Primarul de Gârcina, pregătit de vânătoare, cere ajutor Direcției Silvice

Mihai Gavril Gontaru, primarul de Gârcina, și-a propus să vâneze pe parcursul întregului an 2021, dar are de lămurit niște chestiuni cu Direcția Silvică.

– Ce nemulțumiri aveți vizavi de pădure și de exploatarea lemnului, dacă tot v-am prins într-o discuție despre acest subiect?

Teritoriul nostru administrativ este format dintr-o treime dealuri și partea în care locuiesc cetățenii și două treimi pădure, aflată în administrarea Ocolului Silvic. Noi avem în proprietatea comunei în jur de 130 de hectare de pădure, deci o suprafață mică față de ceea ce deține Direcția Silvică. Problema este la transportatorii de lemne, care strică cele două căi de acces – Almaș și Cuejdi, aceste drumuri sunt frecvent distruse de încărcăturile mari de lemne. În fiecare an, noi trebuie să alocăm sume semnificative de la bugetul local pentru a repara aceste drumuri. Mai mult, drumul către Cuejdi, care face și accesul către Lacul Cuejdel, este într-o stare deplorabilă, el nemaifiind modernizat de vreo 10 ani. Este distrus în proporție de 70%. Noi am depus la CNI un proiect în cursul anului trecut pentru reabilitarea acestui drum. A intrat în lista de sinteză, urmează să intre pe lista de analiză pentru investiții, suntem pregătiți pentru studiul de fezabilitate și, pe lângă acest drum, mai avem altul care face legătura cu zona Oprișeni. Și acela a intrat în lista de sinteză, depunem în perioada următoare studiile de fezabilitate.

– Cum considerați dv. că ar fi corect să se procedeze cu aceste drumuri, pentru că pare dezechilibrat ca din bugetul primăriei să le tot reparați și transportatorii sau cei care exploatează pădurea să le tot strice? Ar trebui să colaborați cumva cu Direcția Silvică sau chiar cu cei care transportă lemnul pe aceste drumuri?

Noi avem o taxă de drum, în valoare de 100 de lei pe camion. Această taxă nu acoperă cheltuielile pe care le avem, an de an, pentru reabilitarea acestor drumuri, dar problema este că nu prea vine nimeni s-o plătească.  Personalul nostru din primărie are un program de lucru de la ora 8:00 la ora 16:00, iar transportatorii s-au învățat să fenteze cumva acest sistem de încasare. Dacă ar fi corecți, ar opri la primărie și ar achita această taxă. Noi colaborarăm cu Ocolul Silvic, am comunicat că există această taxă, iar cei care licitează și care transportă lemn, ar trebui să o achite. Ideea este că ei vin înainte de ora 8:00 și se întorc după ora 16:00. Le-am vorbit deja consilierilor locali despre necesitatea măririi acestei taxe și angajarea unei firme de pază, care să se ocupe cu încasarea acestui tarif, care ne-ar ajuta în mod real pentru acoperirea cheltuielilor cu reparațiile drumurilor. Și mai avem o rețea de drumuri vicinale, secundare. Unele dintre ele au fost reabilitate în cursul anului trecut prin turnarea stratului de bază de asfalt, altele sunt drumuri pietruite, pe care noi an de an, le reabilităm și le întreținem. Aceste drumuri duc în pădure, iar cei care exploatează pădurea  își formează rampe de încărcare fără avizul nostru, aducând daune semnificative, prin faptul că adâncesc drumul, creează acele șanțuri de roți. Soluția ar fi ca, tot prin hotărâri de consiliu local, să punem limitatoare. De asemenea, ar fi de apreciat ca din partea lor să fie o mai bună colaborare, în sensul că, dacă te duci la exploatat în zona respectivă, să aduci drumul la stadiul inițial, nu să exploatezi, să ieși de acolo, să-mi aduci o daună mie ca primărie și să lași așa. Aici este vorba de comunicare, dar și de bun simț. Noi vrem colaborare. Cu atât mai mult cu cât intenționăm să organizăm două trasee de biciclete, care necesită acordul Direcției Silvice. Am cerut un parteneriat în acest sens, în așa fel încât noi să nu intervenim decât pentru îndreptat terenul în unele locuri. Așteptăm încă răspuns pentru că am făcut adresa la începutul lunii ianuarie, și-mi pun speranța că o să accepte. Durerea cea mai mare rămân drumurile, pentru că noi investim în reparații în jur de un miliard, un miliard jumătate în fiecare an, din bugetul local. Iar dacă sectorul de drum intră în reabilitare totală de la un capăt la altul pe lungime de 7,7 km, cât este sectorul DC 145 Gârcina-Cuiejdi prin CNI, perioada de garanție este de 15 ani. Dacă se va transporta, cum se transportă acum în 5-6 ani va fi praf și e păcat din toate punctele de vedere.

– Alte nemulțumiri aveți? Sau aveți mulțumiri? Cum stați cu proiectele că de fapt asta voiam să vă întreb?

Eu sunt foarte bucuros că am în continuare sprijinul cetățenilor, și le mulțumesc pe această cale că mi-au oferit în septembrie, anul trecut, mandatul de primar și nu s-au oprit acolo cu sprijinul, pentru că ei văd schimbările din comuna noastră. Tot ce avem în derulare, merge fără probleme mai departe. Avem căminul cultural, cu termen de finalizare la sfârșitul anului curent și am discutat cu constructorul foarte serios în acest sens, avem școala în proiect prin ADR Nord-Est, pentru care urmează să semnăm contractul pentru finalizarea investiției, care include și o sală de sport pentru copii. Avem proiectul cu gazul, la care suntem într-un stadiu foarte avansat cu studiul de fezabilitate și avizele din certificatul de urbanism, urmează să-l depunem următoarea etapă, dacă se deschide o sesiune pentru o finanțare cu fonduri europene. Dacă nu, îl depunem la licitație și poate cu o contribuție din partea noastră, vom derula lucrările. Oricum avem alternative pentru proiectul cu gaz. Important este să îl avem pregătit să meargă în linie dreaptă. Trebuie să mergem înainte să demonstrăm că putem îmbunătăți lucrurile. La infrastructura educațională, de exemplu, trebuie să luăm în calcul multe aspecte, de la construirea unui grup sanitar, până la înlocuirea acoperișului sau instalarea de geamuri tip termopan și a unei centrale termice la școala veche. Nefiind siguri de finalizarea proiectului pentru școala nouă, am început cu reabilitarea școlii vechi, pentru că dacă depunem un proiect și perioada de implementare este de 4-5 ani, cum am pățit la căminul cultural, acei copii nu pot să stea fără căldură, fără condiții și să le plouă în cap timp de 4-5 ani.

– Cum vă doriți dv. să fiți, ca primar, pe 31 decembrie 2021? Cu ce bilanț?

Acest an 2021 este o provocare, pentru că s-a încheiat un exercițiu bugetar pentru proiectele pe fonduri europene pe 2020 și se deschide altul pentru perioada 2021-2027. Trebuie să fim pregătiți cu proiecte. Aceste proiecte durează foarte mult și dacă se deschide o sesiune în luna martie sau aprilie și sesiunea durează o lună, două pentru depunerea proiectelor și nu ești pregătit, nu ai timpul necesar să-l implementezi. Noi avem o strategie un pic diferită în sensul că dacă ne dorim canalizare și apă în Cuiejdi, trebuie să începem studiile de fezabilitate și toate ridicările topo, și tot ce ține de acest proiect cu mult înainte. Dacă ne dorim gaz, facem la fel, dacă ne dorim asfaltări, iarăși ne pregătim din timp.

– Deci stați la pândă și luați lucrurile cu un pas înainte.

Numai așa poți fi în prima linie. Am depus cele două proiecte, dacă se deschide, de exemplu, sesiune pentru drumul din Almaș, stratul de uzură, și drumul din Oprișeni. Avem deja studiul de fezabilitate pentru unul dintre proiecte, suntem în faza de concepere pentru celălalt. Cam asta este ideea, deci cred că este o vânătoare de proiecte.

– Constat că v-ați pregătit de vânătoare și pe 31 decembrie veți număra câte ținte ați nimerit.

Exact, cam despre asta este vorba. În administrație trebuie să ai în vedere tot ceea ce este necesar pentru comunitate, în așa fel încât oamenii să fie mulțumiți de munca pe care o depui și să culeagă roadele în timp. Și aici este o problemă, pentru că dacă eu depun un proiect astăzi, nu neapărat am șansa să-l și execut în anul curent. Eu înțeleg frustrările oamenilor, s-au adunat în timp, și mi-am propus să încercăm, noi – echipa din primărie, să-i surprindem plăcut cu aprobarea și cu realizarea acestor proiecte.

– Și cu această capacitate de anticipare care se dovedește foarte importantă.

Sigur. De exemplu, am făcut o adresă către Direcția Silvică Neamț cu dorința noastră de a realiza un Activ Parc. Am identificat o zonă prielnică pentru această investiție, în Oprișeni, într-o poiană. Un astfel de Activ Parc am văzut la Cluj. Dar am în minte să căutăm și o porțiune de teren, cu expunere la nord, pentru o pârtie de sanie. Este anormal ca toată populația din Piatra-Neamț și din împrejurimi să meargă la Durău, 90 km, când noi avem atâtea dealuri și atâtea posibilități. Suntem deja în căutare de soluții. Nu vreau să fie o pârtie ca la Piatra-Neamț, să nu funcționeze. Ceva mai mic, de 200-300 de metri, dar să fie eficientă. Poate pentru unele persoane aceste idei par un pic ieșite din tipar, dar vreau să vă spun că dacă nu avem un plan de dezvoltare a comunității pe termen mediu și lung, nu avem nicio șansă. De obicei, cam ceea ce mi-am propus și am scris pe o hârtie, trebuie neapărat să realizez, că altfel nu pot să dorm noaptea liniștit.

A consemnat Cristina MIRCEA

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 478, săptămâna 18-24 februarie.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *