Catinca Dumitrescu: „E trist, sunt mulți medici care pot ajuta sistemul, dar acest lucru se împlinește în străinătate”
Cu media generală 9,99, Catinca Dumitrescu este una din cele două șefe de promoție de la profilul uman al Colegiului Național „Calistrat Hogaș”. A absolvit specializarea filologie bilingv și se pregătește pentru admitere la Medicină. Curajoasă și optimistă, spune că nu poate trăi fără provocări și, firește, își dorește să fie fericită în cariera aleasă. Admite că a muncit mereu, spre deosebire de sora ei, Nicole, în clasa a VI-a la „Petru Rareș”, care reușește rezultate frumoase fără eforturi deosebite și s-a bucurat de faptul că părinții ei, Daniela și Marius, i-au fost alături necondiționat.
– Cum este să fii șefă de promoție, mai ales că ai fost la mică distanță de nota maximă?
Nu m-am gândit niciodată că voi fi șefă de promoție, nu acesta a fost obiectivul meu. Cel puțin nu în clasele primare, abia din gimnaziu. Am învățat la Școala Gimnazială „Elena Cuza”, unde am avut parte de o doamnă învățătoare extraordinară și de profesori deosebiți. Am urmărit ca notele mele să reflecte ceea ce știam. Drept dovadă media 9 la matematică din primul semestru al clasei a IX-a. Sigur că pe urmă am învățat temeinic. Trebuie să recunosc faptul că mereu mi-a plăcut coronița! Simțeam că așa sunt răsplătită pentru munca mea! A fost emoționat să fiu invitată anul trecut, împreună cu colega mea, Ruxandra Ceangu, să ni se înmâneze cheia liceului și asta m-a încredințat că pot reuși. Ceea ce mi-am dorit, însă, a fost să adun cât mai multe informații, pe care să le consolidez. Pot spune că mi-am format o cultură generală solidă și asta este ceea ce-mi va folosi în viață. Inclusiv orele de desen erau captivante, pentru că doamna profesoară ne-a vorbit și de istoria artei, ne-a învățat cum să descoperim frumosul în tot ce ne înconjoară. Cel mai greu a fost în ultima perioadă, din cauza pandemiei. Fiindcă restricțiile au intervenit exact în perioada în care relațiile noastre la clasă se închegau, când trebuia să trecem prin cele mai frumoase experiențe ale vârstei. Dar, pe de altă parte, cred că această perioadă a fost și benefică în măsura în care ne-a ajutat pe fiecare în parte să ne descoperim, având în vedere schimbările vârstei prin care trecem. Prefer să fiu optimistă! Cel mai important este să am încredere în mine.
– Ce te face să fii puternică?
Vizualizez destinația și asta mă motivează să muncesc mai departe, oricât de greu mi se pare într-un anumit moment. Oamenii de succes mă inspiră.
– Ai anumite modele?
În primul rând, toți profesorii au avut un impact asupra mea. În mod deosebit, sunt câteva profesoare pe care le-am avut în liceu și de la care am învățat să am încredere în mine și să nu renunț niciodată. Este doamna profesoară de română Adriana Zâna Ioniță, care mi-a deschis pofta de a citi și care m-a inspirat să dau atenție ideilor latente, ce sunt perfect realizabile. Este profesor doctor Daniela Mătăsaru-Ionescu, doamna noastră de istorie, un profesor sever, dar care mereu m-a motivat să fiu curioasă și să îmi placă să aflu trecutul poporului nostru, regăsind astfel explicații pentru prezentul nostru. Doamnele profesoare de engleză Viorica Rusu și Ana-Maria Vechiu, care au un stil aparte și inovator de predare, doi oameni empatici. Nu în ultimul rând, doamna dirigintă Carmen Petronela Olariu, o personalitate caldă, care mereu ne-a susținut și doamna profesoară de desen Oana Gârbea, de la care am învățat că ceea ce contează în viață sunt lucrurile simple și că frumosul poate salva lumea. Perioada liceului a fost o experiență deosebită, mai ales că am învățat acolo unde mi-am dorit. Cu excepția pandemiei, când n-am putut fi la școală. M-am bucurat de colegi minunați și de profesori remarcabili. Am descoperit prietenia – mă refer în special la Ruxandra, colega mea dragă, împreună cu care împart onoarea de a fi șefă de promoție, ea având tot media 9,99. Am aflat ce înseamnă să fii pasionat de anumite materii, cât de important este să fii atent la ore și să ai profesori dedicați. Am avut privilegiul unor profesori care ne-au învățat să ne concentrăm pe ceea ce vrem, să ne consolidăm propriile visuri și să nu renunțăm.
„Pentru mine, medicina nu este doar o provocare, este un domeniu fascinant”
– Tu ce crezi că vei avea nevoie în viață pentru a fi fericită?
Interesantă întrebare. Vreau să fiu medic și cred că asta va fi prima mea sursă de fericire. Dacă fac ceea ce-mi place, asta îmi dă o stare de bine. Când eram copii, găseam fericirea în orice. Acum, fericirea e doar un moment, care trece foarte repede și este o provocare pentru mine să găsesc mereu fericirea aceea pură. Pictura mă face fericită, pentru că mă pot exprima și mă ajută să uit de banalitățile cotidiene. Pictez de mică, am făcut cursuri cu doamna învățătoare Anca Iftinchi. Prin pictură am descoperit un mod de a mă cunoaște, de a fi creativă. Pot spune că mă pasionează arta, frumosul. Cânt la pian, tot cu doamna învățătoare am luat lecții. În ultima vreme, însă, nu prea am mai avut timp, fiindcă m-am concentrat pe bacalaureat și pe examenul de admitere la facultate. Este un hobby care mă relaxează. La fel cititul, chiar dacă sună clișeic, îl consider fundamental și cred că din exemplele eroilor și anti-eroilor am multe de învățat. Îmi plac literatura clasică, literatura rusă și cea engleză. Medicina este alegerea mea, e drept că mi-au plăcut foarte mult biologia, chimia. Fizica, mai puțin. Din clasa a X-a m-am decis pentru Medicină și de doi ani mă pregătesc, dar nu cu profesori de la Iași, pentru că ei sunt la un alt nivel, se centrează pe adevărul științific, pe când eu trebuie să învăț teoria din manualul de biologie. În schimb, mi-am procurat culegerile de grile pe care facultatea din Iași le publică, le-am lucrat, am participat la simulări – una la Iași, una la București. Pot spune că sunt mulțumită de note, dar mai am un semn de întrebare, pentru că pretestările au fost online, iar examenul probabil va fi fizic și am emoții. Sper să mă încadrez în timp și să pot respecta detaliile tehnice propriu-zise.
– De ce vrei să fii medic?
Să fiu medic este marele meu vis, este pasiunea mea. Aș fi prima din familie! Încă nu am decis ce specializare, oscilez între medicină cardio-vasculară și neurologie – care mă fascinează. Voi alege în timpul facultății. Însăși specializarea este o provocare pentru mine. Eu trăiesc prin provocări! Cei care mă cunosc au această curiozitate și de multe ori mă întreabă de ce complic lucrurile simple. Așa sunt eu, îmi place să-mi testez limitele. Și, așa cum am citit undeva, îmi place să visez mai mult decât cred că pot realiza, pentru că știu că în final voi ajunge acolo unde îmi doresc.
– Nu te sperie imaginea sistemului nostru sanitar?
Mai ales în ultima perioadă, de când cu pandemia, mulți m-au întrebat dacă nu renunț la Medicină. N-am cum să renunț și, mai mult, vreau să fiu medic în România. Cel mult voi pleca în străinătate pentru specializare, dar vreau să aduc acele cunoștințe acasă. Știu că sistemul nostru sanitar suferă de imagine, de mai mulți ani, că mulți medici au plecat, dar eu nu vreau să-i judec, fiindcă fiecare are propriile așteptări și în fond propria lui viață. E trist, întrucât sunt mulți medici care pot ajuta mult sistemul, dar dorința lor de a ajuta alți oameni se împlinește în altă parte, în alte condiții. Pentru mine, medicina nu este doar o provocare, știu că mă așteaptă ani mulți de studiu și muncă, poate și unele dezamăgiri. Dar consider că făcând ceea ce-mi place, voi găsi puterea să trec peste greutăți. Pentru mine este un domeniu fascinant.
A consemnat Cristina IORDACHE
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 495, săptămâna 24 – 30 iunie.