Ministerul Culturii a ”binecuvântat” o construcție de sticlă, cu lift, pe fațada Palatului episcopal din Roman

Construit în 1870, Palatul episcopal din Roman, va fi restaurat, cu aluminiu, sticlă și lift exterior pe una din fațadele istorice. Modificarea de proiect s-a făcut cu aprobarea Comisiei naționale din cadrul Ministerului Culturii. Proprietarul, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, se consideră îndreptățit să facă orice modificare, cât timp beneficiază de aprobare de la ”centru”, chiar dacă trece peste opinia instituției din teritoriu. Deși sunt șanse reale să fie singura care să știe cum ar arăta, în fapt, monumentul după ”modificările necesare”.

”Procedura cere și un punct de vedere al Direcției Județene pentru Cultură, însă documentația ne-a fost doar fluturată prin față și trimisă direct la minister, iar faptul că s-a avizat această modificare fără punctul nostru de vedere ne deranjează foarte mult”, ne-a declarat Rocsana Josanu, directoarea Direcției pentru Cultură Neamț. ”Modificarea de proiect include un lift exterior din sticlă și o terasă din sticlă și aluminiu, pentru amenajarea unui loc pentru întâlniri ecumenice și a unei sere de flori, ceea ce este complet nepotrivit. O seră de flori se putea face în altă parte, iar lift pentru un etaj, nu are sens, mai ales pe una din fațadele monumentului”.

Responsabil direct de proiectul de renovare a palatului este părintele vicar Pimen Costea, foarte cunoscut prin conferințele pe care le ține nu doar în fața credincioșilor strânși la slujbă, ci și în fața asociațiilor de studenți. Și vorbește foarte bine și cu sens. Am ales doar două mici fragmente din discursurile sale. ”Prefer o cădere în smerenie decât o biruință în orgoliu.

Aici este adevărata smerenie, să recunoști în tot ceea ce ești, în tot ceea ce faci mâna lui Dumnezeu. Un om cu adevărat smerit nu-și va asuma niciun fel de merit prin ceea ce face. Va pune totul pe seama lui Dumnezeu. Dumnezeu este cel care i-a dat și înțelepciunea, i-a dat și înțelegerea, i-a dat și puterea de a lucra, i-a dat și calitățile de a se fi întărit în acea lucrare. Nu-și arogă el niciun drept în toată povestea asta”.

Iar cu referire la lumea în care trăim, părintele spunea: ”Am învățat să facem niște lucruri teoretic, iar practic nu știm să facem nimic. Nu știm să ne comportăm, nu știm să vorbim, nu știm să fim drăguți cu ceilalți, nu știm să iubim, si asta e un lucru păgubitor pentru toată lumea”.

Contrar așteptărilor, în discuția despre viitorul aspect al Palatului episcopal, părintele Pimen a fost foarte ferm: ”Dacă acest proiect are aviz de la Ministerul Culturii, nu văd de ce se găsesc unii care-și dau cu părerea. Utilitatea acestei construcții rămâne de apreciat în momentul în care va fi pusă în practică. Detaliile ne privesc doar pe noi, nici pe dumneavoastră, nici pe Direcția pentru Cultură, asta ca să fim înțeleși. Nu mă apuc să stric fața monumentului și nici nu fac ceva împotriva regulamentelor și a legilor acestei țări. Acolo era o terasă care obtura tocmai fațada originală, erau niște ziduri și niște stâlpi care au căzut și fac din sticlă tocmai ca să se vadă fațada. Eu nu stric, eu fac ceva ca să pun în valoare monumentul”.

Nu ne rămâne decât să vedem cum va fi pus în practică acest proiect și dacă, într-adevăr, un lift din sticlă și terasa aferentă se vor potrivi în vreun fel cu o clădire ridicată acum 150 de ani.

C.M.