Cea de-a șasea săptămână a Postului Mare este pe de-a-ntregul pusă sub semnul renaşterii naturii. Ultimele ei zile, Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor, sunt sărbători ale veseliei marcate de obiceiuri deosebit de frumoase. Aceste obiceiuri erau practicate, în general, de copii. Duminica Floriilor este cea mai importantă sărbătoare a Postului Paştilor, întrucât ea aminteşte creştinilor momentul în care Mântuitorul a hotărât să-şi înfrunte potrivnicii. După un obicei din secolul al IV-lea şi generalizat în toată Biserica creştină, se aduc în biserici ramuri de salcie, care sunt binecuvântate şi împărţite credincioşilor, în amintirea ramurilor de finic şi de măslin cu care mulţimile au întâmpinat pe Domnul la intrarea Sa triumfală în Ierusalim. La curţile domneşti din Ţările Române, sărbătoarea Floriilor se prăznuia cu multă solemnitate. Pe atunci se împărţeau făclii aprinse ca la Paşti.
Obiceiuri și tradiții în Duminica Floriilor
În ziua Floriilor, oamenii merg cu ramuri de salcie la biserică, pentru a-L întâmpina tainic pe Hristos. Rămurele – mâțișorii, cum sunt denumiți popular – sunt sfințite și puse la icoane. Oamenii de altădată credeau că nu e bine să renunți la aceste ramuri, dacă nu au venit celelalte Florii.
Oamenii le puneau și pe pomii fructiferi, având credința că-i vor ajuta să rodească. Exista credința că abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teamă ca aceștia să nu rămână fără rod.
În ziua de Florii, stupii erau împodobiți cu ramurile de salcie sfințite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină și să aibă spor la cules polen.
În unele sate, mâțișorii erau aruncați în curte când începea să bată grindina. Însă ramurile de salcie aveau, în principal, menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate.
Ramura de salcie sfințită era utilizată și în scopuri terapeutice. Oamenii înghițeau mâțișori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriți de diferite boli. Bătrânele se încingeau cu salcia ca să nu le mai doară șalele.
Exista și obiceiul ca părinții să-și lovească pruncii cu nuielușa de salcie, când veneau de la biserică. Credeau că așa vor crește sănătoși și înțelepț
