Chiar dacă vremea din ultimul sfârșit de săptămână al lunii mai a fost deosebit de neprietenoasă, cei care au vrut să petreacă ceva timp în mijlocul naturii, împătimiții muntelui, nu s-au lăsat descurajați de condițiile meteorologice nefiresc de dure și au luat rucsacul, hotărâți să ajungă pe înălțimile Ceahlăului, într-o tură dus-întors, impusă de faptul că popasul peste noapte la cabana Dochia nu a fost posibil, din cauza restricțiilor impuse de noul virus. Din informațiile furnizate de cabanierul de la Dochia, începând cu data de 1 iunie, sunt facilitate condiții de cazare, cu respectarea normelor de protecție anticontaminare.
Celor rămași acasă le putem spune că, în vecinătatea vârfului Toaca, duminică a fost o temperatura de -2 grade, în condiții de vânt cu media de 100 km/h și chiar 120 km/h în rafale, ceea ce înseamnă o temperatura resimțită de aproximativ -12 grade. Spre surprindera noastră, contrar acestor condiții meteorologice, numărul turiștilor care au străbătut potecile muntelui în acest sfârșit de săptămâna a fost de 584. Prezența pe vârful muntelui a unor copii de vârstă preșcolară, denotă atitudinea spartană a părinților acestora privind formarea și educația tinerilor.
Domnul Dan Miron, șeful Stației meteorologice “Toaca” ne-a trimis o imagine (cam neclară din cauza ceții), în care putem vedea ușa principala de acces în cabana meteo blocată de chiciură. Din spusele dânsului, deschiderea ușii din interior a fost imposibilă, singură soluție fiind degagajarea acesteia din afară, situație rar întâlnită, chiar pentru lunile de iarnă.
Rangerii Parcului Național Ceahlău, prezenți la porțile de acces în aria protejată, asigurați că temerarii turiști urcă echipați corespunzător pentru condițiile de iarnă din masiv au cerut, pentru feedback-ul monitorizării activității de turism, impresiile turiștilor capabili să mai facă față, uzi și obosiți, efortului unei conversații la coborâre.
Redăm o scurtă relatare a doi oameni frumoși din Buzău, Stanciu Mihai și Butufei Marcu Maricela, care au apelat la energia de rezervă pentru o scurtă conversație, consemnată și în scris, cu rangerul Sava Florin, de serviciu la poartă de acces din Izvorul Muntelui : “O zi frumoasă pe Ceahlău. A treia oară pe impozantul Ceahlău, fără zmeură de dată această, cu plecare din Izvorul Muntelui, nu din Durău ca până acum. Dimineață mohorâtă, dar cu speranțe de timp frumos pentru traseul spre vârful Toacă, prin Jgheabul cu Hotare. După două ore de mers, ceața vântul și ninsoarea au pus stapânire pe munte și, cu mâinile înghețate, loviți de vânt, am ajuns la cabana Dochia. Întoarcerea la Izvorul Muntelui pe traseul cu Piatră cu Apă. Arhitectura Ceahlăului ne-a impresionat, în fiecare stâncă am găsit un personaj din poveștile copilăriei, iar ceața a întregit fiecare poveste. O drumeție în care am simțit că trăim.Toaca așteaptă-ne, revenim ! Maricela și Mihai”.
Constantin Andraș
