Victoria Marin, directoarea Centrului de transfuzie: ”Dacă primesc o adresă care să mă oblige să fac plasmă de convalescent, bine, dacă nu, eu nu pot să accept acest aparat”

După apariția știrii despre refuzul echipamentului de recoltare a plasmei de convalescent pentru tratarea bolnavilor de Covid aflați în stare critică, știre care poate fi recitită aici , am fost contactați de dr. Victoria Marin, directoarea Centrului de Transfuzie Sanguină din Piatra-Neamț, care și-a explicat, pe larg, decizia, declarându-se din capul locului mâhnită de reacția oamenilor care au comentat știrea.

-În primul rând nu mă simt bine, dacă nu pot vorbi prea mult să știți că am luat niște pastile. În momentul în care am văzut articolul și după aceea comentariile de pe facebook, efectiv mi-a crescut tensiunea și dacă ajung la spital este numai din cauza asta. Nu v-am răspuns la telefon, pentru că nu am putut efectiv să vorbesc la telefon, poate am avut și eu alte probleme, treburi în laborator sau alte activități și după aceea efectiv am uitat, am văzut și mesajul dumneavoastră, dar m-am luat cu una, cu alta, am vorbit cu o colegă de-a mea de la Bacău, legat tot de această poveste.

– Dar nu este nicio problemă, putem reveni cu opinia dumneavoastră.

– Vă dau și eu un drept la replică, chiar dacă numai prin telefon, că nimeni n-o să poată să-mi șteargă pata după atâția ani de muncă. Dumneavoastră dacă erați în locul meu și v-ar fi venit dimineață un aparat ce făceați? În primul rând să știți că eram la serviciu, am ajuns într-adevăr poate cu jumătate de oră mai târziu că am și eu un părinte de 90 de ani și am trecut dimineață pe la el, poate am și eu dreptul ăsta fără să mă justific la nimeni, dar la 8 jumătate eram la centru. Doamna contabil șef a fost întâmpinată de niște persoane, care erau cu o mașină mai mare, fără să o întrebe măcar cine este, și i-au spus că au de lăsat un aparat. Cum adică? Deci pe mine, timp de 3 săptămâni, de când este această poveste pe internet, în ziare și pe la televizor nu m-a sunat nimeni ca să mă întrebe ce părere am. Nici dumneavoastră nu m-ați sunat.

– Dar eu nici nu știam unde urmează să fie instalat.

– Nu m-a sunat nimeni de la Prefectură, nu m-a sunat nimeni de la Consiliul Județean, nu m-a sunat nimeni de la DSP, nu m-a sunat nimeni de la Spitalul Județean. Cum pot eu să primesc un aparat cu care m-am trezit azi dimineață? Dumneavoastră dacă erați în locul meu cum făceați? Eu reprezint o instituție sanitară de stat, sunt subordonată unui institut și Ministerului Sănătății, nu sunt de capul meu, nu pot să accept niște aparate, echipamente medicale, indiferent ce-or fi fără să am un acord, o aprobare și aici fac o paranteză – de unde mi-ați pus în gură că am refuzat din cauza unui ordin?

– Nu v-am pus în gură nimic, dl. Hozoc a declarat că i-ați spus că ați primit ordin.

– Dumneavoastră ar trebui să vedeți cu ce se ocupă acest individ, ce studii are, ce face, că de doi ani de zile terfelește rețeaua de transfuzie. El spune că doamna director de la institut a acceptat cu brațele deschise, nu-i adevărat, ea a fost chemată la minister, dar eu nu vreau să vorbesc în numele dumneaei, și a acceptat ministerul acele aparate. Dar eu trebuia să fiu întrebată înainte nu astăzi și să fiu pusă în fața faptului împlinit. Deci colegei mele de la Bacău i s-a arătat și un contract încheiat între Consiliul Județean și firma acestui domn Hozoc, culmea, administrată de Manuela Hozoc. Deci Ministerul Sănătății a încheiat un protocol cu firma acestui domn pentru 3 aparate de afereză, dar fac o paranteză rețeaua de transfuzii are peste 55 de aparate de afereză, un lucru pe care nu știu dacă-l știa presa, deci nu este nicio noutate. Sunt centre care au în dotare nu doar un aparat, ci chiar două sau trei. La centrul din Piatra-Neamț noi nu am făcut această activitate niciodată. Este o activitate care presupune să ai o locație specială, să ai personal, respectiv un medic și un asistent, pentru că nu este ca la donarea simplă care durează 10 minute. Toate procedurile, numai ca să pui kit-ul în aparat durează 15-20 de minute, după aia până faci documentele, până faci interviul cu donatorul, până completezi toate actele, până îl introduci în sistemul informatic, pe urmă 45 de minute durează numai recoltarea de când s-a introdus acul în venă, deci cu totul cam două ore la un singur pacient. La Piatra-Neamț nu s-a făcut niciodată afereză și dacă eram întrebată puteam să spun frumos să meargă cu aceste aparate în alte centre care au deja această activitate, au personalul respectiv, știu despre ce este vorba și nu mai este necesară instruirea. Dar n-am fost întrebată. Iar dl. Hozoc, în afară de cele 3 aparate, fără să-l roage nimeni, ca mi se pare normal să existe o cerere pentru sponsorizare, a mai adus încă 14-15 și vrea să le introducă în rețeaua de transfuzie. Dar de ce prin Consiliul Județean și nu tot prin Ministerul Sănătății? Dacă de la Consiliul Județean s-a luat această hotărâre fără să mă întrebe nimeni, nici nu știu ce să mai spun. Cum vedeți dumneavoastră lucrul ăsta?

– Din afară se vede ca un ajutor pentru niște oameni bolnavi, care au nevoie de acea plasmă.

– Dar să vă mai spun ceva, că noi suntem foarte bine informați cei din rețeaua de transfuzie: acest tratament este ca și celelalte un tratament experimental, da?

– Care a dat rezultate în țările în care a fost aplicat.

– Dumneavoastră aveți vreo dovadă scrisă, palpabilă, care să apară într-o revistă științifică?

– Eu am văzut știri despre oameni din Statele Unite și din Europa care s-au vindecat după ce li s-a administrat plasmă. Și era vorba despre oameni în stare critică, intubați și internați la reanimare, timp de 18 zile de exemplu.

– Dar sunteți de acord că știri apar foarte multe și se spune peste tot să luăm de bune doar dovezile științifice? Ați auzit dumneavoastră epidemiologi, virusologi, pe dl. dr. Cercel vorbind despre această terapie? Sau pe dl. doctor de la Timișoara?

– Dar în România e abia la început, este mult prea devreme pentru studii științifice.

– Bun, fac abstacție de asta, este un experiment, trebuie să încerci în condițiile în care nu se știe nimic despre acest virus, dar asta nu înseamnă că cine participă la acest studiu clinic trebuie să fie prins cu arcanul, să-i fie impus ceva. Poate eu nu pot, nu că nu vreau. Poate sunt conștientă la vârsta pe care-o am și la experiența pe care-o am că nu pot susține această activitate. Plus că este nevoie de consimțământul pacientului.

– Doamna doctor deocamdată în spitalele din România se administrează Plaquenil și Kaletra fără să-i întrebe nimeni pe oameni dacă sunt de acord să le ia, acesta este tratamentul.

– Terapia cu medicamente este una și terapia cu sânge este altceva, pentru că prin sânge se pot transmite boli, așa cât este el de testat. Iar noi trebuie să avertizăm pacientul că această terapie poate să nu-l ajute cu nimic și e doar un studiu clinic.

–Revenind la povestea concretă, sunteți supărată că nu ați fost anunțată și ați fost luată prin surprindere.

– Da, acest domn Hozoc nu m-a sunat niciodată. Singurul telefon primit acum vreo 3 săptămâni a fost de la doamna directoare de la institut care era revoltată, pentru că se auzise pe internet că va fi adus un aparat la spitalul județean, pentru că dl Hozoc este din Piatra Neamț. Deci vă dați seama. Eu în niciun caz nu pot să accept un aparat care este prevăzut într-un contract încheiat între Consiliul Județean și firma respectivă. Pe de altă parte, nu se știe dacă cei cărora ar trebui să le recoltez plasma sunt vindecați cu adevărat și mai este ceva: plasma pe care o recoltăm nu merge în transfuzie decât în urma carantinării 6 luni. Noi trebuie să ținem la minus 30 de grade acest component din sânge și dacă mai vine donatorul a doua oară și testele lui sunt valide, abia atunci eu pot să dau plasma în transfuzie și se numește plasmă securizată. Nu e atât de simplu. Eu, dacă recoltez plasmă de convalescent, trebuie să trimit niște probe la institut periodic, la câteva zile, la o săptămână. Cu ce le trimit? Pe urmă aștept rezultatele și neputând ține plasma în carantină 6 luni, trebuie lucrate probele pe PCR, aparatul acela de testare moleculară, ca să fim siguri că nu dăm pacienților alte belele, HIV, sifilis. De ce nu se fac lucrurile astea în câteva centre în jurul Bucureștiului, ca să fie mai ușor?

– Deci dumneavoastră spuneți că nu aveți nici condiții, nici personal…

– Eu ar trebui să pun acel aparat în sala obișnuită de recoltare și să amestec donatorii convalescenți Covid cu donatorii ceilalți. Dar nu este corect, este o activitate separată, cu evidențe separate, îmi trebuie un congelator special ca să stochez plasma respectivă. Este o activitate care presupune și muncă în plus, și personal în plus și un circuit separat. În plus scrie în contract, așa știu de la colega mea de la Bacău, că suntem obligați să recoltăm 100 de unități de plasmă. Este exclus, nici măcar Bucureștiul n-a reușit decât de la 3 pacienți să recolteze și culmea, cadre medicale. Aș avea nevoie de un echipament de centrifugă, de procesare sânge, nu de un aparat de afereză.

– Domnul Hozoc a spus că a donat aceste aparate Ministerului Sănătății pentru un an de zile, pentru a le folosi să ajute bolnavii aflați în stare critică. Le avea deja în depozit și s-a gândit că poate acorda un sprijin în condițiile epidemiei.

– Eu nu contest buna lui intenție, dar nu poate să forțeze nota, trebuia să se limiteze la centrele care au mai recoltat sânge pe acest tip de aparate. Sunt vreo 20 de centre care recoltează și plasmă prin afereză, și concentrat trombocitar prin afereză. Supărarea mea este că nu m-a întrebat nimeni dacă sunt de acord, al doilea aspect este că dacă aș fi fost contactată se punea problema cum mă pot organiza ca să respect cadrul legal. Am fost acuzată în articol că am primit ordin, Ferească Dumnezeu – nu am primit niciun ordin. Iar oamenii care au venit cu aparatul nu aveau nicio hârtie, doamna contabilă i-a întrebat cine știe despre acest aparat și ei au răspuns că știe dna dr. Marcoci, care este directorul spitalului. Între timp au sunat-o pe dna Marcoci s-au lămurit că este un contract, dacă este, cu Consiliul Județean, care are spitalul în custodie.

– Și știți ce se va întâmpla cu echipamentul până la urmă? Va fi instalat la spital?

– Din câte am înțeles că și aici e o chestie insuficient de clară. Doamna dr Marcoci a spus că urmează să-mi aducă la cunoștință că există această sponsorizare și eu să-mi expun părerea dacă se poate sau nu utiliza. Exact în termenii aceștia a vorbit, am martori.

– Și dumneavoastră ce părere vă exprimați? Cea pe care mi-ați expus-o sau puteți încerca să utilizați aparatul?

– Eu nu vrea să încerc ceva care, nu știu cum să zic, n-ar ține de capacitățile instituției. Pornesc de la faptul că n-am mai făcut afereză, n-am personal suficient, n-am locație de sine stătătoare, n-am personal care să stea acolo lângă scaunul respectiv, n-am cum să trimit probele la București. Nu știu dacă ne putem juca așa de-a făcutul unei terapii. Doar dacă primesc o adresă de la Institut sau de la Ministerul Sănătății, care să mă oblige scris, negru pe alb, să fac plasmă de convalescent, bine, dacă nu, eu nu pot să accept acest aparat ca după aia să dau cu subsemnatul, pentru că nu pot să respect termenii din contract. Eu nu am văzut contractul dar poate Dumnezeu m-a ajutat să fiu informată. Cum să recoltez minim 100 de unități? De unde să iau 100 de donatori? Eu ce spun acum spun cu riscul ca peste două, trei zile să fiu demisă. În momentul în care ești împotriva curentului, așa se întâmplă, istoria a demonstrat. Dar nu mă deranjează că-mi pierd funcția. Dar dacă după atâția ani de activitate, în care n-am avut nicio reclamație și nicio problemă, asta trebuie să mi se întâmple legat de această intenție a dlui Hozoc, care vine așa de undeva și vrea să facă un bine pacienților, asta este. Să nu credeți că aceste aparate nu pot funcționa foarte bine și în cadrul unui spital. Și nu vreau să fiu răutăcioasă. La Fundeni există punct de recoltare sânge, deci se poate și în spital, se poate crea un spațiu separat, un circuit și cred că ar fi mai ok, în plus pacienții sunt acolo. De ce oare nu vor spitalele? Așa cum poate fi la mine instruit personalul, poate fi și în spital dacă se vrea într-adevăr. Ar fi mai sigur pentru toată lumea.

A consemnat Cristina MIRCEA