Deși poate nu multă lume știe, la Piatra Neamț există un club destinat persoanelor pasionate de zbor, mai exact de zborul cu motodeltaplane și avioane ultraușoare. Este vorba despre clubul Aviasport, creat și condus de Iulian Părăoanu, primul instructor de zbor pentru motodeltaplane și avioane ultraușoare din Neamț. Iulian s-a născut la Piatra Neamț, a învățat la Şcoala nr. 3, a terminat studiile liceale la Colegiul Tehnic de Transporturi, apoi a mai făcut o postliceală în Protecția Mediului, terminându-și studiile universitare în domeniul tehnicii dentare. Copilăria și-a petrecut-o „în zbor”, făcând aeromodelism și construindu-și propriul deltaplan și apoi chiar și motodeltaplane. Mai târziu a ajuns campion național de 3 ori și de două ori vicecampion la concursurile de zbor cu motodeltaplanul. „Ambițios, consecvent, perseverent și poate puțin prea conservator”, așa s-a descris nemțeanul Iulian Părăoanu. A fost pasionat și de motociclete, dar s-a lăsat de acest hobby după ce a suferit câteva accidente și a realizat că e destul de periculos. Pasiunea pentru motociclete a început pe la 18 ani și s-a terminat pe la 20, totul a început de la faptul că trebuia să-și repare propria motocicleta și de acolo s-a îndreptat spre tunning. În sensul acesta a participat și la concursuri. Îi mai place și muzica, dar numai să o asculte, tare și clar, îl fascinează boxele performante și amplificatoarele. Prima lui iubire însă a rămas tot aviația, la care nu ar putea renunța pentru nimic în lume.
– Pentru început, când v-ați descoperit pasiunea pentru aviație?
Eram în clasa a II-a când am văzut zburând un motodeltaplan pe deasupra orașului și atunci mi-am zis prima dată că mi-ar plăcea asta și cred că aș putea să o și fac în viitor. Apoi în clasa a V-a mi-am construit primul deltaplan din lemn și fâș, dar cu care nu am putut zbura.
– Când ați zburat prima oară și ce senzație ați avut atunci?
Am început să zbor de la sfârșitul clasei a VII-a, cu un deltaplan făcut de un instructor, Liviu Chelariu, care m-a și învățat să zbor cu el. Am zburat la un metru înălțime de pe un deal. Nu aș putea să descriu în cuvinte senzația pe care am avut-o, era totul pentru mine la vremea aia, altceva nu știam să-mi placă mai mult și dacă stau bine să mă gândesc, tot așa e și acum. După asta au tot urmat zborurile, ulterior au apărut și parapantele în viața mea, după care, la 18-19 ani am făcut vreo 2 ani planorism la Iași. În 2004 am început să zbor mai mult cu motodeltaplane și apoi cu avioane ultraușoare.
– Dar cea mai frumoasă experiență ca pilot profesionist, care a fost?
Nu știu să răspund, pentru că sunt multe. Îmi plac zborurile lungi pe deasupra munților, pe deasupra norilor. În România am zburat peste toți munții, deși am zburat și la mare, dar e mai monoton, mai plat. Ca reper aș putea folosi primul meu zbor cu motodeltaplanul peste Carpați. Era un cer senin și o vizibilitate foarte bună, era dimineață și urcasem la vreo 3.000 de metri altitudine. Vedeam o jumătate din munții Carpați, inclusiv Făgărașul, cam până acolo se vedea de aici din zona noastră și mi-a rămas în minte ca fiind un zbor frumos. Tot atunci am avut parte de una dintre provocările pe care le presupune zborul, căci la întoarcere am venit printre niște furtuni pe care a trebuit să le ocolesc și care mi-au dat mari emoții. La vremea aia mă confruntam pentru prima dată cu niște furtuni și eram în mijlocul munților. N-a fost simplu, a fost stresant, a fost greu, dar le-am ocolit, am luat distanța necesară și bine că am avut benzină suficientă încât să ajung cu bine la sol. Totuși, per ansamblu, cele mai frumoase zboruri sunt la noi, în Neamț, și nu o zic din patriotism local, ci pur și simplu noi chiar avem toate formele de relief, de la câmpie, dealuri, munți, până la lacuri, și sunt destule lacuri spectaculoase, mai ales văzute de sus.
– Dacă ar fi să faceți altceva în afară de aviație, ce ați face?
Nici nu vreau să mă gândesc la asta, nu pot să concep altceva. Am ceva planuri de backup, dar nu trebuie să mă gândesc la ele pentru că ce gândești, aia atragi, deci nu-mi doresc altceva.
– În 2009 spuneați într-un interviu că doriți să deschideți un aeroclub la Piatra Neamț, ceea ce ați și reușit. A fost greu să puneți pe picioare Aviasport?
Nu chiar. Pasiunea mea pentru aviație m-a motivat să pot construi ce am făcut acolo, hala, pista pe care am îndreptat-o. Clubul l-am înființat acum aproape 10 ani în ideea de a ne putea promova, de a avea un nume. Acum suntem 10 membri, dintre care 6 mai activi.
– Cât de dotat este clubul?
Am un avion ultra ușor și două motodeltaplane. Motodeltaplanele sunt făcute de mine cap coadă, înmatriculate și gata de zbor. Mă mai ocup și cu reparații, sau mai construiesc pentru alții.
– Cât durează să construiți un motodeltaplan?
Având în vedere că le construiesc singur, durează destul de mult. În funcție de cât e de complex, poate dura și 2 ani sau chiar mai mult. Depinde cât stau focusat pe proiectul respectiv.
– Ce se întâmplă cu el după ce l-ați terminat?
Îl păstrez, dar mă gândesc pe viitor să încerc să le și vând.
– Cum arată o zi din viața dvs?
Îmi petrec cam 8-9 ore pe zi la aerodrom deci depinde dacă e o zi cu zbor sau cu muncă, uneori doar muncesc, alteori doar zbor, nu e la fel nicio zi. De obicei, zbor cu elevii pe care-i am și pe care încerc să-i învăț tot ce știu. Spre exemplu, o zi de cursuri începe cu întâlnirea la aerodrom, continuând cu partea teoretică înainte de zbor, zborul efectiv, apoi iarăși discuții despre teorie.
– Ce include teoria în domeniul acesta?
Sunt vreo 9 materii care trebuie predate, dintre cele mai importante sunt meteorologie, comunicații radio (devin din ce în ce mai importante pentru că acolo se folosește un limbaj mai atipic, mai special, mai prescurtat față de ce suntem noi obișnuiți), cunoașterea aeronavei, aerodinamică, principii de zbor, performanțe umane, legislație aeronautică și reglementări.
– Cât durează cursul?
Minim 3 luni, depinde de cât de repede prinde cursantul. Trebuie să existe motivație și ambiție, în sensul în care să se prezinte la cursuri și să-și de-a cu adevărat interesul. Până acum, cel mai tânăr cursant a avut 20 și ceva de ani, acum am un cursant de 56. Domeniul e potrivit pentru toate vârstele, mai ales că vârsta minimă necesară pentru a face cursurile, este de 16 ani.
– Câți cursanți ați avut care au reușit să-și ia licența de zbor?
Vreo 3-4, dar care nu erau din Neamț. E ciudat că până acum nu am avut niciun cursant din Piatra pe care să-l duc până la capăt, am avut din Iași, Suceava, Bacău. Acum am doi cursanți din Neamț, care cred eu că se vor ține de treabă și-și vor lua licență și aparate, par mai hotărâți și mai plini de elan. Așa de curioși am mai avut parte. Ideea e că atunci când cineva își dorește mult, până la urmă reușește cumva, ca și mine de exemplu, dacă ai destulă dorință, motivație, ambiție, faci cumva și-ți împlinești visul. Am avut studenți care au venit dar nu au avut suficientă motivație. Adevărul e că nu e nici ușor, ajungi la un moment dat când lucrurile devin mai dificile, o fi distractiv zborul și interesant și frumos, dar când trebuie să înveți ceva nu mai e atât de simplu și atunci e momentul când mai renunță.
– Există un cursant care v-a călcat pe urme?
Am pe cineva la Suceava care și-a luat motodeltaplan, și-a făcut aerodrom, pistă, hală. Au un aerodrom care ”se naște” în perioada asta pe lângă Suceava. Tot cu motodeltaplan zboară și el.
– Ați mai avut și alte proiecte în afară de Aviasport?
Noi am propus la un moment dat Consiliului Local din Piatra Neamț să facă o platformă pe muntele Cozla de pe care să se poată zbura cu parapanta. Ca și curenți, dealul Coza e destul de promițător, e aproape în mijlocul orașului, lumea are ce vedea și ar putea deveni un punct de atracție pentru parapantiști. În momentul de față nu ai de unde decola pentru că sunt copaci, deci ar fi nevoie de o platformă. Proiectul necesită o investiție și nu are cine să facă o asemenea investiție, probabil nici Consiliul Local nu consideră neapărat oportun, drept urmare nu am primit niciun răspuns în legătură cu asta. O să mai încercăm să propunem proiecte de genul acesta pentru că ar fi interesant, ar veni și din alte orașe sau de prin apropiere, mai ales că a luat amploare și parapantismul în ultimii ani.
– Dar la Aviasport, pot ajunge și turiști?
Ne pot vizita cei interesați sau curioși, putem să-i ducem și la o plimbare dacă doresc, costurile depind de durată. Oamenii care visează să zboare și nu au avut alte ocazii și vor să o facă, la modul de chiar să se simtă liberi ca o pasăre, au posibilitatea să o facă. Într-un avion de pasageri nu simți efectiv zborul așa cum e el, e mai mult o deplasare acolo. Din păcate nu e așa multă cerere, pentru că orașul e mic și nu are o tradiție în aviație, deși pare că ia amploare mai ales partea cu avioanele ultraușoare.
– Are acest gen de activitate pe care o faceți, un viitor promițător?
Din ce am găsit eu de făcut, aviația este cea mai frumoasă și mai interesantă activitate pe care o poți face și da, e în dezvoltare. Dacă arunc o privire per ansamblu, văd că tot mai multă lume cumpără avioane, își fac hangare, aerodromuri, asta înseamnă că fenomenul e în creștere mai mult decât până acum. Cred că se va dezvolta destul de mult în viitor, mai ales cu transportul ăsta electric la care se asipiră, cu drone, cred că domeniul va căpăta tot mai mulți adepți în sensul de transport, deplasări mai rapide și mai eficiente.
A consemnat Alina HOANOŞ
