aici vă puteți pune Liturghii la vii și la morți și la Psaltire în geam”. Probabil că, de partea cealaltă a geamului, există un ”separator” de pomelnice, în funcție de cerințele credincioșilor și de competențele ”personalului”.
O altă nuanță, care contribuie – din punct de vedere al discuțiilor despre personajele contemporane -, la conturarea ansamblului Mănăstirii Sihăstria, este toaleta. Poate părea un aspect derizoriu, dar cartea de vizită a unui obiectiv turistic este dată și de acest ”detaliu”.
La Sihăstria, toaletele publice erau în gravă suferință, până ce a trecut Gigi Becali prin zonă și s-a hotărât să rezolve problema. Gigi Becali, un personaj despre care se pot spune multe lucruri, a fost dintotdeauna mult mai receptiv la nevoile imediate ale diverselor comunități față de alți oameni plini de bani și a făcut o investiție pentru care îl pomenesc toți cei care trec pe la Sihăstria și au nevoie măcar să se spele pe mâini. Iar la porțile mănăstirii – unde este situată și toaleta – sunt mereu multe mașini și un adevărat furnicar.
* Agapia – mai multă lume la mănăstiri decât la urne
Pline de pensiuni la care ”trag” turiștii dornici să viziteze mănăstirile Văratec și Agapia, satele comunei Agapia aveau, duminică, aerul unui loc în care nu se întâmplă nimic special față de oricare alt sfârșit de săptămână. Doar școlile deschise trădau faptul că sunt alegeri. Pe străzi, lume puțină după prânz, în vreme ce curțile pensiunilor erau animate. La Mănăstirea Agapia, oamenii veneau, în grupuri, în ritm constant, ca în fiecare duminică. Cam toți aveau același itinerar: închinat în biserică, aprins lumânări, cumpărat iconițe și cruciulițe din magazinul bisericesc și făcut poze pentru pus pe Facebook. Program suplimentar aveau doar câțiva proaspeți proprietari de autoturisme, care așteptau un preot să le sfințească mașinile.
La secția de votare 149 din Agapia, unde prezența este un pic peste medie în general, până la orele prânzului, din 1.542 de persoane înscrise în listele permanente, nu fuseseră să-și exprime opțiunea pentru viitorul președinte al României decât 400 de votanți, cu tot cu măicuțele de la mănăstire și cu turiștii (67 la număr) care au votat pe listele suplimentare. Până seara, lucrurile nu s-au schimbat esențial. Urna a fost închisă cu doar 655 de buletine de vot în interior, din care 67 ale celor de pe listele suplimentare, ceea ce a ridicat prezența la 45,11%. Mai puțin față de europarlamentare, deși, la ora 7 dimineața, era coadă la ușa secției de votare.
În toată liniștea zilei de duminică, un bătrânel aparent simpatic, sprijindu-se în cârje și întrebând unde este ”sala de dans” a trecut, brusc, de la bună dispoziție la agresivitate, când i-am adresat o întrebare simplă ”Pentru ce votați, nu pentru cine și cum vedeți mai binele acestei țări?”. Toată atitudinea i s-a schimbat și percepțiile sale despre realitatea socio-politică a țării s-a concretizat în cuvinte scrâșnite printre dinți: ”Băsescu a stricat toate treburile în România, cu muierile din jurul lui. Dacă aș mai avea putere, un singur lucru aș mai face și m-aș simți mulțumit – un glonte pentru Iohannis!”.
Față de opiniile oamenilor din jur, care se plângeau de pensii mici după 33 de ani de muncă sau de faptul că vor să-și vadă copiii acasă, ca să nu crească o generație de nepoți fără părinți, ”un glonte pentru Iohannis” nu pare deloc o dorință individuală, ci efectul prea multor emisiuni urmărite la un anumit post de televiziune.
La Filioara, dimpotrivă, oamenii pe care i-am întrebat ce așteptări au de la viitorul președinte au spus că speranțele lor pentru ca țara să o ia din loc într-o direcție bună se leagă de Iohannis, președintele în exercițiu pe care bătrânul în cârje ar fi vrut să-l vadă răpus de un glonte. Iar la Filioara, din 850 de alegători care figurează pe listele permanente, au votat 351. Li s-au adăugat 30 de cetățeni aflați în tranzit.
La Văratec, s-a votat într-o școală modul, construită prost și rapid, în numele accesului la educație, și abandonată la fel de rapid, odată cu apariția microbuzelor școlare care transportă elevii la școala de centru. Asta ca imagine a soluțiilor găsite de o guvernare și negate de următoarea. Peste drum de școala abandonată, cu toalete clasice în curte (Gigi Becali n-a ajuns aici) este o pensiune mare, care poartă numele satului. Pe una din terase, un bărbat hotărât, trântind sticla goală de bere pe masă, și-a strigat nevasta cu ton de ultimatum: ”Hai, tu, la vot, să nu rămână neamțul, că tot mai buni îs românii noștri!”.
La fosta școală din Văratec, au votat 319 săteni din 727 și 59 de persoane pe listele suplimentare. Fiecare cum a crezut. Sigur, cel puțin două împotriva ”neamțului”.
* Votul la șifonier
La Bălțătești, unde vin oameni din toată țara să se trateze în stațiune, secția de votare nu este într-o școală, ci în sediul postului de jandarmi din spatele Primăriei. Și, dacă locul ales pentru o asemenea activitate este original, și recuzita este, indiscutabil, originală. Clasicele cabine, cu ”fațada” din pânză albastră, au devenit un fel de șifoniere, compartimentate strict după modelul original, doar că pânza a fost înlocuită cu uși din lemn.
Oamenii sunt deschiși și gata să intre în vorbă cu oricine, povestesc despre necazuri și despre speranțe pe același ton, și se bucură că în stațiune vin turiști din Iași, Botoșani, Craiova sau Constanța și mai au cu cine schimba impresii. În mare, lumea, indiferent de unde provine, a votat ”pentru schimbare”, fiecare percepând schimbarea în felul lui. Concret, din 1.726 de localnici, doar 600 au trecut pe la secția de votare. Li s-au adăugat 129 de turiști. Și ei surprinși de aspectul cabinelor. Așa au aflat cum duduie economia locală: în comună sunt două firme de mobilă, care produc inclusiv ”șifoniere de ocazie”.
Cristina MIRCEA