Creștinii ortodocși se pregătesc pentru praznicul Moșilor de Iarnă, fiecare după posibilități. În ziua Moșilor de Iarnă, dar și în toate sâmbetele dedicate pomenirii morților până la Sfintele Paști, creștinii păstrează legătura cu cei plecați dincolo, prin participarea la slujbele de comemorare, prin rugăciuni, prin milosteniile pe care le fac pentru cei adormiți.
Cum să cinstim Adormiții la praznicul Moșilor de Iarnă
În fiecare an, în sâmbăta premergătoare Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți, cunoscută și ca Lăsatul sec de carne pentru Postul Sfintelor Paști sau Moșii de Iarnă, în bisericile creștin-ortodoxă se săvârșesc rugăciuni pentru pomenirea celor adormiți. Anul acesta, Moșii de Iarnă sunt prăznuiți pe 22 februarie.
În această zi, preoții și creștinii se roagă la Sfânta Liturghie, apoi se săvârșește slujba parastasului pentru cei adormiți. După încheierea rugăciunilor în Biserică se merge la mormintele celor plecați dintre noi, unde se cântă ”Veșnica pomenire”.
De sute de ani, creștinii merg la biserică în Sâmbătă Moșilor de Iarnă, ducând coliva, prescurea și o sticlă de vin, pentru a fi sfințite. În unele zone, aduc și pachete cu alimente, care se sfințesc, apoi sunt date de pomană pentru sufletul celor adormiți, atât săracilor din biserică, cât și vecinilor, persoanelor sărmane întâlnite la cimitir și pe stradă. Pentru cinstirea celor adormiți se îngrijesc mormintele unde aceștia se odihnesc. De la căpătâiul celor adormiţi nu trebuie să lipsească Sfânta Cruce, candela și florile proaspete.
Duminica Lăsatului sec de carne
În tradiția creștin-ortodoxă, Lăsatul secului are două etape, care conduc treptat către Postul Sfintelor Paște: Duminica Înfricoșatei Judecăți sau Duminica Lăsatului sec de carne și Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, când se lasă sec de brânză.
Înainte de începerea Postului Mare sau ”al Păresimilor”, Biserica a rânduit o perioadă de trecere, numită în popor Săptămâna Albă, a brânzei ori a untului. În această perioadă, nu se mai consumă carne, iar în zilele de miercuri și vineri se face dezlegare la ouă, lapte, brânză și pește.
În tradiția bisericii creștine, între Duminica Lăsatului sec de carne și Duminica Lăsatului sec de brânză, este condensată întreagă istorie a mântuirii neamului omenesc. După aceea, pe parcursul Postului Mare, omenirea se îndumnezeiește, prin jertfa Mântuitorului Iisus Hristos.
Săptămâna Albă sau Săptămâna Nebunilor
În tradiția populară, Săptămâna Albă este un interval de timp profund ritualizat, care pregătește intrarea în Postul Mare. Se spune că cine vrea ”să intre cu sufletul curat în post” trebuie să renunțe din această zi la carne și să mănânce toată săptămâna doar frupt alb: aluaturi, ouă, lapte.
Din bătrâni se spunea că, în Săptămâna Albă, nu e bine să se însoare oamenii. Și nici să moară. Se mai numește Săptămâna Nebunilor, pentru că numai nebunii, proștii și urâții pornesc a se însura în această săptămână.
Credințe vechi în Lunea Albă, Lunea Burdufului ori Legarea grânelor
Prima luni după duminica Lăsatului sec de carne era numită Lunea Albă, zi când țărăncile de altădată rosteau descântece de legare a păsărilor cerului, pentru a nu strica holdele. Toate resturile rămase de la ultima masă de dinaintea Lăsatului sec de carne erau păstrate pentru a fi aruncate cât mai sus, către răsărit, rostind: ”Păsările cerului, eu vă dau hrană de la masa mea spre a fi îndestulate și de la holdele mele oprite!” Prin unele sate, acest ritual se mai numea și Legarea grânelor.
O altă denumire a primei zile din Săptămâna Albă era Lunea Burdufului. Se spunea că, în această luni, fiecare om taie burduful de brânză și că în această zi se isprăvește burduful.
Alte credințe populare cereau oamenilor să țină Lunea Albă pentru măritiș sau însurătoare grabnică.
Se credea că nu e bine să te speli pe față și pe cap, căci îți albește părul sau orbești. Pentru a îndepărta acest pericol, se punea o fărâmă de brânză în apa din albie.
Un obicei vesel era ”bătaia” pe care o luau cei care nu erau însurați. Aceștia era loviți ușor cu un burduf gol de brânză, de o persoană mascată. Cei care nu îi primeau pe mascați erau certați, că nu se mai însoară sau nu mai pot face copii.
Marțea Albă
Marțea Albă nu era o zi specială din Săptămâna Albă, ci era considerată ca aparținând Marților de după Crăciun, ea fiind a noua. Prin multe sate, era interzis lucrul de orice fel și se recomanda să se mănânce brânză.
Ziua era ținută pentru ca oamenii să fie protejați împotriva bolilor, mai ales copiii lor. Era asociată cu Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, prăznuit pe 17 ianuarie, cunoscut în calendarul creștin ca ocrotitor al călugărilor singuratici, al pustnicilor, dar mai ales ca păzitor împotriva bolilor.