Tradiții la mijloc de Gerar - Sânpetrul lupilor

Pe 16 ianuarie, calendarul popular consemnează Sânpetrul lupilor, care se suprapune peste o altă sărbătoare, Fulgerătoarele, ținută în perioada 16-18 ianuarie. Fulgerătoarele erau considerate responsabile de fenomenele meteorologice extreme, care aduc pagube recoltei. Din bătrâni se spunea că Fulgerătoarele sunt zilele în care ”au înghețat fulgerele” și că vor lovi oamenii şi câmpurile pe timp de vară, dacă nu le este respectată sărbătoarea.

Pe 17-18 ianuarie, bătrânii de altădată se rugau Antanasiilor, pentru a fi apărați de boli năprasnice, fără de leac, atât oamenii, cât și animalele din curte. Iar 17 ianuarie este ziua lui Chiriţă Șchiopul, responsabil îndeosebi cu paralizia şi cu ”bolile picioarelor”.

Prin zilele speciale din calendarul popular, începutul de an arăta atitudinea oamenilor față de natură, recoltă. Viitorul apropiat era legat mai cu seamă de starea viitoarei recolte. Uitarea acestor zile, a semnificațiilor lor a făcut posibilă îndepărtarea credinței curate din sufletul oamenilor, a magiei pozitive. Iar golul lăsat a fost umplut cu ce se vede…

Sărbătorile populare erau legate și de zilele sfinților din calendarul creștin-ortodox, amplificând forța pozitivă a credinței țăranilor de altădată.

Cum se protejau oamenii de rele în noul an

Cinstirea lanțului Sfântului Apostol Petru, din 16 ianuarie, este dublată de Sânpetrul lupilor, o sărbătoare importantă în comunitățile străbunilor noștri. Acum se serbau și Circovii de iarnă, care aveau ca frați Circovii de vară, din perioada 16-18 iulie. Denumirea de Circovi provine din slavonul ”tercovniiesviata”, adică Sfinții Bisericii, și corespunde unei sărbători de trei zile.

Dacă nu erau respectați Circovii de iarnă, în popor se spunea că Circovii de vară vor provoca furtuni, prăpăd în turmele de vite, precum şi o boală ciudată, numită ”Luatul din Circovi”, asemănătoare cu ”Luatul din Căluş”.

Sânpetrul de Iarnă era ținut pentru ca oamenii să fie feriți de răceală și ajutați să treacă restul iernii cu bine. Se credea că, respectând această zi, se îndepărtează frigurile. Se ținea de țărani, ca să nu-i doară picioarele când urcă la deal.

Oamenii se fereau să facă treburi grele în această zi, crezând că vor fi feriți de ciumă, ba chiar de moarte prematură.

Cei mai mulți români serbează ziua din cauza dihăniilor și, mai cu seamă, pentru lupi, ca aceștia să nu le mănânce vitele, pentru că Sânpetru de Iarnă e patronul lupilor sau Sânpetrul lupilor. Unii serbau această zi pentru ca păstrătorul cheilor Raiului să-i ferească de prigoniri și de închisori.

Pe 17 ianuarie, e prăznuit Cuviosul Antonie cel Mare, cunoscut ca ocrotitor al călugărilor singuratici, al pustnicilor, dar mai ales ca păzitor împotriva bolilor. Această din urmă credință îi determina pe bolnavii și pe rudele lor să-i adreseze rugăciuni de însănătoșire, care se realizau mai ales marțea și îndeosebi la bisericile al căror patron este Sfântul Antonie cel Mare.

În județul Neamț, poate cel mai cunoscut locaș al Domnului care a purtat hramul sfântului a fost Schitul Antonie cel Mare.

Locuri sfințite – Schitul Sfântul Antonie cel Mare (Icoana Veche)

Începuturile Schitului Icoana Veche coboară în istorie până în anul 1821, când, din cauza Eteriei, monahii de la Mănăstirea Neamț au îngropat în pădure icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, primită în dar de la împărații paleologi, împreună cu alte obiecte şi documente importante. Monahul Iona și ucenicii săi au construit o cupolă pentru protejarea locului unde a fost îngropată sfânta icoană. Sihastrul Gordie Rusul, care a dat numele Muntelui Rusul, a pustnicit pe acele locuri. Schimonahul Iosif Crăciun, părinții Galaction și Paisie au refăcut acoperișul ridicat de Iona, apoi au mai venit încă trei călugări. Pamva, Veniamin și Galaction au urcat în pădure, la vreo 2 km, și-au săpat un bordei în pământ și acolo se rugau necontenit pentru lume.

Biserica, sfințită în 1925 de PS Nicodim Munteanu, s-a păstrat până în 1992, când a început construcția noii biserici. În anul 1994, a primit hramul Sfântul Antonie cel Mare. În anul 2010, în luna noiembrie, a ars complet.

Pe acel loc, se ridică acum biserica nouă, ce poartă hramul ”Nașterea Maicii Domnului”.