Afirmație șocantă a unui fost dependent de droguri: ”60% dintre tinerii din Piatra-Neamț se droghează”

Un tânăr de 29 de ani, din Piatra-Neamț, care s-a drogat vreme de 8 ani și a câștigat bani ca dealer, a acceptat să ne povestească experiența prin care a trecut. În calitatea lui de cunoscător al fenomenului, acest tânăr (căruia îi vom proteja identitatea) susține că foarte multe persoane până în 30 de ani, care lucrează în instituții respectabile, se droghează. Afirmația că peste 60% din tinerii din Piatra Neamț se droghează poate șoca, dar vine din partea unui om care a fost în interiorul fenomenului. Ea trebuie să dea de gândit autorităților și în cazul în care procentul este mai mic.

Nu înțeleg cum se produce trecerea de la această curiorizitate, pentru că de obicei începe cu o curiozitate, la o dependență adâncă, din care cei mai mulți nu mai pot ieși și se ratează pentru totdeauna începând de la 18-19 ani, chiar și mai devreme. Tu de la ce vârstă ai început?

– Prima oară când am fumat aveam vreo 14 ani, m-a îndemnat anturajul. Am simțit o ușoară amețeală, nimic alarmant. Am fumat cânepă de pe câmp. Pe urmă s-au deschis magazinele de etnobotanice în oraș și am lucrat la un astfel de magazin. Dacă o pot numi o meserie, este o meserie din care poți să faci cel mai ușor bani, fără să faci nimic. Cu o minimă investiție, îți scoți cel puțin de 10 ori suma investită.

De unde se aduceau aceaste substanțe?

– În general din Spania și Olanda, astea fiind țările de tranzit, ele de fapt și de drept se produc în China. Nu știu exact ce conțin, dar au un efect ca și heroina, dar vă zic din ce m-am documentat pe internet, pentru că heroină chiar n-am luat niciodată. Am luat tot felul de substanțe. De la cocaină până la iarbă, hașiș, ketamină, ecstasy, MDMA, amfetamine, deci am încercat tot, mai puțin heroina. Dar sevrajul pe care îl dă heroina e mai slab decât sevrajul de la etnobotanice.

Deci prima dată e o senzație de bine, nu?

– Da, de liniște interesantă, dacă începi cu o concentrație mai mică, dacă este concentrația care să nu te afecteze foarte tare, da, o să-ți placă. Dar tinerii care au probleme, în general, se regăsesc în acest drog, au impresia că detașându-se de probleme, prin drog, scapă de ele. Și trece altfel timpul, nu-i mai presează. Eu știu cum făceam când eram stresat și aveam ceva de făcut peste 3-4 zile și nu mai trecea timpul. Mă apucam de fumat. Și fumam zi și noapte. Nu făceam decât să fumez și să dorm. Poate mai mâncam puțin, dar nu-mi aduc aminte. Sunt multe faze pe care nu ți le amintești. Pe moment realizezi ce faci, dar după două ore nu mai ții minte, ai așa niște secvențe, niște imagini, dar nu le poți lega, nu știi exact ce ai făcut.

Deci poți să faci lucruri foarte grave…

– Da, poți. Într-un exces de nervi, poți să te cerți cu mama, de exemplu, și s-o ucizi. Iar dacă ești consumator înrăit de astfel de substanțe, odată ce te lași de ele, timp de două, trei luni, nervii tăi sunt la pământ. Te enervezi atât de tare și dacă un pix stă altfel decât cum ai vrea, încât nu te poți controla.

Cât a durat povestea asta a ta?

– Cam 8 ani, timp în care am stat. Munceam printre rânduri, să zic așa, am lucrat un an, mi-am dat demisia, am stat doi ani acasă, iar m-am angajat un an și cam așa. Nu mai locuiam cu părinții, făceam suficienți bani încât să mă întrețin, puteam să fac mai mult, dar m-am temut să nu fiu închis. Nu voiam să fiu închis, dar voiam să fac suficienți bani, ca să am cu ce să trăiesc, fără să merg la muncă. Într-o lună câștigam minim 1.000 de euro, fără să fac absolut nimic. Din 3 clienți constanți ieșea suma asta. Când eram la magazin, ne venea marfa în pungi sigilate și o completam cu niște ceai. Din 10 grame făceam 20 de grame, automat fiind 80 de lei gramul, făceam 800 de lei cu o pungă de plante pentru ceai, care costa mai puțin de 5 lei.

Deci au fost 8 ani, care au trecut așa, pe lângă tine.

– Da, și regret. Chiar regret. Puteam să fac multe lucruri în timpul ăsta. Puteam să termin școala, puteam să-mi iau bacul, așa am rămas cu 11 clase. Nu vă mai zic că am făcut 3 școli de șoferi, am dat o singură dată examen și am picat cu 21 de puncte, m-am demoralizat, am mai plătit o școală, n-am făcut nici măcar orele de conducere, și n-am permis nici acum.

”Sevrajul a fost crunt, a durat cam 12 zile, dar în prima săptămână am stat numai în pat”

Asta o poți rezolva, marea victorie este că ai reușit să te lași de drog.

– Știu și am reușit să-i determin și pe alții. Am avut prieteni care au trecut prin aceeași luptă prin care am trecut și eu. Mulți dintre ei au câștigat și au trecut aproape 3 ani de când nu se mai droghează cu absolut nimic. Și cam toți am trecut prin aceleași stări.

Care a fost declicul care te-a trezit?

– În ultimul an nu mă odihneam, creierul meu era obosit. Mă uitam la ceas, era 6:30, mă culcam să văd când îmi trebuie, când îmi cere organismul. După 30 de minute mă trezeam instant și credeam că-s fresh, dar nu eram. Nu mă odihneam, din jumătate în jumătate de oră mă trezeam să fumez. Ajunsesem la 5 pachete de țigări pe zi. Și, în cea mai grea perioadă, a apărut prietena mea. Eu știam ce fac și voiam să păstrez distanța, să nu mă știe și altcineva. Și așa a fost să fie, ei n-am mai putut să-i spun nu. A și insistat. Și văzând că mă tolerează i-am spus că nu trebuie să mă oblige, să-mi spună frumos că nu e bine ce fac, și a găsit ea metoda aia să mă facă să-mi fie rușine. Dacă puteam intra în pământ când îmi puneam țigara în gură de față cu ea, aș fi intrat. Și totuși nu mă puteam lăsa. Am slăbit într-o săptămână 12 kilograme când m-am lăsat de fumat, n-am mâncat absolut nimic o săptămână și vomitam o dată la două ore, nemâncând nimic, doar lichide, și alea le înghițeam greu. Și când simțeam că mă luau frisoanele și tremuratul direct în duș, cred că făceam 10 dușuri pe zi. Sevrajul a fost crunt, a durat cam 12 zile, dar în prima săptămână am stat numai în pat.

A fost un exercițiu de voință?

– Da, îți trebuie și voință, dar trebuie să mai existe ceva care să te determine să nu mai faci, să nu mai vrei să faci. Pentru că acum chestia asta chiar e la modă. Vine unul cu o țigară într-un grup și marea majoritate cad în capcana asta, sunt foarte puțini cei care refuză. Este un fenomen care nu poate fi stârpit în niciun fel. Singurul mod în care ar putea să dispară, ar fi niște legi foarte aspre cum sunt la drogurile de mare risc. Iar etnobotabicele sunt droguri de foarte mare risc. Când fumezi marijuana sau cannabis e ca și cum ai bea o bere, dar la substanțele astea nu e așa. Nu poți muri de la ele, dar nici viață nu ai. Eu când plecam din casă fumam, îmi mai făceam o țigară și când ieșeam din bloc deja trăgeam 3-4 fumuri. Dacă trebuia să stau de vorbă cu cineva, fumam înainte. Și în căpușorul meu, nu mi se părea grav. Era ca și cum aș fi băut o cafea, care să mă revigoreze.

Și după cele 12 zile a început organismul să se curățe?

– Da. Dar cam după o lună, două abia am început să mă limpezesc la minte. Să gândesc altfel, să văd lucrurile altfel, abia atunci mi-am dat seama că am făcut o prostie. Și am făcut-o atâta timp. Am realizat că am stat pe loc toți anii ăștia. Și eram bucuros că am reușit pe cont propriu. Un prieten de-al meu a stat 7 luni într-un centru de dezintoxicare la Constanța. L-au dus părinții. Dar este foarte costisitor, peste 1.000 de euro pe lună. Acum este abstinent total. Nu bea, nu fumează, de droguri nici să nu audă. Dar nu toată lumea are potența financiară să-și ducă copiii acolo, iar pe de altă parte mulți dintre copii nu acceptă. În primul rând, nu realizează că au o problemă și în al doilea rând nu vor să stea într-o secție de psihiatrie. La mine, că tot vorbeam de declic, a fost mâna lui Dumnezeu. Am fost la Săvinești la un părinte tânăr, am uitat cum îi zice, foarte multă lume merge la el. A fost singura dată când l-am simțit pe Dumnezeu, și l-am simțit de când am intrat în biserică. Eu, care fumam din 30 în 30 de minute, acolo am stat de la 7:30 dimineața, până la 4 după-amiaza și n-am fumat o țigară. Și n-am avut un strop de sevraj. Și atunci am realizat că trebuie să fac ceva. Pentru că dacă am rezistat înseamnă că se poate. Și în aprilie am făcut 3 ani de când m-am lăsat. Dar mulți stau o perioadă și se apucă iar. De la o supărare, de la ceva ce îi deranjează, de la faptul că nu sunt mulțumiți de ei și au anumite așteptări din partea altor persoane, dar niciodată de la ei înșiși. Dacă ar avea așteptări de la ei, ar pune piciorul în prag. Dar când au așteptări de la alte persoane, automat vor fi dezamăgiți și o iau de la capăt.

Deci au probleme mari cu asumarea?

– Este și foarte greu, e ca și cum ai depinde de un medicament pe care, dacă nu-l iei, mori. Exact senzația aia o ai. Fizic suferi. Te dor mușchii pe tine. Mi-au rămas blocați umerii, m-am dus la medicul de familie nu știa ce să-mi facă, eram mov tot, abdomenul întărit și am intrat în panică, pentru că medicul nu știa ce să-mi facă și a sunat la salvare.

”Sunt persoane în instituții publice care se droghează, chiar poliție, prefectură”

Și susții că nu se poate muri de la drogurile astea?

– Singurul caz în care poți muri este să leșini. Am avut un prieten, l-a găsit taică-su la momentul potrivit. A fumat în baie, înainte să se bage în cadă și a leșinat. L-a găsit cu capul în apă, deci dacă mai stătea câteva secunde… Altcineva a dat cu capul de chiuvetă, mai știu două cazuri, se înecau prin somn. Fumau în casă, seara, fără să știe părinții și i-au găsit că se înecau în somn, cu propria vomă. Când se eliberează drogul mănânci mult și orice, iar stomacul reacționează. Eu am avut o decepție cu fosta mea prietenă, ne drogam amândoi, eu fumam 4-5 țigări pe zi, dar ea fuma din oră în oră și noaptea, o găseam noaptea în baie drogată și spunea că n-a fumat. Drogul îți afectează și psihicul, dar și organismul. Ea ajunsese ca, timp de 6 luni, în fiecare sâmbătă să-i fie rău, deși de luni până vineri era OK. Vomita de vineri seară până sâmbătă seară nemâncând nimic, automat se deshidrata. Noi sâmbătă seara trebuia să sunăm la salvare, deci ne știau toți la urgențe, nu mai aveau ce să-i mai facă, nu mai era tratament. Spre final i-au dat un înlocuitor al morfinei ca s-o poată calma și medicul a spus că doar de două ori se poate administra, după două săptămâni deja n-a mai avut ce să-i mai dea. Am fost pe la toți medicii de la Iași, începând de la gastroenterologie, a stat 50 de minute cu tubul la endoscopie și nu i-a găsit nimic, la analize nimic, fel și fel de analize de sânge, nu mai zic. Ea nu spunea că fumează și nu-i găsea nimic, până a ajuns la psihiatrie și și-au dat seama că ea consumă ceva. Era inexplicabil, nu era niciun tratament pentru ea, efectiv nu-și revenea în niciun fel. Am avut o perioadă grea cu ea, ne-am despărțit, încă ne-am mai văzut, încă fuma, tot mă căuta, nu puteam să scap de ea. Pierdusem 5 ani din viață, nu făcusem nimic și m-am trezit singur.

E mai grav când consumă amândoi în cuplu?

– E foarte grav. Practic, chestia asta ne unea și ne unea un lucru nu tocmai productiv. Ea lucra ca ospătăriță și în meseria asta se practică fumatul. La noi în oraș, tinerii de până în 30 de ani, în proporție de 60% se droghează. Sută la sută vă spun.

Și sunt din profesii diverse sau există niște profesii predilecte?

– Acum ceva ani erau șoferi din transportul în comun, cu antecedente penale, care se drogau. Acum este o lege, dacă ai antecedente nu poți fi șofer de taxi, în transportul în comun sau șofer de TIR. Încă se mai practică pentru că nu toată lumea cere cazierul la angajare. Sunt persoane în instituții publice, chiar poliție, prefectură.

În poliție?

– Da, foarte multă lume practică chestia asta. Tocmai pentru că știu, și cunosc foarte multă lume n-aș vrea să știe nimeni că am vorbit cu dumneavoastră. Este foarte greu să stopezi un fenomen care a fost tolerat la început. Eu nu știu exact ce substanțe conțin etnobotanicele, dar cât timp există o listă cu substanțe permise, pentru fabricanții din China nu înseamnă mare efort să mai pună un P sau un E pe plic, ca să se încadreze în lege.

”Cei care continuă să se drogheze ar trebui să înțeleagă că nu-i așteaptă altceva decât să-și doarmă viața”

Până la urmă dacă este un fenomen atât de extins și de periculos, iar dezintoxicarea costă atât de mult  n-ar trebui să facă Statul ceva să ajute tinerii ăștia?

– Eu cred că Statul are de câștigat  din chestia asta. Centre de dezintoxicare există, dar cineva care se droghează nu merge la muncă și automat nu are asigurare de sănătate. Asigurarea e acum 1.900 de lei pe lună, înainte era 1.900 de lei pe an. Câți își permit? Ieri am văzut un băiețaș în față la Adridan, în Mărăței, îmbrăcat mai bine ca mine, mort de drogat, cu ochii roșii, stătea la cerșit. Dacă-i dă cineva 2 lei, altcineva 3 lei și altcineva 5 lei, a făcut 10 lei s-a dus, și-a luat doza și-a plecat acasă. N-a stat mult. Cred că am stat eu în stație și am așteptat autobuzul vreo oră, el a stat cam 40 de minute. Și noi, la început, eram 10 prieteni, puneam câte un leu, luam două țigări, fumam toți și sănătate, fiecare la casa lui. Este un drog foarte ieftin, la îndemâna oricui. Interesul celui care vinde este nu să-ți dea să cazi din picioare, ci să te țină dependent, să vii la el. Este în Piatra-Neamț un taximestrist care face livrări la domiciliu, ca să zic așa. Deja acum nu se mai duce pentru o doză, se strâng mai mulți și fac comandă de minim 30 de lei. Și ies bani de aici. Mulți bani. Cel puțin, ăla de la blocul 40 făcea 50.000 de euro pe lună. Tot orașul mergea la el. Era un punct stabil, garsonieră la parter, veneau și băteau la geam și zi și noapte. Avea doi oameni care vindeau și zi, și noapte și nu-i plătea mult, dar el făcea 50.000 de euro. Și erau greu de prins, pentru că existau foarte mulți oameni de-ai lor în zonă și se anunțau imediat dacă era ceva. Cei care au ajuns în pușcărie știu unde au greșit și n-o să-și mai repete greșelile. Este un tip care vinde apă cu vitamine, acum are firmă, el a început cu livrările la domiciliu, avea 3 mașini pe oraș. A fost prins de multe ori, banii erau făcuți și s-a apucat de afaceri, acum stă liniștit. Ăstia de la blocul 40 erau țigani, când s-au trezit cu puzderie de bani n-au știut ce să mai facă, umblau prin mall cu teancul de bani. Numai de 10 lei. Vă dați seama câți oameni veneau la ei? Și pe Facebook i-am mai urmărit, aveau numai filmări cu teancuri de bani. Și ei n-au fost niciodată la muncă. Nicio prostituată nu face banii atât de ușor. Dar eu cred că cineva va găsi o modalitate să obțină o autorizație și chiar n-o să mai aibă nimeni ce să-i facă, nici măcar amendă n-o să-i mai poată da.

Când ai spus 60% m-am îngrozit, este un procent imens.

– Vă spun sigur că 60% din tineri fumează, pentru că sunt foarte accesibile, le găsești oriunde și costă puțin. Așa, să-ți iei marijuana, e de la 60 de lei în sus un gram. Ce părinte îi da copilului 60 de lei bani de buzunar în fiecare zi? Plus că nu sunt așa de ușor de găsit. Iar Statul nu-i ajută cu nimic pe acești tineri, practic singura lor șansă sunt părinții.

Părinții tăi au aflat vreodată?

– Da. Le-am spus când eram în perioada critică. Am știut că ei vor avea întotdeauna un cuvânt bun și un sfat pentru mine, niciodată n-or să mă judece și chiar dacă m-ar fi judecat, ar fi făcut-o pe drept. E greșeala pe care eu am făcut-o și mi-o asum. Prietena mea pentru mine e raza mea de soare, a fost Dumnezeul meu pe pământ. Ea m-a făcut să am atâta încredere în mine, cum n-au reușit părinții mei. Le-aș spune tinerilor care se droghează să-și caute un scop în viață. Pentru mine, faptul că am reușit să mă las e o bătălie câștigată, am putut să văd unde am greșit, știu exact ce-am făcut, dar m-am trezit. Cei care continuă să se drogheze ar trebui să înțeleagă că nu-i așteaptă altceva decât să-și doarmă viața și să sufere cumplit, atât fizic, cât și psihic.

A consemnat Cristina MIRCEA