Dămuc. Anton Covasan: „Mă declar independent politic, dependent de interesul comunei!”

A scrie despre comuna Dămuc este o provocare în general. A face asta într-o perioadă în care locuitorii mai fac încă o dată (a câta oară?) față urmărilor unor inundații violente, este cu atât mai dificil. Este vorba despre o comuna mare, ca suprafață, cu grave probleme de infrastructură (rezolvate timid și parțial), care a fost lipită relativ recent din punct de vedere administrativ la județul Neamț, din 1968. Exploatarea lemnului a fost, după 1990, baza activităților care generau venit în comună, alături de creșterea animalelor. Despre turism se vorbea foarte timid, el devenind o prioritate după 2008, când noul primar Anton Covasan și-a propus să facă din valea Bicăjelului și zona Piatra-Luciului ”o mică stațiune cu locuri de agrement, o oază de liniște”, care să genereze venit la bugetul local și pentru locuitorii comunei. Au apărut investitori, au apărut câteva pensiuni, dar nimeni nu se încumetă să investească dacă infrastructura lasă de dorit.

Strada Bradului, pe apa Dămucului

Vineri, 27 iunie, pe la orele amiezii ajungem în Dămuc, puși pe drumuri de apelul telefonic al unui cetățean, care ne invita să vedem dezastrul produs de viitură pe strada Bradului. Practic, pe o porțiune de vreo 200 metri strada poate fi folosită cu riscul de a se produce oricând o alunecare de teren iar pe una de vreo 30-40 de metri șoseaua a dispărut cu totul și gaura a ajuns lângă gard.

Primarul Anton Covasan, venit și el la fața locului, ne spune că are mâinile legate, cursul de apă fiind în administrarea „Apelor Române” și că toată lumea așteaptă să vină cei de la ISU să constate, să analizeze și apoi să fie transmise datele la Guvern pentru alocarea de fonduri. Între două discuții cu sătenii, peste umăr, primarul ne asigură că încă se mai așteaptă bani de la inundațiile trecute, așa că probabil vor trebui găsite soluții tot pe plan local.

Independent politic, dependent de interesul Dămucului

După 12 ani la cârma primăriei, Anton Covasan este la fel de neliniștit ca la început. Este supărat că de atâția ani se luptă pentru fonduri care să permită administrației locale să rezolve problemele legate de regularizarea torenților, de o infrastructură cât mai adecvată necesităților locale, cu drumuri asfaltate, cu rețele de apă și canalizare, dar că pentru asta trebuie să stea cu mâna întinsă tot timpul. Regularizarea torenților ține de alte instituții, drumurile județene sunt la CJ, proiectele mari tot acolo. Cu toate astea vorbește despre 600 miliarde lei vechi intrați în comună, despre lupte grele pentru recuperarea a sute de hectare de pădure, după ce mii au fost abandonate chiar cu complicități locale. Și mai ales despre ambiția lui de a transforma mentalități și de a da comunei fața pe care o merită de destinație turistică, mai ales că poate fi o placă turnantă între Moldova și Ardeal.

Fără să o spună direct Covasan pare să fie hotărât să nu mai ceară votul oamenilor din comună pentru un partid sau altul. ”Vă spun că după atâția ani am învățat că trebuie să fiu dependent de interesele oamenilor din comună și independent politic, deoarece așa simt că pot face mai multe lucruri”. Nu este supărat pe cineva anume, mai mult pe sistem, care-i face pe primari să fie la mâna factorului politic. Iar politicienii vin în teritoriu când e campanie și cam atât, eventual la o zi a comunei.

”Cum să ai încredere în instituțiile statului când, după ani de lupte reușești să câștigi în instanță 500 de hectare de pădure pentru comună, faci toate demersurile pentru a primi pădurea și totul se blochează la niște funcționari care nu promovează o hotărâre de Guvern? Pentru ei nu este mare lucru, pentru noi ar fi o sursă de venit vitală care ne-ar ajuta să ieșim din datorii și să investim în lucruri absolut necesare. Uite acum, avem cumpărate utilaje necesare pentru intervenții, dar cu greu găsim bani de motorină, că aproape nu avem încasări. Vreau să văd și eu politicianul care vine și spune, uite, aici este Hotărârea de Guvern care face dreptate, parțial, locuitorilor din Dămuc și atunci merg cu el din casă în casă să le spun oamenilor că s-a găsit cineva să se gândească la ei fără să-l tragem noi de mânecă.”

”Drumurile noastre toate…”

O problemă care a dat, dă și va da bătăi de cap oricui va fi la conducerea primăriei o reprezentă drumurile. Față de începutul mandatului lucrurile stau mai bine, dar mai este mult până departe. S-au făcut lucrări, au câștigat licitația firme cu nume, dar dacă ai o mașină mai sensibilă poți simți fiecare neregularitate a drumului. Diferențe de nivel, treceri bruște de la o zonă cu asfalt mai înaltă la una mai joasă, legături făcute de mântuială între benzi, care la 6 luni necesită peticeli arată o anumită mentalitate la nivel de execuție.

Drumul județean 147A, cu partea care trece prin Dămuc, este o mare durere pentru primar și locuitori. Pentru primul, cu atât mai mare cu cât pe segmentul aceluiași drum de la Bicazu Ardelean a fost anunțată semnarea contractului de lucrări, iar pentru Dămuc se pare că se mai amână lucrurile, chiar dacă există promisiunea președintelui CJ Neamț că vara asta drumul va fi finalizat. Asfaltarea ar rezolva problema prafului gros pe vreme frumoasă și a gropilor pline cu noroi după cea mai mică ploaie.

Avantajele unui drum asfaltat spre Harghita ar fi multe și importante, atât din punct de vedere strict turistic, dar și privind din perspectiva mai largă a dezvoltării economice a zonei. Ar mai fi și chestiunea de mândrie locală, în momentul în care acum privește toată lumea cu jind la drumurile județul vecin.

Pârâul Bățului sau despre investiții reușite

Cum toate lumea îl consideră cârcotaș și nemulțumit, primarul a vrut să ne convingă de contrariu. Împreună, am intrat pe o stradă de-a lungul pârâului Bâțu, în ziua vizitei, un torent puternic care încă mai mușca din maluri. Imaginile arată cât de necesară este amenajarea acestor pâraie, cât de mult rău pot face ele, dar și cum se fac lucrurile fără cap în cazul unor asemenea investiții. Pârâul merge paralel cu drumul și au fost necesare ziduri de protecție sau gabioane foarte mari. Ele sunt prevăzute în proiect pe partea dinspre drum, cealaltă parte rămânând la voia torentului, care nu ezită să-și facă treaba. ”Este greu să poți lega două investiții între ele. Costurile sunt foarte mari iar o primărie nu poate face asemenea lucrări. Gândiți-vă câte asemenea pâraie avem la noi în comună. Vedeți și dvs. cum apa «mușcă» acolo unde malul nu este protejat. Facem drumul, ne bucurăm că avem un mal asigurat, dar plângem când vedem ce se întâmplă pe zona cealaltă. Chiar și așa, este o mare realizare pentru oamenii care locuiesc aici să poate merge în scurt timp pe un drum betonat. Așa va crește valoarea terenurilor, avem un investitor care construiește o pensiune deosebită aici, se dezvoltă zona. Asta vreau, să devenim o destinație turistică, că avem cam tot ce ne trebuie, în afară de infrastructură.”

Frumoasa nebunie a lui Covasan: Transalpina Bicăjel

Ceea ce părea mult timp doar un vis greu de realizat, modernizarea drumului comunal 201, cel mai mare proiect de investiții propus pentru comună, a început să prindă contur. Este vorba despre peste 8 milioane de euro, pentru realizarea unei căi de acces spre Bicăjel, o zonă superbă și plină de atracții. O mică ”Transalpină” locală, care să fie punctul de plecare pentru dezvoltarea turistică a zonei. ”Este pariul și nebunia mea să fac aici un mic pol de dezvoltare, să fim luați de exemplu de toată lumea. Peisajele sunt superbe, oameni harnici și buni avem, dacă va fi drum bun, se va construi masiv în zonă, am siguranța că se va întâmpla asta. Și vor face apoi infrastructură turistică, să fie mulțumiți cei care vin să se odihnească și să se distreze la noi. Aici văd eu cheia dezvoltării comunei, atunci comuna se va putea gospodări singură. Până atunci suntem la mila altora”, visează, cu ochii deschiși, Anton Covasan.