Sfântul Arhanghel Gavriil i-a apărut Sfintei Fecioare Maria și i-a spus că va concepe și naște un fiu, chiar dacă ea „nu a cunoscut bărbat”. Conform Tradiției, Maria avea doar 15 ani când a fost vizitată de Sfântul Arhanghel Gavriil. De Buna Vestire avem dezlegare la pește.
Buna Vestire este unul din cele mai vechi praznice închinate Maicii Domnului. Data acestei sărbători era diferită, în funcție de zonă. Unii o sărbătoreau în Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar în unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia si Milano, Buna Vestire s-a sărbătorit pe 18 decembrie. În Răsărit, data serbării s-a generalizat pe 25 martie, odată cu stabilirea datei de 25 decembrie pentru praznicul Nașterii Domnului. Sfântul Vasile cel Mare afirma: “Cel purtat în pântece a fost imediat desăvârșit cu trupul și nu a luat forma după un scurt timp”. Acest lucru înseamnă că Pruncul din pântecele Fecioarei nu a parcurs etapele de dezvoltare ale unui făt obișnuit. Ci că membrele trupului Sau s-au format imediat, adică El a fost creat om desăvârșit, dar nu s-a aflat de îndată la mărimea vârstei de nouă luni, ci a crescut puțin câte puțin. În troparul sărbătorii Bunei Vestiri cântăm: „Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiul Fecioarei se face și Gavriil harul bine-l vestește. Pentru aceasta, și noi, împreuna cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine!”
Obiceiuri și tradiții de altădată de Blagoveștenie
Printre credincioșii care au pus bazele obiceiurilor și tradițiilor pe care ni le mai amintim astăzi, ziua de Buna Vestire trebuia serbată în pace. Fără să cauți ceartă, că e rău! În ziua de Blagoveștenie nu se ațipea, crezând că o să fii somnoros tot anul. „Frigurile încep la Blagoveștenie și au putere mare până la Duminica Mare”, era o zicală din popor. Trebuia să te păzești, să nu le capeți. Nici cu Covidu` nu-i de joacă. Cine știe ce superstiții vor aminti nepoții noștri despre noi și această perioadă. Se spunea că, dacă în această zi se oua vreo găină, gâscă sau rață, ouăle acestea nu sunt bune de pus sub cloșcă, pentru că nu ies „pui cumsecade” dintr-însele. Așa se explică obiceiul de a arunca, în această zi, ouăle din cuiburile păsărilor de curte. Se mai credea că, din ouăle ouate de păsările de pădure în ziua în care Fecioara Maria a fost vestită că poartă în pântece Fiul lui Dumnezeu, nu ies puii sănătoși. Existau felurite superstiții în ziua de Buna-Vestire. Astfel, era interzis să pui mâna pe ou, să cauți găinile de ouă, să pui cloști, căci vor ieși puii strâmbi, suciți, cu două capete. S-a mai văzut și în zilele noastre pe la știri… În multe sate, această zi era considerată și o sărbătoare a albinelor. Astfel, stuparii lăsau albinele să iasă afară din stup în această zi, crezând vor avea multă miere. Dar, ieșirea din stup a albinelor trebuia făcută printr-un gâtlan de lup. Cei care urmăreau mersul vremii spuneau că Blagoveșteniile țin tot anul. Astfel, dacă în ziua de Blagoveștenie va fi frumos, are să fie un an bun. Dacă până la amiază va ploua și apoi va fi frumos, are să fie toamna lungă și se vor putea strânge pâinile.
Ziua cucului
Exista obiceiul ca în ziua de Blagoveștenie să se numere de câte ori cucul își cânta numele. Se credea că acest număr ar fi același cu numărul anilor pe care i-ar mai trăi acela care face numărătoarea.
În universul culturii tradiționale românești, cucul se bucură de un prestigiu deosebit, fiind considerat o pasăre „sfântă”, „a bucuriei”, „plăcută lui Dumnezeu, „haiducă”; în consecință, „e păcat să-l omori, căci nu face rău nimănui”. Printre țăranii de altădată se spunea că îți seacă mâna, dacă-l omori. Poetul George Coșbuc observa că „este un fapt curios că românului nu-i place cântecul ciocârliei, al privighetorii și nicăieri în poezia populară nu se vorbește despre aceste păsări cântărețe. Cântăreți pentru români sunt numai cucul și mierla, probabil pentru că numai acestea cântă prin păduri… și nici o pasăre n-are cântec răsunător și puternic cum are cucul. Ciocârlia are cântec slab, privighetoarea cântă numai noaptea”. Practic lucrurile stau altfel, deoarece cucul cântă numai primăvara și numai în crengile proaspăt înfrunzite. În tradițiile populare, cucul era considerat purtător al energiilor regeneratoare, o ființă care aduce puterile ce asigură renașterea naturii.
Conform credințelor populare, cucul nu cântă la întâmplare, ci după un „program”, aflat în consonanță cu marile cicluri ale naturii. Cucul se face auzit la Buna Vestire (25 martie), dată ce marchează în Calendarul popular începerea primăverii. Acum „i se dezleagă limba”, fie pentru că a mâncat din primii muguri, fie pentru că a cântat în poarta Raiului și încetează să glăsuiască de Sânziene (24 iunie), ori de Sfinții Apostoli Petru și Pavel (29 iunie).
Superstiții despre cuc la alte popoare
Când se vede un cuc pentru prima dată în an, ar trebui să-ți pui o piatră pe cap și să alergi cât de repede poți până când piatra cade se menționează în tradițiile irlandeze. Acolo unde a căzut piatra, trebuie marcat locul. A doua zi să te întorci acolo și vei găsi bani sub piatră. Dacă nu există o piatră la îndemână, ar trebui să alergi oricum, astfel încât să fii activ și să ai o sănătate bună pentru restul sezonului respectiv. Vederea a doi cuci, se spune în tradițiile englezești, că este ghinion și este anunță o moarte imediată. Șiretul nu ar trebui niciodată să fie întâmpinat la fereastra unei case. Se spune că prezența lui prevestește moartea.
Dacă vezi un cuc la fereastră, ar trebui să marchezi data și ora, astfel încât, dacă cineva moare, să știți dacă pasărea este sau nu de vină.
Beneficiile Postului Mare
Mântuitorul Iisus Hristos a practicat postul. În Sfânta Scriptură, la capitolele Matei (4, 2), Marcu (1, 13 ) şi Luca (4, l-3) este descris cum Mântuitorul a postit 40 de zile înainte de începutul misiunii Sale publice. El i-a învățat pe ucenicii Săi, atât prin cuvânt, cât şi prin faptă, că postul este inseparabil de rugăciune, Matei (4, l); Marcu (9, 29). Pe lângă caracterul de purificare și disciplinare a trupului, a minții și a sufletului, El a recomandat postul ca un mijloc de fortificare sufletească și metodă de luptă împotriva demonilor: „Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune și cu post”, Matei (17, 21). Postul nu trebuie practicat numai ca forme externe, după obiceiul iudeilor, ci cu voie bună Matei (4, 16). Creștinismul a îmbogățit practica spirituală a postului. Postul a devenit, prin practica creștinilor vreme de 2.000 de ani, o condiție a elevării spirituale, metodă de luptă împotriva patimilor şi a poftelor, dar şi gest de respect adus lui Dumnezeu. Prin practica creștină a postului, acesta nu mai reprezintă doar abţinerea voluntară de la mâncare şi băutură, ci constă și în eforturile continui de a domina, cu spiritul și cu voinţa, toate patimile şi poftele, instinctele, pornirile inferioare ale trupului, care îl apropie pe om de animale și îl îndepărtează de Dumnezeu.
Postul și știința
Postul ne poate ajuta: să pierdem în greutate, să normalizăm nivelurile de insulină, să întărim sistemul imunitar, să crească nivelurile de hormon de creștere, prin stimularea regenerării celulelor și să creștem longevitatea. În perioada de post îi oferim corpului o pauză de la procesarea alimentelor. Celulele au șansa de a intra în modul de reparație, cele vechi și deteriorate sunt distruse și sunt generate celule noi.
Abținerea de la mâncare „oferă corpului șansa de a se reînnoi. Este un moment în care corpul își arde gunoiul. Este ca o zi de curățenie a casei”. Prin „arderea reziduurilor”, postul pare să aibă un efect vitalizant, echilibrat, asupra sistemelor hormonale și metabolice ale corpului, iar practicienii au raportat o ascuțire a funcțiilor mentale.
