Dr. Daniela Marcoci: ”Cred că a fost mai ușor la Suceava decât la Piatra Neamț”

pietricica turism

Epidemiolog de meserie, angajată a Direcției de Sănătate Publică Neamț, dr. Daniela Marcoci a fost, timp de două luni, un personaj principal în lupta cu noul coronavirus. În condițiile în care conducerea de la acea vreme a instituției a dat chix, cel puțin la partea de comunicare, prefectul George Lazăr s-a bazat din ce în ce mai mult pe ea în activitățile curente. Detașarea Danielei Marcoci la Suceava, în plină criză, ca soluție de avarie, într-un spital devastat de îmbolnăviri, modul în care și-a făcut treaba acolo a contribuit la numirea ei ca manager la Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț. Era momentul în care se vorbea tot mai mult despre posibilitate ca să asistăm în Neamț la o replicare a ceea ce s-a întâmplat la Suceava. Despre această perioadă agitată, un scurt interviu cu dr. Daniela Marcoci.

– Ați acceptat, la începutul lunii aprilie, să mergeți în focarul de la Suceava, în spitalul cu multe cadre medicale contaminate. Apoi ați acceptat să fiți managerul Spitalului Județean de Urgență Piatra-Neamț.

Da, știam oarecum ce se întâmplă, și din China, Italia. Am văzut ce haos era la Suceava și am acceptat să vin ca manager la Piatra-Neamț. Încă eram la început cu gestionarea contaminărilor. Apoi, foarte repede au venit alte reguli, a fost mult mai multă muncă, în modul efectiv de lucru. Diferită a fost și ritmicitatea cu care se schimbau regulile și legislația. Trebuia să ne adaptăm din mers, la informațiile care apăreau.

„La spitalul din Piatra-Neamț circuitele nu pot fi cum trebuie”

– A fost mai ușor de controlat situația de la spitalul din Piatra-Neamț?

Acum, cred că a fost mai ușor la Suceava, spitalul este mai ofertant ca și circuite funcționale. Este un spital în care s-a investit foarte mult, cu corpuri de clădiri relativ noi în care te puteai plia să faci circuitele și s-au putut face circuite funcționale adecvate. Oamenii, mă rog, erau speriați, mulți contaminați, alții dezertaseră, dar în cele din urmă o parte a înțeles rapid. Responsabilitatea mea la Suceava a ținut doar de stabilirea circuitelor funcționale și a protocoalelor de limitare a contaminărilor. La Piatra-Neamț veneam la un spital pe care îl cunoșteam și, în noul context epidemiologic, am înțeles că aici circuitele funcționale nu vor fi niciodată așa cum trebuie să fie. Județul Neamț are nevoie de un spital nou, care să asigure servicii medicale și hoteliere adecvate. Dr. Gabriela Bercea, directorul medical, se implicase și făcuse atât cât a putut și cât s-a priceput, fiindcă și medicul epidemiolog fusese depășit de situație.

– Spitalul din Piatra-Neamț nu putea cere ajutor de la DSP?

A cerut ajutor, dar DSP-ul era foarte implicat în monitorizare și anchete epidemiologice la toate cazurile din județ, era greu la vremea aceea să ceri ajutor. Pe de altă parte, în acea perioadă spitalele se organizau pentru COVID, o parte dintre oameni, chiar dacă au înțeles, erau limitați în a putea face achiziții, iar spitalul județean nu putea să-și ia echipamentul corespunzător pentru întreg personalul.

”Ne-am lovit de niște chestiuni care nu erau la locul lor în spital și n-aveam cum să le ignorăm”

-Ce ați găsit la spitalul din Piatra-Neamț?

În primul rând echipa. Cu doctorița Gabriela Bercea am mai lucrat, nu direct. Cu Roxana Andronache am lucrat prin 2011-2012, când eram director medical la Sanatoriul Bisericani și Roxana era în comisiile de concursuri pe posturi și se știa că erau concursuri pe bune. Roxana a fost aleasă poate și fiindcă a fost de multe ori în echipă cu mine, iar acum îi mulțumesc încă o dată, fiindcă m-a ajutat foarte mult în identificarea rapidă a nevoilor și problemelor spitalului. Doar pe directorul economic nu-l știam. Nu este ușor să-ți faci o echipă. Pe de altă parte, poate neimplicarea e justificată, pentru că echipa managerială a spitalului are și cel mai mic salariu. Poate este normal nimeni să nu-și dorească, fiindcă alții au alte nevoi decât un titlu de  manager. Cealaltă echipă managerială primea niște stimulente bănești de la Consiliul Județean. Dar, eu mă întreb de ce trebuie să stăm cu mâna întinsă, în loc să avem un salariu decent, așa încât să nu trebuiască să stăm cu mâna întinsă nici într-o parte, nici în cealaltă?

-Cât de gravă era situația la spitalul județean?

Înainte de a veni la Piatra-Neamț mi s-a spus că focarul din spital tinde să ia amploare, din cauza contaminării personalului și că varianta era tot o conducere militară, ca la Suceava. Mi s-a propus să fiu manager, am acceptat. Misiunea mea a fost să limitez acest focar și, împreună cu echipa, să asigurăm pacienților internați servicii medicale și condiții de cazare adecvate. Vizavi de restul problemelor din spitalul județean, care au tot fost vehiculate public, noi ne-am lovit de niște chestiuni care nu erau la locul lor în spital și n-aveam cum să le ignorăm. Când am plecat, noi am lăsat 4 misiuni de audit încheiate, cu probleme identificate, cu o parte din acestea rezolvate. Rolul meu nu era să identific persoane care au făcut de-a lungul timpului nu știu ce. Dar, dacă ne-am lovit de astfel de situații, nu le-am ignorat.

* „A fost șocant să n-avem echipamente de protecție”

– Pe parte de circuite, de protocoale?

Am găsit circuitele făcute și am mai corectat din mers. Procedurile au tot fost modificate și trebuia să ne adaptăm. Experiența de la Suceava m-a ajutat și în configurarea programului de lucru de 6 ore. Au fost și șefi de secții care nu au înțeles și au vrut să rămână la 12 ore, au fost și alte cadre medicale care nu au înțeles de ce am interzis să se mănânce în tura de 6 ore, sau cadre medicale care nu intrau în sector COVID, dar se plângeau că n-au echipament. Eu am stat la Suceava în combinezon și 12 ore și știu că reziști cu greu, trebuie schimbat la orice manevră. Cei de la Suceava își permiteau, fiindcă aveau alt regim de achiziții și primeau cu precădere de la Ministerul Sănătății, de la Ministerul de Interne. Dar, la noi nu ne permiteam și a trebuit să adaptăm programul de lucru.

– Care a fost cea mai mare problemă?

A fost șocant când, înainte de Paști, ne-am trezit că nu aveam echipament de protecție și nu mai aveam ce face, fiindcă urmau zilele libere. Am apelat la generalul Ionel Oprea (n.r.-coordonatorul militar al managementului de la spitalul județean Suceava) și în două ore și jumătate am avut echipament de protecție la Piatra-Neamț! La fel de frumos a fost ajutorul venit de la oamenii de afaceri din județul Neamț, pe unii nu-i cunosc nici acum, cu bani, produse, cu încurajări și susținere. Eu personal nu pot să nu recunosc că și presa m-a sprijinit mult, chiar s-a aliat în jurul meu, ceea ce eu n-am mai văzut în județul Neamț! Mass-media efectiv m-a susținut, chiar și cu micile mele scăpări.

 „Medicamente am avut, cu hrana pacienților am rezolvat”

– Revenind la achiziții, se făceau doar de spital sau și de București?

De spital, echipamentele veneau și de la București. Dar, aici oamenii erau dezorientați, unii erau contaminați, alții în izolare și familiile lor în spital, fiind multe rude care lucrează în spital și cădeau ca-ntr-un domino. Plus că înainte de Covid fuseseră schimbate trei conduceri la spital și lucrurile erau lăsate… undeva. Au fost probleme cu achizițiile șifiindcă sunt puțini oameni în acest compartiment. Și nici nu s-au făcut achiziții din timp, fiindcă nu a fost o conducere care să-și asume. Dar să știți că în spitalul județean sunt și oameni minunați, inclusiv printre personalul medical, care, chiar dacă la început au fost nemulțumiți și debusolați, până la urmă s-au pliat. Pe de altă parte, oamenii din Administrativ, care inițial erau obișnuiți cu un alt ritm și stil de muncă, au reușit într-un timp extrem de scurt, după problema cu combinezoanele, să se mobilizeze.

– Medicamente au fost, s-au putut administra tratamentele din protocoalele stabilite de București?

N-am avut probleme cu medicamentele și da, s-a folosit tot ce se utiliza și la Timișoara, la Iași sau la București. Am primit și Plaquenil, s-a administrat și Tocilizumab, Remdesivir, scheme de tratament cu antivirale, antiinflamatoare și anticoagulante potrivit cazuisticii și protocoalelor de la București. Am avut mulți pacienți gravi, intubați, care au fost salvați.

– Problema cu combinezoanele a fost cea mai gravă?

A mai fost și situația cu alimentele pentru bolnavi, atunci când am controlat două zile blocul alimentar și am aflat și că meniul se schimba fără ca noi să știm. În afară de problema cu combinezoanele, n-am avut alte sincope la echipamentele de protecție. Nici măști nu am achiziționat, fiindcă s-au primit multe de la sponsori și primeam de la Unifarm, prin achizițiile centralizate și de la IGSU. Dacă s-au primit măști din altă parte, posibil să fi fost din comenzile anterioare venirii noastre. Noi am achiziționat doar combinezoane, alte materiale de protecție n-am cumpărat, fiindcă n-am avut nevoie.

„Ni s-au cerut rapoartele de audit și lista de sponsorizări”

– Au fost probleme și cu contractele de sponsorizare despre care ați spus că nu le-ați găsit pe toate.

Le-am găsit o parte la sponsori, o parte s-au găsit la Achiziții, după ce a început auditul. Noi am făcut listă cu toate sponsorizările venite pentru spital cât am fost noi. Ce a fost înainte, nu am găsit mare lucru în magazie, iar despre contracte am aflat ulterior, când m-au sesizat sponsorii că nu erau semnate. Le-am cerut, o parte s-au găsit la spital, o parte le-am recuperat de la sponsori. Toate aceste situații sunt evidențiate în actele spitalului.

– Spuneați de patru misiuni de audit.

S-a făcut audit la Achiziții, la blocul alimentar. S-a făcut la Resurse Umane, cu recrutările de personal pe perioada stării de urgență și când am constatat niște nereguli – lipsea o procedură, chiar dacă era stare de urgență, dosarele erau în haos – și am sistat angajările. Mi-au fost aduse la semnat decizii de angajare și contracte de muncă, deși persoanele figurau în Revisal și lucrau de ceva timp în spital. Au mai fost contracte de muncă care mie mi-au trezit suspiciuni și le-am reziliat. Toate aceste constatări se regăsesc în misiunile de audit și în deciziile comitetelor directoare.

– Există aceste rapoarte de audit?

Noi am lăsat tot, sunt o sumedenie de proceduri noi și medicale, și nemedicale, pentru funcționarea spitalului. Am lăsat toate rapoartele și documentele la spital, fără proces-verbal. Nici nouă nu ne-a predat nimeni, am preluat totul din mers. În ultima săptămână, înainte de a ne încheia mandatul, ni s-au cerut documente, inclusiv lista de sponsorizări și de către Curtea de Conturi, și de Poliție, cât și de Prefectură și Consiliul Județean. Ni s-au solicitat tot felul de documente, inclusiv de Achiziții, financiar-contabile, dar și pe activitatea medicală, legate de starea de urgență.

A consemnat Cristina IORDACHE

2 COMENTARII

  1. Este un dr.epidrmiolog atât de “bun” încât spitalul colcăie de infecții intraspitalicesti/mizerie,fiind un adevărat pericol.Pacientii mor de bacterii letale precum clostridium&etc.SUB OCHII DSP Neamț ,care este părtaș la acest genocid.
    Sincer,nu avem nevoie de asemenea rebuturi profesionale și morale!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.