Într-o căsuță bătrânească de la marginea comunei Zănești trăiesc două familii formate din 3 adulți și 6 copii de școală cu vârste de la 6 la 15 ani. Luminița Bran are 46 de ani și în luna august a anului trecut a luat o decizie grea, la capătul a 16 ani de abuzuri provocate de soțul ei, Vasile, de 57 de ani. L-a lăsat în casa la care au muncit amândoi, și-a luat cei 5 copii, pe Iuliana, în vârstă de 25 de ani – o fiică din cei 4 copii pe care-i are din prima căsnicie – și pe băiatul acesteia, Cosmin, de 6 ani și s-au mutat toți în casa părintească. O casă bătrânească, cu acoperișul spart în multe locuri și cu un perete care aproape se prăbușea. De atunci locuiesc în căsuța cu doar două odăi, mici, despărțite de un hol nelocuibil și o bucătărie și mai înghesuită în care, atunci când nu muncește la stână, locuiește un alt fiu din prima căsnicie, Vasilică, de 28 de ani.
Într-o zi ploioasă și rece, de început de vară, am ajuns acasă la Luminița Bran. Peretele din spatele casei, care a fost reparat, se vede din drum. Ca și acoperișul, jumătate cu tablă nouă, jumătate „căptușit” cu tablă ruginită și bucăți de carton bituminat. Lângă poartă, o stivă de țigle adunate de pe la demolări și acoperită cu o folie ca să se scurgă apa. În curte, imediat în dreapta, lângă gard și cotețul câinelui, altă stivă de țiglă, câteva scânduri, iar în stânga porții alte grămezi de țiglă, adunate pentru acoperiș. Ploaia a format bălți mici în toate curtea și pietrișul împrăștiat pe pământ s-a scufundat în mare parte în noroi. În mijlocul curții, o construcție din lemn proaspăt terminată contrastează cu casa bătrânească din dreapta și cu o casă ceva mai nouă, de pe laterala din stânga. Cu tot glodul de afară, în holul de la intrare nu era nici o urmă, iar pe covoarele din cele două camere, situate de-o parte și de alta holului, nici măcar o scamă cât de mică. Copiii au unii șosete groase, alții sunt desculți.
„Ce-ați văzut la loc de cinste, în mijlocul curții e cotețul pentru porc. Eu l-am făcut, ca un bărbat”, lămurește Luminița. „Trebuie să iau un purcel, că mi-au murit toate găinile înainte de Paști. Nu știu ce-au avut. Și găinile mamei au murit și ale unei mătușe. Am cumpărat 10 găini, am adunat bani c-am fost la prășit în sat, cu ziua. Dar trebuie și un purcel, să nu stea bătătura goală”.
Chiar dacă i-a fost greu, atunci când s-a mutat, să pună casa un pic la punct, Luminița spune că nu se mai întoarce la soțul ei. „Este soț de-al doilea. Primul a murit în Italia, am 4 copii din prima căsătorie. Și 5 copii din a doua căsătorie. Vasile îi zice, el e mai mare cu 11 ani ca mine. L-am cunoscut cum ar fi azi și într-o lună eram măritată. Am stat împreună la el, la Vrancea, vreo 8-9 ani. Dar, când l-am luat nu știam mai nimic despre el, fiindcă nu mă lăsa să ies din curte. După aia am aflat că și pe prima lui soție a băgat-o în spital din cauza bătăilor. Asta-i problema lui – gelozia. Și alcoolul. Odată m-a bătut o noapte întreagă, apoi am zăcut o lună. Cam după un an a început scandalul, eram gravidă cu cea mare, Maria, și m-o bătut, mi-a rupt un picior. L-am mai lăsat o dată, în Vrancea, am fugit aproape desculță cu 3 copii, pe tren. N-am răbdat bătăile. Acuma, ne-am mutat aici din august, anul trecut, după un scandal mare. Atunci a bătut-o și pe mama, că ea a ieșit să-l calmeze, dar n-aveai pe cine. Era noaptea, pe la ora 1, a intrat cu mașina aproape în curte, era băut. Fetele s-au speriat, au zis să sun la poliție. Trei dosare penale i-au făcut, i-au luat și permisul, i-au dat și ordin de restricție, l-au și condamnat, dar nu cu închisoare”.
Maria are 15 ani și este în clasa a VII-a la Școala Gimnazială Zănești. Recunoaște că îi va fi un pic greu la examenul de anul viitor, mai ales din cauza matematicii.
„Am fost dată de 8 ani la școală. Mai am un an să mă pregătesc pentru evaluare națională și vreau să intru la Liceul Sportiv, în Piatra-Neamț. Îmi place sportul, atletismul mai ales. Dar și kickboxing, pentru că înveți tehnici rapide de apărare și cred că este bine ca o fată să stăpânească astfel de tehnici. Probabil voi practica în timpul meu liber. Vreau să ajung atletă de performanță”.
Cea care uneori o ajută la matematică este sora ei, Ana, de 11 ani. Este elevă în clasa a IV-a și îi place mult matematica. În vacanța mare, anul trecut, a rezolvat 30 de probleme într-o săptămână din culegerea cumpărată de mama ei. Le-a fost destul de dificil în timpul școlii să împartă o tabletă cu fratele ei, Damian, în clasa a II-a și cu sora ei Vasilica, de 13 ani, în clasa a VI-a. Dar Ana a muncit cât a putut acasă, a mai ajutat-o și doamna învățătoare și după ce s-au reluat cursurile fizic, împreună cu Damian, recuperează materia în cadrul programului „Școală după școală”, unde primesc și o masă caldă pe zi. Ana vrea să devină medic, iar Vasilica își dorește să ajungă croitoreasă. Damian încă nu s-a decis, în schimb Gabriela, în vârstă de 7 ani, spune că vrea să fie polițistă și zâmbește.
„Tare ar vrea să-l liniștească pe taică-su”, completează Luminița. „Eu le-am spus copiilor că, dacă vor, ne întoarcem acasă. E casa la care am muncit amândoi. Dar nici nu vor să audă, s-au săturat să fugă din calea lui, când îl vedeau pe uliță, venind beat și s-ascundeau prin porumb. În copii n-a dat! Dar eu n-aveam voie nici să mă uit înspre uliță, să mă duc la magazin sau la ședință la școală. Zicea că am întâlnire”.
Familia Bran și-a găsit liniștea în căsuța mică. „Vasile a rămas fără permis după scandalul de anul trecut. N-a mai putut munci, nici nu m-a ajutat cu nimic pentru copii, nici nu-l interesează cu ce-i îmbrac, cu ce-i încalț. Aici, în curte, stă un frate de-al meu, e casa lui, cealaltă pe care ați văzut-o, dar mă înțeleg cu el. Am făcut ce-am putut la casă, să putem locui. La acoperiș m-a ajutat bărbatul Iulianei, nu-s cununați, dar o mai ajută. Am mai avut noi bani strânși și am mai reparat, că ploua în casă. Muncim prin sat, dar ne rânduim, o zi una, o zi alta, fiindcă acasă trebuie să fie permanent una dintre noi, copiii mici trebuie duși la grădiniță că microbuzul nu-i ia. Îi duc cu bicicleta 3 kilometri până la școală, s-o mai și îmbolnăvit, dar n-am ce face. În rest, am făcut singură ce-am putut: am spart peretele din spate și l-am reparat cu bolțari. Dar, casa fiind așa de veche, trebuie multe lemne. Astă iarnă am luat 3 căruțe de lemne și-s scumpe. Ne descurcăm așa, decât cu scandal și bătăi”, spune hotărâtă Luminița.
Singurele venituri sunt alocația de stat a copiilor – 1.070 de lei – și alocația complementară – 320 lei, la care se adaugă ce primește Iuliana pentru fiul ei – 214 lei alocația și 100 lei pe lună alocația complementară. Cu 6 copii de școală, le este dificil să asigure cele necesare, dar nu se plâng. Copiii sunt curați și bine crescuți. Gabriela ne conduce în odaia din față, cu două paturi, în care dorm fetele. În colț, lângă icoane, ne arată mândră poza cu doamna și colegii ei de la grădiniță. În cealaltă odaie sunt tot două paturi și aici dorm Iuliana cu băiatul ei și Damian. Bucătăria, de doi metri pe un metru și jumătate, este ultima încăpere, sub ștreașina casei, așa că se îngustează și coboară spre peretele unde este laița. Deasupra, acoperișul se lasă, periculos. Aici stă Vasilică, de 28 de ani, băiatul cel mare din prima căsătorie. Vine acasă doar când nu muncește. „După vreo jumătate de an, când trebuia să-l plătească, l-au bătut și l-au alungat. Prin martie s-a întâmplat. L-am dus la spital, a fost internat la Roman. Am cheltuit o grămadă de bani cu tratamentele. El vrea să plece iar la stână, dar încă nu-i bine”, adaugă Luminița. Deși mică, în casă este curățenie desăvârșită și copiii pun la loc cartea sau jucăria imediat ce n-o mai folosesc.
Cazul familiei Bran din comuna Zănești ne-a fost semnalat de Vlad Diaconu, președintele Asociației „Semeni bunătate, culegi fericire”. Recent înființată, asociația a mai ajutat câteva familii sărmane. Acum, Vlad Diaconu a pornit primul său proiect concret și vrea să construiască o casă pentru familia Bran. „Asociația își propune să le ofere acestor copii condiții mai bune de locuit. Vrem să le ridicăm o casă, pe terenul pe care-l au în curte. Acești copii merită o casă mai bună, pentru că sunt copii buni, sunt bine îngrijiți, nu lipsesc de la școală și învață după posibilități. Am estimat o sumă de 30.000 lei necesari pentru a o ridica și a o acoperi. Nu este o sumă mare, avem mulți prieteni și dacă 300 de oameni donează câte 100 de lei, eu cred că vom reuși. Restul asigurăm din donații, avem deja promisiuni pentru mobilă, avem firme care au anunțat că vor să contribuie cu materiale de construcție, cu meseriași care să ajute la construcție. Sperăm că până la sfârșitul lunii iulie să o ridicăm și să o acoperim. Este primul nostru proiect mare de acest gen, fiind o asociație proaspăt înființată și sunt convis că vom reuși să construim casa, astfel încât până la toamnă familia Bran să aibă tot ce este necesar pentru a locui omenește în noua casă”.
Cristina IORDACHE
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 493, săptămâna 10 – 16 iunie.
