Ţăranii spun că, la 12 decembrie, crește ziua „cât sare cocoşul peste gard” şi îl numesc pe Sf. Ierarh Spiridon tăbăcar sau cojocar ori patron al ciubotarilor. Indiferent de treburile pe care le au de făcut în gospodărie, nu lucrează în această zi. „De ziua lui, ferit-a sfântu’ să lucreze, ci duc în această zi mai mult în petrecere şi veselie”.
Viața Sfântului Ierarh Spiridon
Sfântul Ierarh Spirdon a viețuit între anii 270- † 350 d.H. El este patronul insulei Corfu din Grecia. În tinerețe, Sf. Spiridon a fost păstor de oi. A fost căsătorit, dar soția i-a murit de timpuriu. În urma acestei tragedii, sfântul a ales viața monahală. A trăit și suferit din cauza persecuțiilor creștinilor de la sfârșitul veacului al III-lea. În anul 325, a participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea. Acolo a a uimit întreaga asistență prin simplitatea cu care a explicat credința creștină. Sfântul Spiridon, fără a fi vreun învățat al vremii, a reușit să convertească un mare filozof al vremii de la arianism la creștinism. Sfântul a explicat unitatea și diversitatea Sfintei Treimi ținând în mână o cărămidă. El a afirmat că aceasta este formată din trei elemente esențiale, și anume foc, pământ și apă. În timp ce vorbea, s-a aprins focul în partea de sus a cărămizii și a început să curgă apa din partea de jos. Tot acolo, la Niceea, l-a cunoscut pe Sf. Ierarh Nicolae. Între cei doi ierarhi s-a format o prietenie trainică.
Sf. Spiridon ajutătorul săracilor
În Calendarul popular, 12 decembrie este ziua Sfântului făcător de minuni, Spiridon. Acesta este protectorul ciubotarilor, al cizmarilor. Sfântul Spiridon se ținea de către aceia care credeau că vor căpăta numai lucruri bune în mod miraculos. Sărmanii credeau că Sfântul Spiridon îi îmbogățește pe săraci și îi vindecă pe cei bolnavi. De Sfântul Spiridon se făcea slujba sfințirii agheasmei. Exista credința că această agheasmă e bună pentru bolile primejdioase.
Sf. Spiridon, patronul ciubotarilor
Prin unele locuri, ziua Sfântului Spiridon se serba doar de către cizmari, în amintirea sfântului. El este considerat inventatorul sulii. Oamenii spuneau că în noaptea aceasta Sfântul Spiridon umblă foarte mult, până când rupe încălțămintea. În tradiția populară, Sfântul Spiridon este serbat ca făcător de minuni. Minunea în care sfântul a transformat o cărămidă în elementele sale naturale: apă, foc, pământ era povestită nepoților în ajunul praznicului sfântului. Se zice că el, fiind întrebat de păgâni că cum crede el în Dumnezeu, Fiul și Sfântul Duh, ca fiind tot una și aceeași ființă nedespărțită, a luat în mână o cărămidă, a strâns-o și a ieșit fum în sus, jos a curs apă, iar pământul i-a rămas în mână. După cum cărămida e făcută din foc, apă și pământ, ce alcătuiesc unul și același lucru, așa și Dumnezeu e arătat prin cele trei fețe ale sale. Sf. Spiridon a fost de meserie ciubotar, și de aceea e patronul ciubotarilor (dar și al tăbăcarilor, al cojocarilor. Se crede că sfântul, lucrând, s-a înțepat cu sula în ochi și de atunci el supraveghează asupra lumii, spre a prinde dacă cineva lucrează în această zi și să-l înțepe. Ca să îmblânzească mânia sfântului, lumea și mai ales cizmarii îl prăznuiau cu mare evlavie, organizând jocuri și petreceri
Moaștele umblătoare ale Sfântului Spiridon
Creștinii din Grecia, din Insula Corfu sunt convinși de faptul că, pe străzile capitalei Insulei Corfu, Moaștele Sfântului Spiridon apar și ajută oamenii aflați în suferință. Neştiut de nimeni, sfântul pleacă singur, noaptea, să-i ajute pe oameni, la necazuri și, mai ales, la boală. Mărturie stau încălțările sale tocite, rupte, de atâta mers. Preoții schimbă periodic papucii cu care sunt încălțate moaștele Sfântului Ierarh Spiridon.
Reîncălțarea sfântului are loc de ziua praznicului său, la 12 decembrie. Atunci, creștinii din Corfu își amintesc că sfântul i-a scăpat de foamete aducându-le vapoare cu grâu. De asemenea, încălțămintea sfântului mai este schimbată în Duminica Floriilor și în prima duminica din noiembrie, când au loc vindecări, dar și în Sâmbăta Paștilor.
