Sat cu 3 monumente istorice, 500 „cutremure” pe zi și fără drumuri

O așezare, cu un trecut atestat încă din eneolitic, de pe vremea culturii Cucuteni, concurează cu succes la titlul de ”cea mai uitată localitate din județ” în privința infrastructurii rutiere. Conform hărţilor rutiere, pe aici trece drumul județean 159, aflat, teoretic, sub directa îngrijire și administrare a instituției conduse de Ionel Arsene. Sloganul,”Am scos România din noroaie” nu se aplică aici, decât dacă este folosit pe dos ”V-am lăsat în noroaie și nisip!”

Disperați, locuitorii satului situat la limita dintre județele Neamț și Bacău, un loc mai greu de vizitat de oficialități alături de fotografi și cameramani, au făcut demersuri care, atunci când au ajuns în presă, au intrat și în atenția Consiliul Județean. Sunt deja 3 ani de-atunci și oamenii credeau că s-a produs minunea, când președintele Ionel Arsene a venit la fața locului cu suita de rigoare. Evident că a promis oamenilor rezolvarea situației într-un timp foarte scurt, dar cum investiția nu este una spectaculoasă, sintagma ” timp foarte scurt” se poate traduce prin ”cândva, când ne vom aduce aminte sau când împărații din zona tehnică a Consiliului Județean vor avea interes ca vreo firmă să primească o lucrare pe ochi frumoși”.

Un drum pe care se poate turna un film despre evul mediu

Dacă n-ar exista rețeaua de curent electric, porțiunea respectivă nu s-ar putea încadra în noțiunea de drum, cu atât mai mult de drum județean. Cu toate acestea, el este circulat, chiar foarte circulat, în special de camioane grele, care transportă piatră, nisip și agregate de pe Valea Bistriței spre județul Vaslui și nu numai. Tot pe aici circulă și mașinile care transportă gunoiul de la două ferme avicole din zonă, transport însoțit evident de mirosuri greu de suportat. La fiecare cursă, oamenii, în afara noroiului pe timp de ploaie, a prafului pe timp de caniculă, care se lasă ca o ceață deasă după fiecare camion care trece, calculează cam câte tone de încărcătură are fiecare camion după vibrațiile locuințelor și anexelor. Multe dintre ele crăpate, peste 90%, reparate, din nou crăpate, deoarece zilnic ele suportă șocuri echivalente cu mici cutremure locale. Oamenii au ajuns în culmea disperării și nu știu ce să mai facă. Aproape zilnic merg la primăria locală cu cereri de rezolvare a situației.

Ce s-a făcut concret?

De la vizita cu promisiuni a lui Ionel Arsene situația nu a fost îmbunătățită cu nimic, poate doar funcționarii de la Consiliul Județean să fi schimbat ceva în hârtii. Ca element de noutate, în acești ani a fost zărit un autogreder al SC DRUPO SA Neamț, care a “zgâncirit puțin drumul”, după cum spun oamenii locului. Primarul Emil Prisecaru confirmă spusele localnicilor: “Drumul Județean 159 este al Consiliului Județean Neamț, nu al Primăriei Bahna. Modernizarea lui este aprobată de Consiliul Județean, figurează și în Monitorul Oficial al județului, dar nu s-a întreprins nimic până la această oră. Am bătut la toate ușile, dar nu am reușit mare lucru. Oamenii acestui sat au dreptate, situația este grea și pentru ei și pentru noi, pentru că la intrarea în comună mai avem un kilometru de drum județean, asfaltat, dar aflat într-o situație asemănătoare. Au fost efectuate plombări, dar nici aceste lucrări nu au adus o îmbunătățire semnificativă a respectivului sector din satul Broșteni”.

Oamenii nu au pretenția să se modernizeze tot drumul, cum ar fi normal, ci doar cât ține de satul lor. Au o dorință simplă, să se poată întâlni și ei în aer liber, fără să se adăpostească de praf, să poată usca rufele în curte și să nu mai stea cu teama că le cade acoperișul peste ei. După ce au stat pe capul primarului, acum și-au dat seama că problema este la Consiliul Județean.

Mărturiile sătenilor

Mihai CREȚU: “Nu poți să stai din cauza prafului. Să vină cine vrea să mănânce în casă la mine, cine vrea să spele o rufă, o cămașă, să vină să vadă cum crapă casa și cum trec mașinile grele de scutură casa de zici că este cutremur. Sunt cam 500 de cutremure pe zi. Cei care cară gunoi de la Avicola nici măcar prelate nu pun deasupra. Este un miros foarte neplăcut. Când se încălzește, primăvara, este dezastru. A venit un autogreder, s-au luat câteva miliarde, pentru că asta se face. Vine autogrederul și stă aici, lângă magazine. Se duce la vale, la Cârlig, doarme bine cel de pe autogreder, se întoarce și gata, a făcut drumul. Uitați, așa se face drumul. Unde să se ducă apa de pe drum? În șanț, nu? Dar au făcut manga șanțul. Au făcut albia pe mijlocul drumului și au acoperit șanțul. Asta este politica”.

Neculai MAZĂRE: “Ne ducem rufele la uscat în fundul grădinii”.

Romi CHIRILĂ: “Înghițim toată ziua praf și mizerie. Noi uscăm rufele în casă. Toți pereții caselor sunt crăpați, inclusiv temelia. Peste tot am cârpit, dar de pomană, pentru că iarăși crapă când dârdâie pământul. Ca la mine acasă este peste tot”.

Pentru funcționarii cu atribuții în acest sector de activitate, pentru comisarii Gărzii de Mediu sau chiar și pentru consilierii județeni, o excursie în zonă ar putea fi instructivă. Primii și-ar aminti pentru ce primesc lefuri consistente, consilierii județeni și-ar aduce aminte că nu există doar luptă politică, iar comisarii ar putea să dea piept cu obiectul muncii. Ca să nu mai vorbim despre cei care ar putea să arunce o privire în documentele șoferilor care transportă nisip, balast sau dejecții de la ferme.

Constantin NEGRU