Valerică Frățilă: ”Țin la spiritul de comunitate, care te face să fii mândru, să scoți steagul pe balcon de ziua orașului”

Interviu cu Valerică Frățilă, candidat din partea ADER la funcția de primar al municipiului Piatra-Neamț

Născut la Moinești, în județul Bacău, a lucrat în turism foarte mulți ani, iar din 1978 s-a mutat la Piatra Neamț. Are 2 copii și 4 nepoți. A lucrat la Direcția Comercială, a fost șef de birou la trustul de alimentație publică, după Revoluție și-a deschis o afacere. A absolvit o școală tehnică financiară, apoi Dreptul. Are masterat în mediere. A deținut funcțiile de vicepreședinte al Consiliului Județean Neamț și de director-președinte al Casei de Asigurări de Sănătate.

– V-ați hotărât brusc să reveniți în politică, după o absență de 4 ani și să candidați la Primăria Piatra-Neamț. Ce v-a determinat să luați această decizie?

M-au îndemnat oamenii și părerea mea este că primarul ar trebui să fie propus de un comitet de reprezentanți din municipiu, oraș sau comună, în care să intre profesori, pensionari, elevi, oameni de afaceri, persoane din fiecare categorie socială. De exemplu, primarul român care a fost ales în Germania, este un rezultat al deciziei comunității. Iar eu, dacă voi fi ales, voi face un birou al primarului în cele trei mari cartiere: Mărăței, Precista și Dărmănești. Și o dată pe trimestru mă duc să acord audiențe, bineînțeles între timp având și audiențe la primărie. În plus, trimestrial, voi da raportul privind modul de cheltuire a banului public, cu facturi, cu chitanțe, nu cu povești.

– Sunt foarte multe controverse privind modul în care se cheltuie banul public și o altă problemă este cea a firmelor care fac lucrări și le fac prost.

Și scump. Trebuie să fie un tablou al firmelor care fac lucrări, ce capital au, ce utilaje au, ce oameni pregătiți au, sau nu au. Exact așa cum am văzut eu în Spania anul trecut. Era la intrarea în primărie un tabel mare în care scria clar: firma cutare, avea 10 tractoare, două mașini și în funcție de lucrare, se putea vedea clar ce firmă se potrivește pentru a presta serviciul. Și să mergem pe ideea de a încheia contracte cu firme locale. Cum, de asemenea, țin la ideea de a oferi omului un serviciu de calitate în toate privințele. Inclusiv când solicită o autorizație de construcție. Să nu fie nevoit să meargă el la firmele de utilități. În toată lumea civilizată, toate societățile astea trimit lunar sau trimestrial la primărie rapoarte și primăria poate da această autorizație, în termen foarte scurt de 10 zile, nu de 30. Iar omul nu mai merge să bată drumurile la gaz, la curent, la telefoane. Și ce mai vreau eu? Dacă ne urcăm cu telegondola vedem o multitudine de culori pe acoperișuri. Este foarte urât. Eu vreau câteva culori. Voi consulta oamenii și cu fonduri europene se pot schimba acoperișurile blocurilor, într-un termen rezonabil, de 3-5 ani.

– Într-o așezare de munte sunt de preferat culorile naturale ale pădurii: verde, maro.

Îmi doresc, de asemenea, să schimbăm arhitectura blocurilor de pe strada Mihai Eminescu și din Piața Ștefan cel Mare. Studenții de la facultatea de arhitectură pot face diploma de licență pe schimbarea arhitecturii blocurilor din Piatra-Neamț. Îi ținem noi, pe banii primăriei, o lună de zile, și ei să schimbe aspectului blocurilor. Și vreau să intrăm în Cartea Recordurilor făcând un lanț uman în jurul Pietricicăi ținându-ne toți de mână. Dacă intrăm în Cartea Recordurilor primim un milion de dolari și cu acești bani începem să facem cel mai mare și mai modern spital de copii din Moldova. Pentru că toți avem copii, nepoți și sunt copii care necesită îngrijiri medicale mai deosebite. Se poate face la Piatra Neamț fără niciun fel de problemă. Cum se poate face și o școală de moașe la noi în oraș, în colaborare cu Facultatea de Medicină de la Cluj. Când eram director la Casa de Sănătate am purtat niște discuții în acest sens. Și oricând este deschisă colaborarea și cu toate comunele din jur. Mi se pare o treabă incredibilă Zona Metropolitană. Indiferent ce ai face, dacă nu ai niște conexiuni cu comunele din jur, nu realizezi nimic cu adevărat important. Exact cum ai veni de afară, cu glod, și intri în casă direct.

– Dacă pledați pentru ideea ca primarul să fie propus de comunitate, presupun că aveți niște principii la fel de clare și pentru consilierii locali. Ei cum ar trebui să-și facă treaba?

Consilierii vor fi repartizați pe zone. Deci nu cum se face acum, ești consilier, vii la o ședință, iei banii și ai plecat. Nu! Consilierii îi împărțim la câte străzi sunt în oraș și fiecare consilier va răspunde de câte două-trei străzi și când vine la ședință spune câte becuri nu ard, câte coșuri de gunoi trebuie și ce probleme au apărut în zona de care răspunde.

– Declarativ suntem o stațiune turistică, dar în fapt nu funcționează la momentul acesta turismul la Piatra Neamț. Cel puțin nu la parametrii doriți. De ce?

În primul rând, nu există autostradă între noi și Bacău și, în al doilea rând, nu avem aeroport la Piatra-Neamț. În Țara Românească sunt în jur de 3.200 de avioane private cu 2-4 sau 6 locuri. Dacă cineva vrea să se deplaseze de la Cluj la Piatra-Neamț, face nici o oră cu avionul. Este un minus că nu avem aeroport. Și nici nu avem un ghid care să preia turiștii, să-i conducă și să-i informeze asupra evenimentelor care au loc în perioada șederii lor în oraș. Bine, nici nu prea avem evenimente. Avem un stadion modern, avem o sală de sporturilor, avem lacul unde se pot organiza diferite concursuri, avem baza hipică care este ca poziție, unicat în România și chiar în Europa, dar nu le folosim la potențialul lor. Poate ar trebui înființată o academie a tuturor sporturilor. Într-un spațiu înconjurat de păduri, ar fi excelent. Iar eu vreau mai multe păduri. O zonă în care să plantăm un copăcel pentru fiecare copil care se naște. Și fiecare copil să știe că este copăcelul lui. Și pentru tinerii căsătoriți, la fel. E o chestie, zic eu, deșteaptă și inedită.

„Mi-aș dori să văd, pe stâncile de pe Pietricica, chipurile sculptate ale lui Ștefan cel Mare, Alexandru cel Bun și Mihai Eminescu, așa cum e Decebal la Cazanele Dunării”

– Interesante idei, despre ceea ce există și nu este valorificat, dar despre ceea ce există și trebuie corectat ce proiecte aveți?

Zona exterioară a pieței centrale trebuie acoperită, pentru că cei care stau acolo, în general adevărații producători, suferă de frig iarna și este păcat. Trebuie, de asemenea, să ne gândim la o clădire emblematică a Primăriei Piatra-Neamț. Am văzut unele primării de comună mai frumoase decât sediul actual al Primăriei Piatra-Neamț. Și sar la planuri de viitor, pentru că mă gândesc la dezvoltare – vreau să iau legătura cu toate ambasadele de la noi și din străinătate pentru locuri de muncă. La Piatra-Neamț, la ora actuală, cinci-șase mii de locuri de muncă ar fi o gură de oxigen. Ambasadele ar putea face diligențe să vină oameni de afaceri să investească aici, pentru că e loc unde se poate face treabă. De exemplu, la Reconstrucția sunt atâtea hectare goale, unde a fost fabrica de cărămidă, unde a fost fabrica de bere. Și multe, multe altele.

– Revenind la ceea ce vreți să schimbați, ce nu vă place acum în oraș?

Printre multe altele, de exemplu albia Cuejdiului, care arată deplorabil. Trebuie făcut ceva. Aș vrea să-i întreb pe cei de la „Apele Române” dacă nu putem să ridicăm nivelul apei și să facem aici un dig, să fie precum Bega care trece prin Timișoara. Dacă nu, se pot face niște decorațiuni aparente din piatră puse pe zid și arată altfel. Este nevoie de idei, de consultare, cred că ar trebui înființat un club al oamenilor de afaceri, din discuțiile cu ei, se pot naște foarte multe proiecte. Eu fac comparație între Piatra-Neamț și Roman. Ați văzut cum s-a dezvoltat Romanul? Sunt atâtea societăți de la Leoreanu încoace care au creat aproape 11.000 de locuri de muncă. Asta înseamnă enorm.

– Ce fel de oameni ați adunat lângă dumneavoastră?

Sunt oameni care efectiv nu vor să facă politică, dar care stau, privesc și suportă consecințele. Sunt foști directori de societăți, ingineri șefi. Am fost șef de birou la Direcția Comercială pe vremuri și am avut relații cu toată lumea. Când am fost la Casa de Sănătate, când am fost la Consiliul Județean, am vorbit cu oameni, s-au închegat niște relații. Le-am spus de vreo doi, trei ani că m-am retras. Dar e păcat. Mi-au spus, că poate încercăm să facem ceva, să mișcăm, că este păcat. Avem un oraș frumos. Așezarea asta este mirifică. Acum a început lumea, din cauza pandemiei, să meargă și la noi în țară, să vadă ce locuri minunate avem. Să mergeți în Maramureș să vedeți Mănăstirea Bârsana, este ceva de vis. Mergeți pe valea Tarcăului, la noi aici. Sunt niște oameni care vor să facă ceva, dar nimeni nu-i ajută. Nici primarul, nici Consiliul Județean, nimeni. Numai vine statul și „dă-mi, dă-mi, dă-mi”. Nu se poate. Trebuie ceva schimbat. Lacul de la Bicaz, care este singurul lac din Țara Românească cu apă dură, pe care se pot organiza concursuri de bărci care prind 250-300 de kilometri la oră, nu este folosit. Eu știu foarte multe lucruri despre turism, aș face niște cursuri de turism. Foarte multă lume și-a făcut hoteluri, pensiuni și atât. Am fost săptămâna trecută până la Durău și am discutat cu niște cabanieri. În momentul în care a venit turistul nu e greu să vezi dacă, de exemplu, este ziua lui de naștere cât stă la tine. Să-i faci o surpriză, un tort, ceva tradițional, din zona ta. Când vine o doamnă i se poate spune, de exemplu, că este un coafor la doi kilometri. Sau, dacă sunt probleme, un medic de familie vă stă la dispoziție la un anumit număr de telefon. Par detalii, dar contează. Mă doare că nu se vorbește despre Moldova și nu vin mai mulți turiști, deși avem niște frumuseți. Câte nu se pot face, dar trebuie să plece de undeva.

– De atâția ani nu se produce declicul necesar, de ce?

Nu se vrea. Eu am fost în Italia, la o zi a unei comune și s-a întins un cort mare, au adus o orchestră de la Torino, care a cântat toată ziua, oamenii au adus vin, mâncare, prăjituri și toată lumea, începând de la cei mai mici, până la cei mai în vârstă, dansau și se distrau până la finalul petrecerii. Acesta este spiritul de comunitate, care te face să fii mândru, să scoți steagul pe balcon de ziua orașului sau de ziua națională și să ai pe rafturile magazinelor 70-80% produse autohtone, și nu din import cum e acum la noi. Țin la tot ce înseamnă simbol românesc. Mi-aș dori să văd, pe stâncile de pe Pietricica, chipurile sculptate ale lui Ștefan cel Mare, Alexandru cel Bun și Mihai Eminescu, așa cum e Decebal la Cazanele Dunării.

A consemnat Cristina MIRCEA

Parteneri

Mesagerul Bacău Investiții pentru locuitorii din cartierul Șerbănești: o piațetă publică și modernizarea Grădiniței 25 ZCH Accident pe bulevardul Decebal din Piatra Neamț NewsEdge Ilie Bolojan, huiduit la Constanța de Ziua Marinei. Premierul demis a transmis un mesaj despre securitatea Mării Negre BusinessEdge Turismul a generat un deficit de 4,6 miliarde euro. Românii cheltuie în vacanțe aproape de două ori mai mulți bani decât reușește industria locală să atragă