Anton Covasan: „Dacă nu ai coloană vertebrală, cum să te dezvolți?”

Pentru Dămuc, Drumul Județean 127A este vital, un fel de coloană vertebrală a comunei. Acest lucru l-a făcut pe primarul Anton Covasan ca, încă din 2008, să-l pună pe primul plan al preocupărilor sale și ale echipei de la Primărie. Drumul face legătura între calea principală de acces dinspre Bicaz sau Lacu Roșu, cu legătură la Bicazu Ardelean, apoi merge spre satul Huisurez și mai departe spre Harghita, prin localitatea Lunca de Jos.

„Una dintre cele mai mari dorințe a locuitorilor comunei este ca, până la alegerile din 2020, drumul județean 127A să fie asfaltat până la limita cu județul Harghita. Este un drum județean, pentru care mă lupt de 12 ani să-l facem. Numai asigurând infrastructura, putem atrage investitori, pentru a dezvolta această zonă mirifică. Vrem să facem competiții, să aducem oameni din zonă, pentru ca cei din Dămuc să înceapă să câștige bani din turism”, declara, în 2019, primarul.

În anul 2008, atunci când a candidat sub sigla PDL, un partid de dreapta, Anton Covasan anunța că prioritatea zero pentru el este modernizarea acestui drum. De atunci și până acum, niciodată drumul nu a fost reabilitat total. Chiar și în 2010, când pârâul Dămuc s-a umflat într-o noapte și a măturat asfaltul pe porțiuni destul de mari, s-au făcut doar reparații. Pentru a atrage atenția autorităților județene, în administrarea cărora este drumul că localnicii, în primul rând, și cei care tranzitează comuna în al doilea rând, au nevoie de o cale de acces civilizată, primarul a ales o cale neortodoxă de a-și afișa nemulțumirea. A comandat mai multe bannere pe care le-a postat chiar de ziua comunei și pe care scria că drumul județean respectiv trebuia reabilitat de Consiliul Județean nu de autoritatea locală.

În 2016, Anton Covasan candidează pentru un nou mandat de primar, pe listele Partidului Social Democrat și face acest lucru tocmai pentru că i s-a promis că vor fi găsite de urgență fonduri pentru rezolvarea acestei probleme vitale pentru comunitate. Promisiunea n-a fost îndeplinită, s-au asfaltat tronsoane din drum, s-au făcut reparații, unele de mântuială și asta l-a scos din nou în evidență pe primar. Au existat episoade care au atras atenția opiniei publice județene și naționale. Anton Covasan a amenințat cu demisia din PSD și alte promisiuni că drumul va fi reparat l-au făcut să revină asupra acesteia. Exasperat de lentoarea autorităților, de lipsa de investiții și predictibilitate la nivelul județului Neamț, a cerut/a amenințat că va muta comuna din punct de vedere administrativ în județul Harghita. Presa națională a consemnat, a comentat uneori superior, dar nimeni nu a stăruit asupra problemei de fond: faptul că o comunitate relativ izolată cum este cea din Dămuc are nevoie de un drum de acces modernizat care, culmea, ar aduce beneficii întregului județ, stabilind o legătură mult mai scurtă și facilă cu Ardealul.

În iunie 2020, când în mod normal mandatul de primar și cel al Consiliului Local ar fi trebuit să fie terminat, Anton Covasan a conștientizat că mișcarea lui de la dreapta spre stânga politicii nemțene nu l-a ajutat să finalizeze ceea ce și-a propus încă din 2008. De aceea decizia de a nu mai sprijini partide politice în viitoarele campanii electorale pare să fie consecința firească a acestui fapt. Evident că în discursul primarului există și nuanțe. Nu va mai sprijini partide, dar dacă vor exista persoane care să ajute la împlinirea acestui deziderat al locuitorilor comunei Dămuc și al primarului Anton Covasan, aceia vor fi bineveniți în comună.

„Mi-e ruşine de oameni!”

Declarație a primarului, exasperat de promisiuni neîmplinite: „M-am săturat oameni buni, răbdarea mea a ajuns la final, eu nu mai pot crede minciunile nimănui. Mi-e ruşine de oameni… Din păcate, aici ne-a adus politicul ultimilor 30 de ani, trăim într-o societatea în care procedurile sunt greoaie, în care nu se ține cont de necesități, ci de influențe politice. Nu se poate să nu avem un drum care să ne scoată din nevoi, care să fie de folos și județului. Nu pricep nici în ruptul capului cum se poate așa ceva!”.