Pârtia ”mare” din Durău – o investiție între liniștea monahală și viața stațiunii

Durăul – singura stațiune montană din județul Neamț –  se chinuie, de ani de zile, să supraviețuiască. Taberele și tichetele de vacanță au mai adus o gură de oxigen pe timp de vară, când, comparativ cu alte stațiuni montane din țară, există zile cu un singur trecător prin centrul Durăului, la orele amiezei. În plin sezon, totuși. Iarna, în atipicul extrasezon, stațiunea ”trăiește” exclusiv datorită pârtiei. Și se vede diferența față de anii în care pârtia nu a funcționat. Acum, toată lumea care sună la hoteluri și la pensiuni să-și facă rezervare, întreabă mai întâi dacă este deschisă pârtia. Așa cum este în momentul de față, cu doar 400 de metri lungime, pârtia este principalul și singurul pol de atracție. Iar oamenii care iubesc muntele și sporturile de iarnă întreabă când se va deschide pârtia nouă, mai ales că terenul este curățat de anul trecut, iar telegondola – și ea foarte așteptată – a fost cumpărată, dar întârzie instalarea ei. Pe Facebook, inclusiv pe pagina Durău Park, pagina firmei care administrează pârtia, oamenii comentează, cer răspunsuri sau își declară dezamăgirea vizavi de ”întârzierea investițiilor”. Existența acestor opinii a fost punctul de plecare în documentarea noastră, mai ales că știam, ca toată lumea, că stâlpii, cabinele pentru telegondolă și instalațiile pentru parcul de distracții sunt cumpărate. Și… așteaptă semnarea unui act adițional al contractului de închiriere, încheiat deja cu Mitropolia Moldovei și Bucovinei.

”Pârtia actuală va rămâne pentru începători, dar și capăt al pârtiei mari”

George Chiriac, administratorul firmelor Telecablu Durău SRL și TCE Durău SA, societățile care se ocupă cu administrarea Hotelului Bistrița și a pârtiei, ne-a oferit explicații: ”Eu am venit în 2010 în Durău. Până în iarna 2012-2013, când s-a deschis pârtia, după ce se termina vacanța de iarnă și până la Paști, nu era nimeni în Durău. Și, față de acum, era zăpadă de nu aveai ce să faci cu ea. În 2012, s-au unit câțiva proprietari de pensiuni și, în luna decembrie, au înființat firma Telecablu Durău. Au pus bani, au cumpărat schiuri, tunuri de zăpadă și au încheiat contractul de închiriere a pârtiei cu Mănăstirea Durău, de la jumătatea lunii noiembrie până la sfârșitul lunii martie. Noi, practic, am preluat acel contract, care, altfel, s-ar fi stins. În acest moment, pârtia omologată are 406 metri. Ceea ce vrem noi să facem, până sus, înseamnă 1.965 de metri, la o diferență de nivel de 465 de metri. Va fi o pârtie medie spre grea, ceea ce ar atrage un alt segment de turiști și discutăm aici despre altfel de schiori. Schiul, în sine, nu este un sport tocmai ieftin, pentru că presupune echipament, urcări, cazare, masă, deci costuri. Pârtia actuală va rămâne pentru începători, dar și capăt al pârtiei mari. Apoi, vrem să facem parcul de vară – o sanie cu lungimea de 950 de metri traseul total, urcare plus coborâre, tubbing, o pernă de aer, o saltea practic, 3 carusele pentru copii de până în 5-6 ani și gondola care să fie funcțională 365 de zile pe an. Principalul motiv este transportul schiorilor, dar capătul gondolei va fi la 20 de metri de unul din traseele pe masivul Ceahlău, traseul care face legătura între Cabana Fântânele și Cascada Duruitoarea. Ar fi de mers 25 de minute până la Duruitoare, 35 de minute până la Fântânele, pe o curbă de nivel, unde nu e de urcat, nu e de coborât, este accesibil pentru toată lumea. Deocamdată, există două instalații de teleschi, una pentru începători, una pentru avansați ca să zicem, dar pârtia e pentru începători, e o pârtie ușoară și acesta e un avantaj, ca să zic așa, pentru că, de exemplu, pe pârtia din Piatra-Neamț nu poți merge să înveți un copil să schieze. Aici, școala de schi funcționează la cote maxime”.

Iată ce se dorește pentru zona pârtiei de la Durău

Deschiderea pârtiei mari ar tripla, cel mai probabil, numărul de turiști din Durău. Experiența revelionului 2019, când pârtia a fost închisă și o grămadă de turiști s-au decazat și au plecat spre alte stațiuni, este absolut relevantă – dacă se mai îndoia cineva – vizavi de importanța unui asemenea tip de agrement.

”Eram mic și făceam schi alpin, iar tata spunea «Abia aștept să termine pârtia, să te văd cum cobori din vârf!». Au trecut 30 de ani de atunci, tata nu mai este, eu am 52 de ani și investiția tot nu este finalizată”, ne-a declarat Raul Papalicef, șeful Serviciului Salvamont Neamț. ”În Iași, Suceava, Neamț și Bacău sunt peste un milion de oameni în orașe și nu există nicăieri o pârtie de o valoare mai mare decât cea din Durău, iar lumea nu vine la Durău, ca înainte de 1989, pentru televizor color, bere străină și țigări chinezești. Acum lumea vine pentru agrement. Cazarea este doar o facilitate, nu un scop în sine. Iarna, fără pârtie, Durăul nu are de ce să fie o destinație. Oamenii vin, urcă pe munte și coboară, nu au motiv să se cazeze la Durău. Iar vara nu există decât parcul Aventura. Și discutăm despre singura stațiune montană de altitudine care are vara sezon și iarna extrasezon! Nu se poate așa ceva! În județul Harghita există 35 de pârtii, mai mari, mai mici, nu asta este important. Important este că fiecare a creat locuri de muncă. În Suceava sunt vreo 10, iar în județul Neamț una singură, care, atât cât este, nici 500 de metri, atrage 1.000-2.000 de turiști în fiecare weekend. Dacă ar fi modernizată și extinsă, să ajungă la lungimea de 2 kilometri, deja discutăm despre altceva. Ar veni alte categorii de schiori, pentru că oamenii caută dificultate, nu derdeluș. Și zăpada ține până la 1 aprilie. Pârtia este o economie verde. O pârtie serioasă creează 150 de locuri de muncă numai pentru întreținere – mecanici, troliști, electricieni -, ca să nu mai spun de cele colaterale – instructori, ateliere de reparat schiuri, plus alimentație publică”.

Apropo de alimentație publică, la baza pârtiei se găsesc, deocamdată băuturi calde, cu alcool și fără, clătite de toate felurile, cu prețuri între 12 și 15 lei bucata, și popcorn.

”Oamenii care se cazează la noi vin pentru schi”

O plimbare la pas prin Durău, în zi de vineri după-amiază, la început de weekend, este lămuritoare în privința vieții stațiunii. Pe stradă nu e aproape nimeni. În parcarea Hotelului Bradul, tocmai veniseră două mașini de Bacău. Părinți și copii, aduși la zăpadă. Prima întrebare: ”Cât de departe este pârtia, trebuie să mergem cu mașina sau putem pe jos?”. La recepție, niciun turist. Angajata care răspunde la telefon ne-a spus același lucru ca și alți hotelieri. Anunțatele serbări ale zăpezii au crescut rezervările. Sunt deja pensiuni și hoteluri care nu mai au locuri. La Bradul, mai existau camere libere încă. Dar era abia 17 ianuarie.

”Oamenii care se cazează la noi vin pentru schi, cei mai mulți. Foarte puțini vin doar să se odihnească și să respire aer curat. Vara mai merg la Borsec sau la Petru Vodă. Parcul Aventura e mai mult pentru copiii din tabere. Ar fi bine să existe mai multe posibilități de agrement și vara, poate așa ar mai veni lume”.

Serbările zăpezii au crescut rezervările și la Casa Pelerinului, hotelul mănăstirii, cum îl știe lumea. Gradul de ocupare era deja la 80% cu o săptămână înainte de eveniment. Administratorul ne-a declarat că este o diferență netă între perioadele când funcționează pârtia și cele în care este închisă. Cum la fel se vede când este deschisă pârtia din Piatra-Neamț și schiorii se împart. Drumurile sunt o altă problemă. Dacă cineva de la Piatra vrea să meargă la Durău la schi, face două ore dus, două întors, prin Târgu Neamț. Axialul este închis, iar drumul Bicaz – Poiana Largului este încă în lucru. Patru ore înseamnă jumătate din ziua de schi și, atunci, oamenii preferă să-și caute cazare și să stea în Durău în weekend. Care-și permit. Mâncarea nu este tocmai ieftină, iar cine crede că face economii cumpărând din cele două-trei minimarketuri se înșeală. Prețurile sunt demne de o stațiune cu standarde ridicate: 6 lei niște banale chipsuri, 10 lei sticla de apă, 8 lei o punguță cu napolitane, 13 lei un kilogram de ardei. Nu este de mirare că unul dintre magazine este închis deja și are afiș în geam ”De vânzare”, iar în cel mai mare din tot Durăul nu era decât un cumpărător: un bărbat care a luat un pachet de biscuiți. Singurul loc animat din toată stațiunea era, firesc, pârtia. Copii, care urcau pentru prima dată cu schiurile pe umăr, alții cu sănii și părinți sau bunici care-i supravegheau, dar și mulți adulți care voiau să se bucure de zăpadă.

 Mănăstirea sprijină turismul: oferă masă pentru peste 100 de oameni

Ne-am dus la mănăstire, proprietara terenului pe care funcționează pârtia și care, acum, este închiriat cu 1.000 de euro pe lună, dar și a celui pe care ar urma să se extindă și să fie înființat parcul de vară, pentru alt tarif, desigur. Un teren care vara este folosit drept pășune pentru animalele pe care le cresc măicuțele. Contractul pentru pârtia existentă a fost semnat pentru 15 ani. Actul adițional, după negocieri, a ajuns la aceeași durată. Dar nu s-a semnat. Hotelierii din stațiune știu ceva despre neînțelegeri, despre invocarea nevoii de liniște monahală, despre tensiuni și ostilități.

Măicuța Casiana, cea care, în lipsa stareței, ne-a condus la pârtie și ne-a povestit despre viața de mănăstire, nu pare ostilă. Ba chiar se declară bucuroasă că vara, în taberele organizare de Mitropolie, vin peste 300 de copii, care înveselesc zona.

”Eu cred că sinceritatea este foarte importantă, și în monahism, și în viața civilă”, spune măicuța Casiana. ”Anul trecut, Mihai Tărâță a avut un dialog cu maica stareță, când a fost în audiență la preasfințitul, la Centrul cultural pastoral. A fost un dialog despre actul adițional, după câteva zile l-a trimis pe George Chiriac cu actul modificat, iar noi l-am trimis la Mitropolie, pentru acea modificare în privința amenajării și a ansamblului. Noi nu avem nimic împotriva dezvoltării turismului, deși nu ne avantajează, pentru că oamenii, creștinii, oricum trec pe la biserică. Este singurul obiectiv turistic, altceva nu este nimic în stațiune. Tot ce funcționează a făcut Mitropolia. Mitropolia a făcut parcul de aventură, Mitropolia a făcut terenul de sport la centrul cultural, dar nu știu dacă este făcută recepția încă, Mitropolia face tabere în fiecare an. În rest, n-a fost nimeni să deschidă o patiserie – noi vindem prăjituri în sezon -, sau un salon de masaj, o pizzerie, o farmacie. Nimic. Iar mănăstirea, așa cum poate, în fiecare duminică și în fiecare sărbătoare dă de mâncare tuturor oamenilor care vin la slujbă. Uneori sunt 80, alteori 150, dar câteodată au fost și 200. Și primesc felul I, felul II, desert, apă, suc și cafea. Nu e puțin lucru. Iar veniturile noastre sunt din animale, din atelierul de pictură, din patiseria care este autorizată OPC și DSP și din ce ne mai ajută cineva de la Tecuci, care ne cheamă toamna și ne dă ardei, gogoșari, vinete și kapia, ceea ce contează foarte mult. Când va ajunge actul adițional la noi, maica stareță face consiliu și vom lua o decizie. Dar nu depinde numai de noi, depinde și de Mitropolie. Noi putem spune «nu», iar Mitropolia «da». Eu nu zic «nu», să se dezvolte, dar de ce doar pe pâmântul mănăstirii? De ce ceilalți locatari nu se implică?”.

Mitropolia Moldovei și Bucovinei, instituția care are un cuvînt important de spus în soarta Durăului, ne-a comunicat, prin purtătorul de cuvânt, părintele Constantin Sturzu, următoarele: ”Există deja un contract privind pârtia de schi semnat de Mănăstirea Durău în 2012, apoi prelungit în 2017 pentru o perioadă de 15 ani (deci până în 2032). Acest contract în vigoare a fost și este respectat întrutotul de Mănăstirea Durău. Firma reprezentată de dl. Tărâță a dorit semnarea unui adițional care modifică mai multe articole din contract. Pe aceste modificări au fost, desigur, anumite negocieri, fiecare parte având anumite propuneri. Acum suntem în faza finală a acestor discuții, pe parcursul cărora Centrul Eparhial a acordat asistență juridică de specialitate. Ultimul document pe care l-am solicitat d-lui Tărâță ne-a parvenit pe 13 ianuarie anul acesta. Din acel moment s-a intrat, practic, în linie dreaptă pentru semnarea contractului de ambele părți. Mănăstirea Durău este persoana juridică proprietară a pământului pe care se află pârtia – suprafața de teren care face obiectul contractului în noua lui formă. Respectând prevederile Statutului de Funcționare și Organizare al Bisericii Ortodoxe Române, acest contract, după ce va primi aprobarea Consiliului Economic, va fi supus aprobării forurilor eparhiale centrale, apoi va deveni operabil. Deci ne aflăm acum în procedură de finalizare a tuturor exigențelor juridice și canonice necesare pentru semnarea acelui act adițional”.

Pentru ca folosirea pârtiei pe timp de vară să nu afecteze economic Mănăstirea Durău, firma care administrează obiectivul a propus soluții ”compensatorii”: asigurarea furajelor gata balotate pentru animale sau ridicarea unui gard în jurul pășunii, astfel încât copiii care vin la parcul de distracții sau la tubbing să poată vedea vacile păscând – un lucru care ar spori farmecul zonei. Nu rămâne decât ca ambele părți să găsească soluția convenabilă și, eventual, să încheie noi parteneriate care să atragă turiști la Durău.

”Pârtia înseamnă plusvaloare pentru stațiune”, spune Cătălin Gavrilescu, directorul Administrației Parcului Național Ceahlău. ”Ar fi extraordinar să se realizeze proiectul și pârtia să poată fi folosită și pe timp de vară. Există, de asemenea, posibilitatea de modificare a axialului, ca să se poată coborî direct în Durău, astfel încât să rămână o buclă pentru zonă de promenadă și pistă de biciclete. Cu cât se diversifică posibilitățile de agrement, cu atât este mai vie stațiunea, care nu mai este demult de interes național, ci doar de interes local. Măcar interesul local să fie stimulat”.

Cristina MIRCEA