Muzeul de istorie în șantier: ”Până acum s-a făcut doar cosmetizare”

Una dintre clădirile emblematice ale orașului, Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra-Neamț, este un șantier viu, deși din afară, nimic nu trădează furnicarul din interior. Se lucrează de la demisol, până în pod, dar mai e cale lungă până ce proiectul de consolidare și modernizare a construcției să fie încheiat. Cale de vreo doi ani. Și, după acest timp, muzeul va fi nu doar pus în siguranță, ci și modernizat, în sensul refacerii integrale a învelitorii din țiglă ceramică, a înlocuirii instalațiilor electrice, sanitare, și de termo-ventilatie. Amenajările interioare și exterioare, inclusiv refacerea tâmplăriei perimetrale sunt incluse în proiect. În actualul pod se va amenaja o mansardă, care va cuprinde săli de expoziție, birouri personal-cercetare, sală multimedia, foaier. De asemenea, accesul pe verticală va fi îmbunătățit atât prin prelungirea scării principale de la etaj la mansardă, cât și prin montarea unui lift, în special pentru persoanele cu dizabilități motorii, cu stații la demisol-parter-etaj-mansardă.

Acum, în pod, ies în evidență doar masivele coșuri de fum, grinzile din lemn ale planșeului și arbaletrierii șarpantei, totul creând un ansamblu despre care este dificil să-și imagineze cineva cum va arăta cu amenajarea propusă.

”Clădirea se prezintă într-o stare adecvată vârstei”

De la demisol, până la etaj, oamenii lucrează, în diverse încăperi.

”Se vede foarte puțin în acest moment, este un proiect de amploare și se lucrează destul de intens”, spune Marius Leuștean, administratorul antreprenorului general, prezent, de altfel, zi de zi pe șantier.”Am început cu eliberarea tuturor dotărilor arhitecturale proprii muzeului, erau tot felul de plăci de ghips-carton în spațiile expoziționale, care au fost îndepărtate în totalitate. În plus, conform proiectului, am îndepărtat de pe planșeul de peste etajul I, toată termoizolația și am intrat pe partea de confecționare a întregii structuri metalice aferente consolidării planșeului peste etaj. Intervențiile la construcție sunt de amploare, atât la partea de fundație-elevație, cât și la planșeul compozit peste etaj. La momentul acesta sunt pregătite toate zonele de intervenție la fundație, urmând a fi puse în aplicare măsurile dispuse de experții tehnici, respectiv injectarea zidăriei cu lianți pentru impermeabilizare. Acum am o imagine mai mult decât clară asupra clădirii și pot spune că se prezintă într-o stare adecvată vârstei. Dacă în exterior, la o privire de ansamblu, pare un monolit care încă mai rezistă câteva sute de ani, pentru un ochi antrenat să descopere anumite lucruri, detalii, vicii, defecte, care îți vin în minte după ce le-ai reparat în alte locuri, apare deplin justificată amploarea intervențiilor. La această dată, nu sunt aspecte care să pună probleme deosebite, doar că apar necesare intervenții și la fisurile din zidăria pereților portanţi. La momentul expertizării (2016), pereții erau acoperiți de amenajările expoziționale, iar îndepărtarea acestora a relevat existența fisurilor. Sunt fisuri inclusiv în arcele de boltă de la ferestre. N-ar fi trebuit să fie. Specialiștii le-au atribuit tasărilor neuniforme sau, pe de altă parte, au considerat că sunt rezultat al acțiunii seismice. Oamenii nu resimt seismele de amplitudine mică, nici construcțiile relativ noi, cum ar fi blocurile construite după anii `70, dar apare asupra construcțiilor vechi efectul de picătură, care se acumulează în timp (oboseala materialelor). Totuși, această construcție are 110 ani. Și, ca la orice construcție care se apropie sau depășește durata normată de viață, apar diverse probleme”.

* Surpriza: o ”tainiță” acoperită cu planșeu din beton

La demisol, în locul în care urmează să fie instalat liftul, constructorii au relevat o încăpere, bine ascunsă sub un planșeu din beton, cu trepte pentru acces și o vatră în interior. Misterul acelei încăperi urmează a fi cercetat și poate dezlegat. Mai puțin misterioasă este o încăpere care a fost izolată cu smoală și carton, iar pereții din zidărie din piatră sunt afectați de umezeală.

”Zidurile sunt rezistente, au între 60 și 80 centimetri lățime”, a precizat Marius Leuștean. ”Subliniez, probleme majore nu sunt, însă la momentul acesta se intervine și se realizează consolidări în adevăratul sens al cuvântului pentru a prelungi durata de viață a clădirii, cu cel puțin 50-60 de ani, conform normativelor tehnice în vigoare și proiectului aflat în derulare. Până acum, muzeul nu a fost niciodată consolidat. Lucrările care s-au făcut au fost minimaliste, s-a mai dat o vopsea, s-a mai făcut o tencuială, mai mult cosmetizare, mai ales la demisol, prin umplerea cu diferite materiale a rosturilor zidăriei de piatră, decapate, din cauza umezelii sau a zonelor atacate fungic. Durata proiectului este de 24 de luni, acesta este termenul de realizare a lucrărilor contractate, dar să nu uităm că doctorul când intră în operație poate crede că intervenția durează jumătate de oră și se întâmplă ca după două ore și jumătate încă să fie în sală. Analogia poate fi aplicată și acestei clădiri de patrimoniu, emblematică pentru orașul nostru”.

Cristina MIRCEA