– Să începem discuția de la prima dragoste – timbrele.
Da. La origini sunt filatelist și zic, lipsit de modestie: nu cred că mai are cineva din Piatra Neamț, o colecție atât de elaborată și atât de bine pusă la punct cronologic, cum am eu. Dețin aproape tot ce înseamnă filatelie pe România până în anul 2009, când a venit timpul să mă opresc. Mă pasionează și obiectele de pe vremea lui Carol I. Colecționez și numismatică, am monede românești, dar am și bancnote străine.
– Povestea colecției de ceasuri cum a început?
La capitolul ceasuri povestea este lungă. Brandul meu preferat este Omega, un brand complex care datează din 1848. Povestea colecției de ceasuri Omega este asemănătoare cu povestea timbrelor. Am o preferință pentru ceasurile de mână Omega Speedmaster, cele despre care se știe că au însoțit programele Apollo. În 1969, când cei trei cosmonauți se pregăteau să meargă pentru prima dată pe Lună, NASA a ales dintr-o gamă largă de ceasuri, modelul Omega Speedmaster. Armstrong, Aldrin și Collins au avut pe mână astfel de ceasuri în călătoria lor spre Lună, iar din acest motiv, au fost denumite Moonwatch. În colecția mea există multe astfel de cesuri, și pot spune că e cea mai complexă colecţie de ceasuri Omega din România. Pentru unele am depus un efort mare să le achiziționez, iar pe cele incomplete le-am reparat. Am un ceasornicar la Iași, care este top 3 ceasornicari în țară. Chiar acum 3 săptămâni am luat un ceas pe care am plătit 500 de euro, un Zenith, pe care l-am trimis la Iași. Prețul preliminar pentru reparații a fost 2.800 de lei, deci mai mult decât am dat pe ceas. Pentru câteva exemplare foarte rare am căutat separat chiar și cutia originală. Pe una dintre cutii am plătit 350 de euro. Important în toată ecuația asta este că pot să readuc ceasul la viață.
– Pasiunea pentru antichități este foarte costisitoare, cum reușiți să vă mențineți pe linia de plutire, financiar vorbind?
A trebuit să-mi stabilesc un culoar, pentru că efectiv nu faci față financiar la tot ce apare. Spre exemplu, în cazul bancnotelor, în loc să achiziționez tot ce găsesc, m-am limitat la bancnotele de 10, iar la ceasuri m-am axat pe un brand. Chiar și așa am tendința să cumpăr haotic uneori, dar am noroc de soție, și ea pasionată de antichități, dar mai practică. Sunt norocos pentru că știu foarte multe situații în care colecționarii s-au dedicat colecțiilor lor întru totul și în cele din urmă au rămas singuri, abandonați de toți. Dacă nu-ți trasezi un culoar, există riscul să devii dependent. În plus, eu cumpăr… dar și vând, atât online, cât și fizic. Am un magazin de antichități unde vând diverse obiecte, ca să fac loc altora.
– Când l-ați deschis?
– Ce fel de oameni vă calcă pragul magazinului?
Majoritatea clienților care intră, dau o raită prin magazin, întorc o vază, așa discret să vadă de cine e semnată, după care pleacă. Alții mai vin și întreabă de o anumită monedă, de bancnote, de o anumită marcă de aparat foto, dar aceștia sunt cei mai rari. Mai vine uneori și câte un turist și cere ceva pur românesc, dar nici nu prea ai ce să-i dai pentru că multe lucruri vintage românești au fost pierdute sau distruse. Oameni care să achiziționeze piese pentru adevărata lor valoare nu prea sunt, poate și din cauză că ne lipsește o casă de licitații. În vremurile astea, prețul este cel care stabilește dacă cumperi sau nu, nu mai contează calitatea sau povestea.
– Apropo de preț, unele lucruri vintage pot ajunge la sume foarte mari, deși nu par valoase, aveți în magazin așa ceva?
– Ați participat la expoziții?
Am avut două expoziții la Muzeul de Istorie din Piatra Neamț, bazate exclusiv pe ceasuri. Am expus vreo 6-7 ediții și într-un târg de ceasuri undeva lângă Utrecht, în Olanda. Însă am renunțat după un timp pentru că era efortul foarte mare din pricina drumului, pentru că nu puteam merge cu avionul, duceam după mine 200-300 de ceasuri. Am rămas la târgurile noastre, este un târg la Brașov, zic eu, cel mai mare din România și este strict pentru colecționism. Acolo am poziția mea, am masa mea, deci în momentul în care lipsesc, toată lumea se întreabă ce s-a întâmplat.
– Dacă tot ați început discuția despre România, care e poziția noastră vizavi de colecționism?
A consemnat Alina HOANOȘ