Poveste de adormit PUBLISERV-UL sau despre cum se reformează un oraș plin de datorii

A fost odată ca niciodată, un oraș care era condus de un primar mic la nume, dar mare la promisiuni, meșter în plătit datorii, care s-a înconjurat de o curte plină de oameni dornici să ajute locuitorii. Unii era foarte Urbani, alțiii erau specialiști în a investi Perle turistice, alții se ocupau cu parcările și unii, se pare cei mai răi și mai fioroși, erau în serviciul publicului, adică formau comunitatea Publiserv. După ce primarul mic la nume a piedut bătălia acuzat că a lăsat orașul pe mâna curtenilor lui, spre obținerea de foloase pentru toți, a venit mare belea pe capul lor, un primar lung în nume și fără curte, dar cu partide multe și pline de oameni dornici de a deveni și ei curteni de vază, urbani, parcangii, și, mai ales, în serviciul public în zona de drumuri orășenești.

Așa că, la ceva timp după alegeri, a început recensământul locurilor și posturilor bune de ocupat de cei care în campanie abureau votanții cu cuvinte mari (eficentizare, economii, reformarea societăților) și alte alea, care acum se rezumă la un lucru mult mai simplu, plecați voi, ca să venim noi! De ce? De, vorba aia, cu ciocu mic!

Cum unii curteni vechi au găsit drum spre inima mai marilor zile, în amintirea vremurilor și acțiunilor trecute și pentru că trebuie dat un exemplu, a fost aleasă curtea Publiservului pentru o mică execuție, la fel ca și acelea de dinainte, în care au fost schimbați directori care au plecat tăcând chitic, având motive să fie așa tăcuți, motive ce se pot găsi prin diverse rapoarte de control ținute la sertar.

Primul pas, șeful de la Publiserv a fost chemat la stăpânire și sfătuit să plece și să lase locul liber, că așa vrea o entitate denumite în dictionar ”grup de indivizi asociați în vederea unor interese și opinii comune” sau, altă definiție ” organizație al cărei scop este câștigarea controlului asupra aparatului de conducere”. Nu vă gândiți la prostii, astea sunt două definiții ale partidelor politice. Cum șeful a plecat, dar în concediu și nu dădea semene că a înțeles aluzia mai mult decât imperativă, în definitv, de ce să plece, are un mandat câștigat cinstit și cu clauze clare în caz de reziliere, bașca un post rezervat acolo (sfântă naivitate, e rezervat, dar nu pentru el!), s-a trecut la măsuri forte. Pentru mâine, la o zi după ce trece aburealea chefurilor de Sf. Ioan, a fost convocat ad hoc, ca pe timpul lui Cuza, un divan în care să se discute despre serviciile proaste pentru public de la Publiserv, de pe timpul când directorul era în concediu. Ce-a fost înainte, nu e cazul de intrat în amănunte, mai bine să rămână, pardon, îngropate. Evident că divanul adunat acolo are sarcina de a demasca nenorocirile de la Publiserv ( lucruri ocolite cu tact în campania electorală, că doar primarul mic era de-al nostru din popor și nu se știa dacă nu cumva mai e nevoie de el, cumava, cândva) și de a forța plecarea conducerii.

Acum povestitorul spune clar că nu se poate vorbi despre sfinți la Publiserv și poveste noastră nu se încheie precum cele clasice, cu ”au trăit fericiți până la adânci bătrânețe”. Ce puțin parțial. Șefii de la Publiserv vor fi executați, așa cum s-a făcut cu alții când au fost ei numiți, în locul lor va veni o echipă merituoasă, cinstită și fără pată, care va asigura, zicem noi, cel puțin un vot sigur la alegerea vicepreședinților de la Consiliul Județean, iar partea cu trăitul fericit se aplică noilor și vechilor conducători, uniți în interese politice care au făcut uitate mici diferende din campania electorală. În definitv, ce-a făcut atât de rău primarul cu nume mic și ai lui? E loc de mult mai mult și mai bine, iar semne avem din belșug.

Valentin Bălănescu

N.R.: Povestea cu băgatul bățului prin gard la Publiserv v-am spus-o pentru a vedea că nimic nu se schimbă în administrație și politică. În loc să prezinte public situația reală din societățile municipalității, nu ale primarului, ale consilierilor sau ale partidelor, noii administratori ai orașului aleg aceleași modalități, parcă rupte din filme cu conspiratori proști, prinși în niște scenarii scrise de amatori antrenați în festivalul Cântarea României. Oricum, este vorba despre un prim episod turnat la Piatra Neamt, dintr-un ciclu cu rețete financiare mult mai mari decât serialul de la HBO filmat în urbea nosatră ”Bani negri pentru zile albe”. Inspirat titlu, nu?