Adrian Alui Gheorghe: „Un partid e ca o armă cu rază uriașă de acțiune”

Dialog cu scriitorul Adrian Alui Gheorghe, consilier local al muncipiului Piatra Neamț

– O postură în care nu credem că te voi vedea, cea de consilier local, mai ales după rănile primite de la ultimele preumblări prin zona administrației județene. Nu te întreb de ce, te rog să-mi spui cum vei folosi noua postura pentru a opri abuzuri de genul celor care ți s-au întâmplat ție?

E o iluzie să cred că din postura de consilier local aș putea să stopez bolovanul abuzurilor, care se rostogolește în societatea noastră, dar măcar pot să îl semnalez. Merg pe ideea că politicul are și o importantă dimensiune civică, pe care o am în vedere, mai ales când sunt într-o structură care are influență la nivelul unei comunități, precum este orașul nostru, Piatra Neamț. Și spun un truism poate, dar în care cred: Piatra Neamț e un oraș iubit de Dumnezeu, dacă ar fi iubit, în aceeași măsură și de cetățenii săi, atunci aici am putea face cel mai frumos loc de pe pământ. Ar trebui să vedem orașul nostru și împrejurimile sale prin ochii celor care au plecat de aici în lume și care au dimensiunea reală a stării de dor.

– În loc să promovezi cultura românească la Praga, unde ai câștigat un concurs pe bune, având în vedere că erai luat la ochi de guvernarea PSD, participi la ședințe ale Consiliului Local? Dezamăgit? Lași lucrurile să rămână așa cum au statuat, fără nici un fel de explicații, niște oameni care au răspuns la comenzi politice? Mai faci demersuri să afli cine a blocat numirea ta, cu referire strictă la certificatul ORNISS?

Să recapitulăm. În decembrie 2017, am participat la un concurs de proiecte, pentru postul de director adjunct al Institutului Cultural Român de la Praga. Concursul a constat în susținerea unui proiect detaliat în fața comisiilor reunite, Externe și Cultură, de la Senatul României. Am fost declarat admis, am primit girul plenului Senatului României, am făcut pregătirea aferentă plecării în diplomație, la Ministerul de Externe. Înainte de plecare, însă, primesc un telefon de la Ministerul de Externe și mi se comunică faptul că nu am primit certificatul ORNISS, de la ORNISS România, cel care mi-ar fi permis să lucrez la un serviciu public, în străinătate. Nu mi s-au oferit amănunte. Am ajuns, după mai multe luni, în audiență la ORNISS România, unde aflu, la cel mai înalt nivel, că, de fapt, cererea mea pentru eliberarea unui certificat ORNISS nu a plecat de la Ministerul de Externe, condus de Teodor Meleșcanu, așa că ORNISS România nu avea de ce să îmi elibereze un certificat, ca să pot pleca la post. M-am adresat Ministerului de Externe, pentru clarificări, nu am primit niciun răspuns. M-am adresat, anul trecut, Administrației Prezidențiale, solicitând ”un arbitraj” în acest caz, surpriza a fost că Administrația Prezidențială a trimis spre soluționare solicitarea mea către Ministerul de Externe, aceluiași birou care mi-a ascuns solicitarea pentru eliberarea mai sus pomenitului certificat ORNISS! Ar fi fost culmea ca răspunsul lor să fie unul… autoacuzator și să îmi dea dreptate. Mi-au răspuns sec că nu sunt datori să îmi… răspundă! Care ar fi următoarea instanță de la care să aștept un răspuns? Dumnezeu, probabil. Dezamăgit? Îmi pare rău că proiectul meu, cu deschideri concrete pentru promovarea culturii române în străinătate, a rămas într-o mapă. Prin extrapolare, mă întreb câte alte asemenea bune intenții nu au sfârșit într-o mare de interese și meschinărie, la mâna unor funcționari care se erijează în ”mâna destinului”!? Ne mai minunăm de ce nu este cunoscută și promovată cultura română în exterior? Am intrat în Europa, dar vorba lui I.D. Sîrbu: ”Europa e un biet continent, România este o lume”.

– Te vezi în postura de a colabora, instituțional, cu PSD, dacă partidul ți-o va cere, în numele binelui general?

Nu, nu mă văd! ”Binele general” este o formulă caragialeană, care nu acoperă decât interese de grup. De mai bine de trei decenii acest partid, care a avut diverse nume, tocmai din dorința și tendința de a-și ascunde adevărata identitate, a conservat o drojdie de comunism, de ceaușism, de oportunism. Formele reciclate ale acestui partid au acționat ca un cancer în societatea românească, am evoluat ca nație cu această povară în spate. Alte nații din Estul Europei s-au debarasat rapid de ”răul memoriei”, noi l-am pus la loc de cinste, un soi de masochism istoric ne-a făcut să defilăm prin istoria recentă cu o clasă politică greu de calificat, în cea mai mare parte a ei. Nu partidele strică oamenii, ci oamenii strică partidele. Un partid e ca o armă cu rază uriașă de acțiune care intră, la un moment dat, pe mâna unor aventurieri, a unor persoane meschine, a unor indivizi dubioși, în cele mai multe cazuri. Și această armă produce pagube uriașe, care se reflectă în prezentul și în viitorul unei nații. Sunt între membrii de partid mulți oameni de bună ”condiție politică”, trebuie să recunosc asta, dar nu se văd din cauza ”impresiei generale”. 

– Dacă negocierile vor da roade este posibil, chiar probabil, ca PNL să colaboreze cu PPU-SL, condus de Laurențiu Dulamă, fostul vice de la județ care te-a evaluat. Cum poate fi explicat acest lucru opiniei publice?

Sper să nu se ajungă aici. Sunt o mulțime de personaje care sunt instrumente, care pot fi manevrate de oricine. Societatea noastră e plină de ele, sunt un rău organic. Dar nu necesar, să ne înțelegem. E posibil ca aceste personaje să creadă despre ele că sunt abile politic, în fond nu sunt decât niște jalnice improvizații. Petru Groza, ajuns prim ministru comunist, după ce vede că lăudătorii Regelui încep să îl laude nemăsurat pe el, are o replică genială: ”La noi, numai curul se schimbă – limbile rămân aceleaşi!”. Politica de pe Cuiejdi, ca și politica de pe Dâmbovița, are această versatilitate, Caragiale a eternizat-o cu geniu.

– În campanie ai enunțat un adevărat program de regăsire culturală a Neamțului. Rămâne un obiectiv de campanie sau chiar vei avea sprijinul partidului pentru punerea lui în practică într-o perioadă rezonabilă de timp?

Campania electorală a fost un prilej de a afirma lucruri pe care le conștientizez, pe care le susțin de multă vreme. Și pentru care acționez de multă vreme…! Și spun asta pentru că am dimensiunea dezastrului care ne paște, dacă ne neglijăm cultura, istoria, educația. Dacă m-ar întreba cineva, rapid, de ce au dispărut civilizaţiile maya sau altele la fel de celebre, alături de naţii glorioase altădată, aş răspunde rapid că au dispărut datorită faptului că au lăsat propria cultură să piară. Dacă sufletul unei societăţi e cultura acelei societăţi, e clar că un trup decerebrat şi fără sensibilitate dispare iremediabil. Naţia română pare să fie pe această pantă, a pierderii identităţii culturale, a „aneantizării” propriului suflet. Voi nuanța altă dată tema, care presupune o discuție amplă, cu cauze și consecințe. Concret însă, un lucru la care țin, pe care vreau să îl promovez prin parlamentarii liberali din Neamț: instituirea voucherelor pentru lectură, la nivel național. În condițiile în care România și românii ocupă ultimul loc în Europa în privința consumului de carte (0,33 cărți/locuitor pe an), voucherul pentru lectură pentru toți angajații din România, într-un cuantum de analizat, dar nu mai puțin de 250 de lei persoană, va încuraja lectura ca una dintre cele mai sigure modalități de educație, de formare a personalității. Această inițiativă va salva sistemul editorial românesc, va susține refacerea sistemului de librării, aflat în mare dificultate, pe cale de dispariție în multe județe, va susține material și moral scriitorul român, traducătorii.

– Dar în plan local? Ce inițiativă consideri că ar putea să dea un sens culturii, istoriei contemporane?

Susțin ca sediul actual al Consiliului Județean Neamț, al serviciilor Consiliului Județean Neamț, cât și al instituțiilor tolerate, precum Prefectura Neamț, să devină ”Muzeul Comunismului din Județul Neamț”. Susțin acest lucru, deoarece, s-a observat, din 1989 încoace, că toate persoanele care intră în această clădire, fie persoane alese, fie persoane numite, fie persoane acceptate prin concursuri mai mult sau mai puțin aranjate, se comportă exact ca predecesorii din perioada comunistă. Clădirea în care a funcționat activul de bază al Partidului Comunist Român devine automat clădirea în care activează oricare alt ”activ de partid”, dar fix în parametrii fostului PCR. Forma, locul, deprinderile, culoarea, mirosul, toate acestea determină un anume tip de comportament care fac inutile toate speranțele, toate iluziile, toate proiectele enunțate la Revoluție care ar fi trebuit să ducă județul Neamț și implicit România într-o zonă a bunului simț, a bunei guvernări, a bunei educații. Un asemenea muzeu este necesar pentru ca istoria imediată să fie o lecție pentru generațiile noi, cele decuplate de la istoria națională și de la istoria recentă și care prin uitare riscă să repete dramatismul acestora. Ideea poate fi preluată de toate județele, fiecare zonă a avut particularitățile sale în perioada comunistă, victimele zonei, eroii săi. Am și imaginea defalcată pe etaje a acestui muzeu, dar lăsăm detalierea pe altă dată.

A consemnat Valentin BĂLĂNESCU

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 477, săptămâna 11-17 februarie.

3 comments

  • vasile

    februarie 15, 2021 at 4:04 pm

    o sa inveti ceva din lectiile vietii, mai putină aroganţă de om intelijent
    CE ŢIE NU ÎŢI PLACE, ALTUIA NU-I FACE

    Răspuns

  • vali

    februarie 16, 2021 at 8:29 am

    Este clar ca atat timp politica romaneasca va fi dominata de psd, Romania va ramane o tara profund corupta. Ce inseamna asta? Nu avem: justitie, politie, autoritati locale si nationale, sanatate, educatie, investitii mari, nivel de trei ridicat! Ramanem in continuare o tara saraca cu politicieni bogati !

    Răspuns

  • Emilian Barbu

    februarie 17, 2021 at 7:47 pm

    Cam larga amplitudinea oscilatiei intre realism(citatul din P.Groza) si romantism( voucere pentru lectura).

    Răspuns

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *