Demisolul Muzeului Cucuteni, afectat grav de umezeală, situaţie prezentată într-un articol publicat recent de Mesagerul de Neamţ, va fi supus unei expertize pentru a se stabili de unde se scurge apa care a ajuns în ziduri. Decizia expertului va fi folosită drept argument de conducerea Complexului Muzeal Naţional Neamţ pentru mutarea celor două ţâşnitori, amplasate chiar lângă petecul de spaţiu verde rămas între muzeu şi platoul din pavele al Curţii Domneşti.
În vreme ce conducerea CMN susţine că ţâşnitorile sunt de vină pentru umezeala care afectează nu doar demisolul muzeului, ci şi piesele din depozit, conducerea Primăriei spune că apa care ajunge în depozitul muzeului rezultă din ploi şi din topirea zăpezii şi este colectată de jgheaburile muzeului.
Indiferent de unde provine apa, cert este că în depozitul Muzeului Cucuteni, printre rafturi cu plicuri și cutii, umezeala se simte și în aer, deși ferestrele sunt ținute întredeschise și iarna. Tencuiala a fost îndepărtată tocmai pentru a lăsa zidurile îmbibate cu apă, să respire cât de cât. Sunt locuri unde cărămida se macină din cauza apei care acționează sigur și tăcut. Niciuna din aceste probleme nu exista înainte de implementarea proiectului de restaurare, lucru confirmat de altfel și de faptul că muzeul în sine nu a fost ”prins” în acest proiect, dar suportă acum consecințele. Despre o parte din problemele Curţii Domneşti, Mesagerul de Neamţ a scris într-un articol care poate fi recitit aici.
Acum, poate în loc de expertize care să stabilească cine are dreptate, mai potrivită ar fi o acţiune rapidă: să fie reparată scurgerea ţâşnitorilor sau chiar să fie mutate lângă fântâna arteziană şi să se găsească o soluţie pentru apa de ploaie colectată de jghaburile muzeului. Nu de alta, dar apa va măcina în continuare cărămida, indiferent de câte expertize se dispun.
C.M.