Tradiții la început de Brumar

În anul 1166, Mihail Comneanul, care a domnit în Asia Mică, a emis un decret, prin care a fixat zilele din Brumar în care era interzisă orice muncă: 1, 8, 13, 14, 16, 21, 28 și 30 noiembrie. În calendarul creștin, în aceste zile erau prăznuiți Sfinții fără de arginți Cosma și Damian, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Apostol Filip, Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, Intrarea în Biserică  a Maicii Domnului, Sfântul Sfințit Ștefan cel Nou și Sfântul Apostol Andrei. În veacul al XVIII-lea, considerându-se că românii beneficiază mai mult de zile de odihnă decât de zile de muncă productivă, la inițiativa Vienei, episcopul ortodox de Sibiu, Ghedeon Nichitici, a fixat, printr-o circulară, 21 noiembrie ca fiind singura zi nelucrătoare din Brumar.

* Tradiții vindecătoare – Vrăcelul

Pe 1 noiembrie, în calendarul creștin-ortodox este menționat praznicul Sfinților Doctori fără de arginți Cosma și Damian. În tradițiile satelor apropiate de munți, era ziua în care ciobanii coborau oile. Creștinii aprindeau multe lumânări în cimitire pentru ca lumina să călăuzească sufletele celor plecați.

Sfinții Cosma și Damian, din Asia Mică, au trăit întru Domnul în secolul al IV-lea d.H. Sunt cunoscuți și sub numele de ”doctori fără arginți”, datorită vindecărilor miraculoase pe care le dăruiau oamenilor, vindecări pentru care ei nu cereau plată de la pacienți. Deoarece vindecarea era dată nu atât de medicamente, cât de rugile lor fierbinți către Dumnezeu, singura lor plată, simbolică, era ca acela tămăduit să înceapă să creadă în Iisus Hristos. Neluând niciodată plată în bani sau în alte bunuri pentru serviciile lor, ei respectau astfel porunca Mântuitorului Iisus Hristos care a spus: ”În dar ați luat, în dar să dați”.

Când Sfântul Cosma era pe patul de moarte, el a cerut ca fratele său, Sfântul Damian, să nu fie înmormântat lângă el, deoarece ar fi acceptat o plată pentru unul dintre miracolele de vindecare făcute. Tradiția amintește că un miracol dumnezeiesc a lămurit această problemă. O cămilă, pe care cei doi doctori o vindecaseră mai demult, a glăsuit cu voce omenească. Toți cei prezenți au aflat că cei doi vindecători trebuie îngropați alături, deoarece Sfântul Damian a acceptat acea plată drept ofrandă adusă lui Dumnezeu și ca pe o răsplată personală.

* Obiceiuri străvechi de Vrăcel

Într-una din zilele primei săptămâni din această lună, se mergea în pădure și se tăiau de la un copac câteva surcele. Dacă acestea erau uscate, însemna că iarna și vara viitoare aveau să fie secetoase. Dacă erau umede, în cele două anotimpuri amintite aveau să aibă cantități ridicate de precipitații.

În tradiția populară, 1 noiembrie era ziua când ciobanii coborau din munți oile în sate.

În această zi, se aprindeau multe lumânări, în special la mormintele din cimitire, ca să aibă morții lumină pe lumea cealaltă. Era considerată și ziua celor răi.

În popor, ziua era ținută, pentru că se credea că acela care îi respectă pe Sfinții Cosma și Damian se vindecă de toate bolile.

În prima sâmbătă din această lună se face pomenirea morților.

* Sfinții Cosma și Damian, protectori ai sfințeniei căsniciilor creștine

Sfinții Cosma și Damian nu sunt doar protectori împotriva bolilor și vindecători ai suferințelor. Unul dintre miracolele făcute de aceștia, după moartea lor, i-a arătat și ca apărători ai sfințeniei căsătoriilor. În tradiția locurilor creștine din Irak este amintit miracolul salvării soției unui creștin.

Acolo trăia un om, pe nume Malchus. Plecând într-o călătorie și lăsându-și soția singură pentru o perioadă destul de lungă de timp, creștinul s-a rugat în biserica închinată ”Doctorilor fără de arginți”, pentru ca aceștia să aibă grijă de soția sa. După plecarea lui Malchus, un dușman al său a mers la el acasă și a mințit-o pe soția lui, spunându-i că soțul ei o așteaptă undeva în deșert. Crezându-l, ea l-a urmat, dar, când au ajuns într-un loc pustiu, acel om rău a încercat să o omoare. Văzând pericolul în care se afla, femeia s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu să o ajute. Atunci au apărut doi bărbați înfricoșători, care l-au alungat pe omul rău, care apoi a căzut de pe o stâncă. Cei doi au condus-o pe femeie acasă. Femeia le-a mulțumit și i-a întrebat cum le este numele ca să le poată mulțumi toată viața. Ei i-au răspuns că sunt slujitorii lui Dumnezeu, Cosma și Damian, după care s-au făcut nevăzuți. Tremurând de uimire și bucurie, ea a povestit tuturor această minune și a mers la icoana binefăcătorilor ei, rugându-se și mulțumind lui Dumnezeu.

De atunci, cei doi sfinți, Cosma și Damian, sunt considerați și protectori ai sfințeniei căsniciilor creștine, precum și dătători de armonie în viața soților.

* Superstiții de altădată despre boli și suferințe

Printre superstițiile despre boală, era una care te învăța cum să dai boala înapoi celui care ți-a transmis-o. Astfel, cine credea că a primit suferința de la altcineva trebuia să bea apă din pumnii celui presupus că i-a dat-o și apoi se vindeca.

Se credea că, dacă ședeai pe coșul cu care cărai grăunțe sau grâu, te poți îmbolnăvi.

Unii dintre tinerii de altădată sperau că se feresc de orice boală dacă poartă la deget un inel făcut dintr-o monedă căpătată de pomană.

Cei care arau aveau credința că, de trag o brazdă în jurul satului, cu plugul tras de doi boi gemeni, orice boală care exista atunci în sat dispărea.

Cine avea doi viței gemeni avea grijă să tragă brazdă cu ei în jurul casei, ca să nu se apropie boala de vite.

Se credea că, dacă suferea cineva de vreo boală, era bine să se scoale înainte de răsăritul soarelui, să se îmbrace într-o cămașă curată, să ia o oală nouă, pe care a plătit cât s-a cerut pe ea și nu s-a tocmit. Apoi să meargă la moară, fără să vorbească cu cineva sau să fie văzut de cineva și să culeagă în oală stropii de pe roata morii. Dacă se spăla cu acea apă, se vindeca de orice boală, spuneau unii bătrâni.

La fel, se vindeca de orice boală cine se arunca în apă în ziua de Bobotează, mai ales că, începând cu acea zi, șase săptămâni toate apele erau curate și sfinte, mai ales în vârful munților.

Când un copil avea boală grea și nu putea să se vindece, i se schimba numele. Apoi se simula vânzarea copilului către altă femeie.

Exista și o zonă a magiei în vindecare: trebuia să prinzi un liliac, să-l despoi de piele, apoi s-o prăjești și s-o mărunțești până se face praf; acest praf, băut cu apă neîncepută, te vindeca de orice boală.

Se credea că boala de ochi se vindecă dacă te speli cu apa în care și-a spălat preotul mâinile, după săvârșirea Sfintei Liturghii.

* Moșii de toamnă

Unul dintre praznicele la care creștinii se roagă și fac pomeni pentru ușurarea de păcate a adormiților, această sărbătoare cade, de obicei, în sâmbăta de dinaintea sărbătorii Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. În acest an, BOR a rânduit ca praznicul Moșilor de Toamnă să fie pe 2 noiembrie.

În tradițiile populare din Moldova, sâmbăta de dinaintea sărbătorii Sfinților Arhangheli, din 8 noiembrie, se numea Hranghel. În această zi, conform celor culese de etnologul T. Pamfile, se făceau praznicele prin casa creștinilor, fiind dedicate pentru sufletul celor răposați. Pe alocuri, se mai numea și Moșii de Hranghel sau Moșii de Toamnă.

Creștinii mergeau la biserică, participau la Sfânta Liturghie și aprindeau câte o lumânare, ca să aibă ”lumina de veci” pe cealaltă lume. Lumânarea era dedicată atât pentru cel care o aprindea, pentru a-i lumina calea întunecoasă, dacă avea să moară de moarte năprasnică, cât și pentru cei care n-au avut la cap nicio lumânare în momentul morții.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.