Admitere la liceu cu media 10. Daria Ecaterina Sauciuc: „Părinții mei nu m-au obligat niciodată să învăț foarte bine”

Una din cele patru medii de 10 la admiterea în liceu a fost obținută de Daria Ecaterina Sauciuc, de la Colegiul Național „Ștefan cel Mare” din Târgu Neamț. Când vorbește despre învățat, se raportează mai mult la acest ultim an, cel decisiv. Spune că, până la acest examen a învățat de plăcere, dar acum, în clasa a VIII-a trebuia să-și dovedească faptul că are suficientă forță și ambiție. A fost ca un antrenament, ca și în sporturile pe care le practică tot din plăcere, doar că a presupus un efort constant. Iar 10 la admitere a venit firesc, chiar dacă orele de studiu zilnic și grija de a nu lăsa nimic la voia întâmplării din cei opt ani de școală s-au pierdut în bucuria reușitei: „Mă așteptam să fie foarte, foarte complicat examenul. Fiindcă ți se insuflă ideea asta de la toată lumea și e stresant, ți se pune un pic de presiune. Dar, eu am încercat să fac tot timpul cât am putut eu mai bine, mi-am dat toată silința și asta am făcut. Nu am lăsat niciodată să fie loc de mai bine, am făcut mereu tot ce mi-a stat în putință. Părinții mei nu m-au obligat niciodată să învăț foarte bine. Mai ales tata, nu l-a interesat dacă iau o notă mică. Are și încredere în mine, pentru că știe că sunt serioasă și iau lucrurile în serios. Iar, acum, pentru admitere, am învățat mai ales în perioada de pandemie. Mi-am făcut un program și nu pot spune că am învățat foarte mult, fiindcă am avut timp și de alte lucruri. Pregătire am făcut un pic în primul semestru, dar la începutul pandemiei mama era în dubiu, ar fi vrut să mai fac pregătire, ca să fie ea liniștită. Eu i-am zis că-i în regulă, o să mă descurc și acum e mulțumită”.

„Fiecare copil este diferit și fiecare se pricepe la ceva”

Deși recunoaște că nu i-au plăcut toate materiile din gimnaziu, Daria a reușit să înțeleagă fizica și chimia cu ajutorul părinților: „Tata știe foarte bine fizică, el predă automatizări și electronică la Liceul Economic Vasile Conta și mi-a explicat. Mama m-a ajutat la chimie, fiindcă ea a fost profesoară de chimie înainte de a preda informatică la Clubul copiilor, unde este și directoare. A fost perfect! În rest, n-am avut probleme”. La olimpiade a participat la limba română, la matematică și la biologie, la care s-a calificat până la faza județeană. „N-am avut rezultate extraordinare, nici nu m-am pregătit în mod special pentru română și matematică. Dar am decis să merg și la biologie pentru că, deși era mult de învățat, din manualul de clasă și din cel de clasa a XI-a și mi-a ocupat mult timp, mi-a plăcut să învăț”. Daria spune că, pentru a reuși să fii printre cei buni, e nevoie de lucru constant și răbdare: „Fiecare copil este diferit. Dar, fiecare se pricepe la ceva și, dacă își dau interesul pentru ceea ce le place, ajung să-și depășească limitele. Trebuie răbdare și să lucreze constant. Contează foarte mult și profesorul, cum predă, dacă se face înțeles”. A început să citească înainte de a merge la școală și apoi a avut șansa să aibă colegi buni la învățătură. Spune despre ea că este sensibilă și puternică, în același timp: „A fost o oarecare concurență, deși noi eram prieteni foarte buni, dar am avut colegi de clasă care uneori erau mai buni decât mine. Eu am avut notele astea, dar asta nu înseamnă că ei nu erau foarte buni la învățătură. Poate uneori greșeau din cauza emoțiilor. Și eu am emoții, dar le gestionez destul de bine, îmi spun că trebuie să mă calmez și mă calmez, chiar dacă rămân un pic agitată, mă ajută să rămân într-un anumit ritm. Doar că sunt momente când ar trebui să fiu calmă și nu reușesc, iar în momentele când totul pare complicat, eu sunt liniștită”.

„Îmi place să știu câte ceva din fiecare”

Spune că este doar aparent timidă și se caracterizează drept o fată comunicativă și curioasă. Îi place să călătorească și să cunoască oameni și locuri. Împreună cu părinții a fost în excursii prin țară, a vizitat Sibiul, Oradea, Clujul, a fost la mare în Bulgaria și a vizitat Franța. Cu școala a fost din nou în Franța, anul trecut, într-un proiect: „Eram în clasa a VII-a, a fost un schimb cultural cu elevi francezi. Mi s-a părut interesantă școala acolo: au program până la 4 și iau masa de prânz la cantină, cred că pe orice copil l-ar atrage să mănânce la cantină. Dar, programul e lung și obositor, ei nu mai au timp pentru altceva. De exemplu, fata cu care am făcut eu schimbul de experiență era gimnastă și avea de trei ori pe săptămână câte două ore de antrenament. De la 4 până la 6 trebuia să-și facă toate temele și apoi mergea la antrenament. E obositor! La ore, din câte am observat, copiii vorbesc mai mult, lecția se face pe manual, dar ora este mai interactivă. Au mai multe opțiuni de studiu, își aleg ce materii vor să studieze, își aleg limbile străine pe care vor să le învețe”.

Un pic prea devreme ca să știe ce va face în viață, Daria a ales să învețe mai departe în liceu la specializarea Științele Naturii. Nu o sperie faptul că va învăța chimie, ci mai degrabă „n-am vrut să mă complic cu informatica. Știu că nu este mare diferență față de matematică-informatică, dar mi-ar fi fost mult mai greu să învăț informatică. Prefer să o învăț din plăcere, mă poate ajuta și tata. Și vreau să am timp și pentru alte lucruri”.

Alte lucruri de care Daria este interesată de mică țin de exprimarea ei artistică. De mică a făcut dans, gimnastică și participa cu echipa la spectacolele de Ziua Orașului: „Îmi place să știu câte ceva din fiecare. În școală mi-a plăcut să învăț din toate și acum am o cultură generală, cunosc multe din lumea care mă înconjoară. Mi-am făcut prieteni, am cunoscut mulți oameni, am învățat din toate aceste relații. Cânt și la mandolină, mergeam la clubul copiilor, dar anul acesta nu prea am avut timp. Am învățat croitorie când eram mai mică și acum știu să cos la mașină. Învăț să cânt la orgă, deocamdată nu știu foarte bine, dar mai exersez acasă. Îmi place mult și sportul. Pentru că îmi place foarte, foarte, foarte mult apa, am învățat să înot, într-o singură vară, la o piscină în apropiere de oraș. Mai este ceva ce aș fi vrut să învăț: tenis, dar n-am avut timp, până acum. Poate în timpul liceului”.

„Ecaterina, la luptă!”

O bună parte din lume i-a descoperit-o tatăl ei, omul care a influențat-o cel mai mult și cu care are o relație specială: „Îmi iubesc mult părinții, dar am o relație apropiată cu tata, probabil pentru că am discutat mai mult cu el. Simțeam că mă înțelege mai ușor, cu puține cuvinte. Așa sunt eu, probabil de asta nici compunerile nu-mi ieșeau foarte lungi. Tot el mă încuraja când eram mică și mi-era frică de întuneric sau mai știu eu ce: Ecaterina, la luptă! Doar când mi-era frică îmi spunea Ecaterina, ca să fiu curajoasă ca Ecaterina Teodoriu”. Vara, în vacanță, multe din treburile de la casa bunicilor din Răucești le face împreună cu tatăl ei. De curând a fost prima dată să recolteze mierea. O experiență interesantă, chiar dacă a riscat o înțepătură: „L-am mai ajutat și până acum la stupi, dar nu la recoltă. A fost o zi grea, m-a și înțepat o albină, cred că e a treia oară, nu sunt foarte obișnuită, dar o să treacă. Îl ajut de vreun doi-trei ani, dar asta e prima treabă serioasă. Mă așteptam să fie mai greu, că așa-mi spunea, dar a fost plăcut. Am luat pe rând ramele și le-am curățat de capacele alea din ceară, unde albinele adună și protejează mierea. A fost frumos. Vacanța asta vreau să mă relaxez și să-mi ajut părinții la treburi”.

Cristina IORDACHE

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *