Portret de primar la primul mandat: Ion Nechita
Pentru multă lume, mai ales din afara comunei, rezultatul alegerilor din Tazlău a fost o surpriză. Pentru Ion Nechita, proaspătul primar, a fost un lucru la care se aștepta, dar nu un scop în sine.
”Pe mine nu m-a putut votat nici mama, ea are buletin de Roznov”
Ion Nechita s-a născut în Tazlău, pe 23 februarie 1979, a absolvit două facultăți și un master, a lucrat 9 ani la o casă de avocatură din Roma și s-a întors în satul natal anul trecut, cu gândul de a trăi și de a-și crește copiii într-un loc curat și frumos, la a cărui devenire să pună și el umărul. Este modest, cu un bun simț, care s-a moștenit, nealterat, de la țăranii autentici de acum 100 de ani, este pacifist și, întotdeauna, respectă omul de alături. Și-a ridicat o casă în locul celei în care au viețuit bunicii lui, crește animale și-i place munca.
”Tata era mecanic pe un utilaj, lucra la pădure, a fost și maistru de exploatare, mama a fost casnică și de la ei am primit o educație foarte bună pot să zic. Am fost 4 copii – 3 băieți și o fată. Părinții creșteau animale, cu viței dați la contract, cum era atunci. Am muncit de copil. Am fost cel mai mic și eram poate un pic cam năzdrăvan. Nu-mi plăcea să scriu, dar îmi plăcea foarte mult matematica. Tata mă impulsiona și-mi cerea mereu să știu. Mă întreba adunări, înmulțiri, chiar din clasa I, iar după aceea teorema lui Pitagora, teorema lui Pitagora generalizată, teorema lui Thales. El mi-a dat foarte multă ambiție, era un om foarte așezat și demn și ne-a transmis nouă, fiilor, să nu ne lăsăm, să muncim, să luptăm. Din păcate unul dintre frați a decedat acum două luni, la 46 de ani, de cancer. În țară rămăsese doar el, sora era în Italia, celălalt frate în Finlanda. Pe mine nu m-a putut votat niciunul, nici mama, care are deja buletin de Roznov, pentru că stă la sora mea să aibă grijă de casă. În schimb, m-a votat lumea, acei oameni în care am crezut foarte mult”.
Iubitor de pădure, cu experiența vacanțelor de vară petrecute la lucru la ocolul silvic, Ion Nechita a urmat cursurile Liceul silvic Câmpulung Moldovenesc, considerat atunci cea mai bună școală de profil din țară. A intrat cu medie foarte bună (punctaj maxim la matematică și la gramatică, și un pic mai mic la literatură), fără să facă o oră de pregătire. Liceul a fost un fel de armată: uniforme, înviorare dimineața, reguli, studiu, performanțe la olimpiade și mult accent pe educație. După o astfel de ”inițiere”, Facultatea de silvicultură Brașov, cu suita de discipline diverse și dificile – construcții, drumuri și poduri, rezistența materialelor, mecanică, corectarea torenților, baraje, ameliorări de soluri, biochimie sau fizică pe lângă cele specifice silviculturii, a venit firesc ca opțiune. Diploma de licență nu i-a garantat angajarea la Direcția Silvică, unde nu a ”prins” niciun post timp de 7 ani, cât a stat în țară, deși s-a dus în audiență la directorul de atunci și i s-a promis că va fi contactat. Nu i-a rămas decât varianta mediului privat și, imediat, la doar 3 zile după absolvire, conducea o echipă de 60 de muncitori într-o fabrică de prelucrare a lemnului. În scurt timp, a reușit să dubleze producția și, în 10 luni, a strâns câțiva banii cu care și-a deschis propria-i firmă de exploatări forestiere și lucrări silvice. Anul 2008 a adus criza economică și, implicit, căderea pieței. Doi ani mai târziu, după o serie de dificultăți, avea să constate că muncește prea mult pentru prea puțin și a decis, împreună cu soția, să plece în Italia.
De la casa de avocatură la ariile naturale protejate
”Prima dată am fost asistent familial, aveam grijă de o persoană care avea probleme cu plămânii. Am avut noroc de o familie foarte OK și am învățat foarte repede limba italiană. Am stat vreo 6 luni jumătate acolo, până s-a eliberat un post la o casă de avocatură, pe chestiuni de contabilitate primară. Din fericire, în 2009, anul în care m-am căsătorit, m-am înscris la un program de master în administrație publică, cu tema «Guvernare Modernă și Dezvoltare locală». M-am înscris pentru că o femeie din sat mi-a spus «Măi Ionele, tare ai fi tu bun de primar». Și atunci mi-am spus că oi fi, dar trebuie să fac lucrurile bine. Dar nu mă gândeam atunci să fiu primar, ci mai mult la profesia de inginer silvic. Eram atent la politică, pentru că politica înseamnă viața noastră. Am terminat masterul când eram în Italia. Pe 1 aprilie 2011 am început munca la casa de avocatură. Colegii erau buni, mi-a plăcut ideea de avocat și am vrut să fac facultatea de drept. Am dat disertația și apoi examenul de admitere, pe care l-am luat cu 9,60, la «Alexandru Ioan Cuza» Iași. Nu mi-a fost ușor, veneam cu avionul din Italia la cursuri și la examene și, în plus, aveam copiii mici. Am un respect foarte mare pentru italieni, eu m-am înțeles foarte bine cu ei. Sunt foarte mulți oameni de mare calitate, chiar și acum, imediat după ce-am fost ales primar, mi-a trimis mesaj și m-a felicitat o personalitate, care era în cărți pentru funcția de ministru de finanțe la un moment dat. E valoros de tot și mi-a spus că oricând putem stabili o colaborare cu primăria din Roma”.
Întoarcerea în România a însemnat, în primul rând, căutarea unui loc de muncă. Soția lui, care revenise prima în țară, a descoperit că se înființase Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate, care organiza concursuri pentru operaționalizarea în teritoriu. Și se cerea silvicultura. Ion Nechita a obținut una din cele mai mari note din țară și a început o nouă aventură: monitorizarea siturilor fosilifere, a rezervațiilor naturale declarate și a siturilor Natura 2000. În afară de monitorizare, atribuțiile instituției includ asigurarea conservării speciilor pe lungă durată, în condițiile în care majoritatea sunt ori în dificultate, ori pe cale de dispariție, și activitatea de reglementare care este foarte importantă. În general, siturile Natura 2000 nu sunt situri de protecție strictă, fiind permise astfel pe lângă ecoturism și activitățile de cercetare și activitățile care sunt în concordanță cu interesele societății, dar care respectă unele măsuri de ecocondiționalitate. Ion Nechita s-a ocupat cu atâta pasiune de ariile protejate, încât la început a folosit mașina personală pentru deplasări și combustibil cumpărat din banii lui. Acum se va despărți, cu mare regret, de locul său de muncă, dar și cu speranța că se va completa schema de personal și structura va funcționa eficient și la capacitate maximă.
”Am încercat să duc o campanie foarte frumoasă și să nu intru deloc în conflicte”
În timpul campaniei electorale, Ion Nechita a încercat să discute personal cu fiecare cetățean din Tazlău, mai puțin cu susținătorii înfocați și membrii familiilor contracandidaților săi. A fost calm și relaxat, iar lucrurile s-au așezat exact cum a trebuit.
”Din februarie am fost atacat frontal, dar nu am răspuns nimic. Apoi au apărut niște articole foarte jignitoare despre un contracandidat și cumva s-a indus ideea că le-aș fi scris eu, iar eu am reacționat din start și am spus că nu-i frumos, că sper să înceteze astfel de practici, că trebuie alte discuții și altă abordare. Și a fost bine că s-a întâmplat în precampanie, s-a stins, nu s-a mai vorbit despre asta și am mers mai departe. Am încercat să duc o campanie foarte frumoasă și să nu intru deloc în conflicte. Iar acum pot spune că n-am câștigat eu, au câștigat oamenii, a câștigat Tazlăul. Primordiale au fost planurile mele pentru comună, care merg în două direcții: asigurarea unor servicii de calitate pentru oameni și dezvoltarea. La servicii trebuie să ne orientăm spre școală și spre sănătate. Dar, bineînțeles, trebuie gaz pentru toată lumea, nu pentru 5%, apă pentru toată lumea care are nevoie, canalizare – pentru care au început deja lucrările. Trebuie să facem lucruri neapărat bine și eficient. De exemplu, s-a realizat un pod peste râul Tazlău și, în opinia mea, e o lucrare gândită foarte rău. Doar 100 de metri mai la deal, lățimea albiei este de maxim 40 de metri, nu de 127 cât are locul în care s-a făcut podul, iar malurile sunt foarte stabile. Ar fi trebuit un pod arcuit, fără pilon în mijlocul apei. Avantajul era că acolo există o uliță, cu puține familii deranjate de traficul greu, iar dacă era podul mai scurt puteau rămâne bani și pentru drum în stânga și în dreapta. Problema la podul ăsta este că racordarea la ulița din stânga implică o curbă mult prea din scurt și mult prea abruptă, iar iarna fuge la vale mașina și nu prea este loc. Dacă mergem în față cu ieșirea, blocăm 4 familii. Soluția ar fi să rupem din grădina unui om, și de asta zic că trebuie să gândim dinainte foarte bine proiectele și sper să ajute un pic gândirea mea inginerească la bază, experiența, entuziasmul meu și determinarea de a găsi soluțiile cele mai bune. Pe componenta de dezvoltare vreau să reușim cât mai repede să apropiem comuna asta de drumul național Piatra-Neamț-Bacău, printr-un drum care trece peste deal și ajunge în localitatea Cândești. S-ar scurta drumul cu vreo 17-18 kilometri față de Bacău și respectiv 20 kilometri față de Iași. După care să încerc să repun în funcțiune platforma industrială, vechea fabrică de cherestea, pentru investitorii interesați. Și să le punem la dispoziție niște terenuri unor investitori mai mici, eventual localnici care au muncit în străinătate și vor să facă ceva. Componenta turistică trebuie neapărat exploatată pentru a produce ceva. Suntem aproape zero pe turism, deși avem mănăstirea ctitorită de Ștefan cel Mare și munții Goșman, pe care trebuie să amenajăm niște trasee. Eu sunt de părere că putem construi un întreg din mai multe componente bine armonizate între ele și Tazlăul va deveni locul pe care ni-l dorim cu toții”.
Cristina MIRCEA
Material apărut în ediția scrisă a săptămânalului ”Mesagerul de Neamț”, nr. 461, 8-14 septembrie 2020
