Coloana cu opinii. Ursus arctos – noul infractor național

În România mileniului trei o minte imbecilă de prin partea Brașovului răscolește-n cutia cu aberații din creierul aflat în dotare și propune ca autoritățile din zonele asaltate de urșii aflați în proximitate să taie o felie din avuția comunității ca să hrănească mamiferele devenite vedete peste noapte, după ce au intrat fără a bate la poartă să caute de-ale gurii prin gospodării. La o primă vedere, simbolul carpatin, adică ursus arctos cum e poreclit de naturaliști, riscă să devină … un asistat social situat pe aceeași treaptă a evoluției sociale cu mulți homo sapienși sadea, copleșiți de propriul aparat locomotor care le-o întunecat judecata și o devenit brusc astenici, a se ceti leneși. E clar pentru toată lumea că mamiferul pomenit n-are nici cea mai vagă idee despre ceea ce înseamnă asta și continuă să facă pe dracu-n patru s-aibă burta plină, mai cu seamă că este tributar unui ciclu existențial ce include o perioadă de post și abstinență la un loc ferit, denumită hibernare, spre deosebire de o seamă de superiorii poziționați în lanțul trofic care freacă menta la vedere cu multă frenezie.

Dacă e să judecăm și din punctul de vedere al ursului, el are perfectă dreptate. Cu fiecare vagon de bușteni trecut peste hat către vest, arealul i se reduce în vreme ce prezența agresivă a celor ce vor bani cu orice preț alungă ierbivorele și culeg bunătățile vegetale ale silvei. Și cum ursul se remarcă în piramida ecosistemului de origine ca fiind și deștept, și puternic, se adaptează. Dacă întoarce privirea și … nema carne, nema fructe, trebuie să facă ceva. În logica lui, mâncare este peste tot. Și unde poate găsi? Hopaaaa, la oameni. Ei aruncă hârdaie cu resturi, care pe lângă faptul că sunt un indicator al risipei și lipsei de spirit gospodăresc, mai și put, în condițiile în care unui urs normal la cap nu-i trebuie decât un firicel de iz pentru a ajunge cu succes la sursa duhorii și implicit a materiei organice ce se va transforma în pătura adipoasă ce-l transformă în acel Moș Martin pufos, drăgălaș și afectuos din cărțile desenate pentru țânci.

Să ne imaginăm că dacă în gospodăria țintă este rezident vreun ierbivor sau mai multe, bucuria interioară a ursului răscolește instinctul de vânător, imaginea unei fleici în sânge având efectul unei duzini de șuturi în trei litere pentru a pune laba pe supremul trofeu digestiv. Habar nu are că peste câteva minute va deveni vedetă pe internet și mii de specialiști de talia celui pomenit în debut vor propune decrete și măsuri, începând cu modificarea gardurilor și terminând cu așteptarea demisiilor celor ce nu-și fac treaba, inclusiv ciobani și câini de pază calificați la locul de muncă. Dar târășenia nu se oprește aici. Cum, necum ministrul uns la mediu e gata să arunce spre legiferare o măsură ce prevede împușcarea fără somație (totuși ursul nu știe limbi străine) a urșilor agresivi. Domnu` ministru, măi omule, ai văzut pe undeva urși melancolici? Sfioși? Ospitalieri? Înțeleg că nimeni nu-i perfect, dar ai o trupă de consilieri. Ăia ce fac? Hibernează în locul celor plecați să-și asigure coșul zilnic prin vecinătatea domiciliului?

Pe de altă parte, realizați dumneavoastră, sau cei din jur, consecințele negative și imense pentru ecosistemul moștenit de veacuri sau preferați să oferiți recompense vânătorilor, scutindu-i de taxa pentru trofeu care se văd și cu laba ursului și cu teșchereaua plină. Pentru că, să nu omitem un lucru, animalul în discuție este o sălbăticiune care trebuie să-și apere teritoriul, neavând nici avocați și nefiind nici membru NATO. V-aș suspecta de rea intenție, însă cred că-i vorba despre altceva. Lipsă de instrucție asezonată cu ceva similar față de respect pentru un reprezentant iconic la codrilor, impunător și respectat. De ce nu încercați, de exemplu, niște măsuri contraceptive pentru ursoaice, cu condiția să nu vă apropiați de ele când au pui, ca să nu vorbim la trecut despre edificiul dumneavoastră, mai cu seamă că nu vă cred în stare să castrați urși. Ursus arctos, nu din ăia de pluș.

GD Pătrăucean

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 497, săptămâna 8 – 14 iulie.