GURA LUMII. Dosarele X în Neamț

Într-una dintre primăriile județului este așteptat cu interes un reprezentant al agenției specializate a guvernului SUA în fenomene legate de ceea ce s-au numit dosare X. De mai mult timp se caută umele unei investiții făcute pe bani publici, recepționate cu tot tacâmul, cu reprezentați ai beneficiarului, a unora de la instituții județene. Cei care spun că au participat la inaugurare jură că mai au bucăți din panglica tricoloră tăiată atunci și că încă mai au probleme cu digestia după cheful de după inaugurare. Întrebați de ce acolo unde ar fi trebuit să fie investiția nu se mai vede nimic acum, dau vina pe o halucinație colectivă generată de cine știe ce fel de fenomen paranormal sau pe efectele perverse ale pandemiei, când o parte din activitate se desfășura online, cei în cauză considerând că au fost induși în eroare de o fotografie bine retușată.

Dialog pentru care nu băgăm mâna-n foc

– Și ce spuneai că mai vreți la voi, la partid, hai repede, că n-am timp pentru mărunțișuri.

– Cum am vorbit, la noi câțiva băieți buni au ajuns să muncească pentru câteva sute de lei, la privat, cu mofturi, că să mergi la treaba, la program, că norme și știți și dv. că după 4 ani e greu să treci de la zeci de mii la sute. Și unde mai pui că vorbim despre lei.

– Bun, am înțeles, spune cu subiect și predicat, să nu pierdem timpul că trece mandatul.

– Avem un director bun la toate, îl putem pune să facă curățenie oriunde vreți! Are experiență, știți, v-a mai ajutat în trecut.

– Bun, pune-l undeva unde vin chestii europene, să nu-l mai aud 4 ani, da` să facă curățenie și să ştie că sunt cu ochii pe el, nu mă interesează pe cine dă afară, dar când angajează, să vină la mine, să ne sfătuim.

– Șefu`, am și eu o rugăminte, am un băiat, e de familie bună, nu e pretențios, nu vrea șef, doar o leafă să meargă bine la pensie. Are familie grea, cu probleme financiare și merită ajutat. Uite, aici aveţi numele…

– Băi, da` are același nume cu tine, cum are probleme financiare?

– Acum nu, dar în viitor poate, deci se poate?

– Bine măi, hai, treacă de la mine, pune-l undeva să ia o leafă. Mai ai pe listă și alții?

– Ştiți, fostul meu adjunct.

– Pune-l unde vrei tu, da` să nu vorbească prea mult în preajma mea, că nu înțeleg niciodată ce vrea. Știi ce, pune-l undeva unde e nevoie de negocieri, ca să avem un factor de stres pentru ceilalți. Cu asta cedezi de milă și după îți ia tot. Gata?

– O singură întrebare, șefu`. Dacă trebuie să plec pentru o perioadă, te-ai gândit pe cine pui în locul meu? De la noi sau de la tine?

– Hai mă, că nu-i dracu` așa de negru, nu pleci încă. Și chiar dacă plecăm amândoi, tot eu conduc, stai liniștit.

Dialogul a fost reprodus de un personaj care se jură că poate demonstra veridicitatea acestuia prin efectele produse.

De ce 16 e mai valoros decât 100

Un atotcunoscător în ale secretelor bancare ne-a șoptit că sunt de văzut/analizat/disecat dedesubturile împrumuturilor bancare făcute de instituții ale administrației publice nemțene. Primăria pietreană a luat 16,5 milioane, județul lui Arsene 100, tot milioane. Cele de la Piatra Neamț, oraș cu grad de îndatorare la limită, ar îngreuna mult mai mult orașul, mai ales că sunt luate pentru cofinanțarea unor cheltuieli neeligibile pe timpul fostului primar, funcționând ca un pansament pentru prostii evidente la nivelul studiilor primare, din momentul în care s-au lansat, pe repede înainte documentele, să fie la număr înainte de campanie. Cele de la județ sunt mai suportabile, dar, eufemistic vorbind, sunt aruncate pe drumurile mereu modernizate ale județului, la fel cum s-a întâmplat pe vremea președintelui Vlad Marcoci, pe când era liberal și avea un șef de partid cu firmă de asfaltări. Mai rămân de comparat comisioanele și de văzut băncile de unde vor proveni banii. Iar nemțenii pot fi liniștiți, acum vor fi bani pentru toată lumea care merită.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *