La mulți ani, dar nu ca cei de până acum!

Prilej de ieșit din casă zilele astea, pentru că municipiul reședință de județ va trebui să poarte haine de sărbătoare, fără a asorta masca la festivismul momentului, cel mult poate unele vor fi galbene, altele roșii, în speranța manipulării discrete a neuronului aburit cu viruși, scumpiri și ceva oferte cu termen de împlinire în secolul următor. Dacă nu plouă (Dă, Doamne!) cei aflați la dietă vor înghiți în sec la bulucul de mici, șaorme și colaci ungurești, sorbind cu sete dintr-un pet la juma de kil, apă la preț de cârciumă, pen`că e criză și mai și trebuie să se refacă economia dupe pandemie. Asta cu înghițitul în sec e valabilă pentru cei ce au apucat să spere la bunăstarea promisă în urmă cu un an, ba de unu`, ba de altu`, când ștampila dansa vioi cu gândul la autostrăzi, spitale cu doctori House, locuri de muncă cu salarii babane, bașca lapte plus miere, eventual asezonat cu o lacrimă de lichior de dude, care face bine la rânză.

Cum pandemia a cam anulat duiumul de bunăstare și excesul de democrație, toate cele din lada cu speranțe a celor ce au ales dospesc la nivel de vorbe goale, cei aleși preferând să conserve ideea că economia duduie, împrumutând ba de ici, ba de colea bănet pentru cârpeli, improvizații și-un pic de asfalt.

Partea tristă-i că la un trecut falnic cu Ștefan cel Mare și celălalt Ștefan nu se bagă nimeni să angajeze un viitor de aur, din două motive. Unu ar fi că nu este aur destul, iar al doilea, admițând că ar fi, n-avem pricepuți în a-l folosi cu dibăcie. Așa că, mai nimerită ar veni o urare de putere și înțelpciune pentru un prezent real, decât așteptarea punerii în faptă a celor scrise pe hârtii ori date pe goarnă, în traducere liberă un viitor diafan, puțin utopic, dar trăit de alți pe la care se duc românii să muncească azi. Cele bune, Piatra Neamț!

GD Patraucean

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 495, săptămâna 24 – 30 iunie.