Într-o vreme, comuna Poiana Teiului avea unități școlare în mai toate satele, la fel și grupe de grădiniță. Din păcate, plecarea tinerilor spre orașe sau chiar peste hotare, face ca populația în mediul rural să fie în scădere. Același lucru se întâmplă și cu populația școlară, numărul noilor elevi care ajung pe băncile singurei școli rămase funcționale în Poiana Teiului fiind, de la an la an, din ce în ce mai mic. Sprijin ar trebui să vină de la stat pentru creșterea natalității, prin politici economice și sociale bine ancorate la posibilitățile locale care să promoveze. Dar, câtă vreme nu se face nimic, vom ajunge la un capăt de drum, loc de unde nu ne vom mai putea întoarce cu fața spre lumină niciodată. Vom rămâne o societate anchilozată și incapabilă să se dezvolte.
Interviu cu directorul Vasilica ANCUȚA
– Doamnă director, cât de pregătit va fi sistemul instructiv – educativ din comuna Poiana Teiului, pe data de 13 septembrie?
– Anul școlar, care va debuta pe 13 septembrie, va începe, sper, cu prezența fizică a copiilor și cadrelor didactice, dacă nu apar surprize neplăcute în viitoarele săptămâni. Suntem pregătiți pentru orice problemă, mai ales că de ceve vreme populația școlară a acestei țări s-a învățat cu pandemia și regulile ei. Să nu uităm că trebuie să ținem cont de respectarea regulilor sanitare, dar și de altele, care trebuie să reducă pericolul de contaminare, atât în școală, cât și în comunitate. În fond, ne dorim un climat stabil pentru elevii școlii noastre și rămânem optimiști că nu vom mai fi nevoiți să utilizăm diverse scenarii.
De fiecare dată, din informațiile pe care le dețin, populația de la munte a avut tot timpul rezerve, care i-a oferit posibilități de a rezista indiferent de situație. În acest sens, aș vrea să ofer un exemplu, cel din Primul Război Mondial, când la Poiana Teiului a poposit, chipurile, să ne ajute, un corp important al armatei rusești, în urma căruia, în toată comuna, la plecare, a rămas doar un singur perete în picioare. Atenție, fără conflict armat. Oamenii locului sunt căliți și pregătiți pentru orice necaz.
– Cine v-a ajutat în ultimul an?
– Pe parcursul anului școlar trecut, am fost sprijiniți de membrii Consiliului local Poiana Teiului, prin diverse acțiuni menite să susțină și să promoveze un climat stimulativ pentru întreg personalul școlii. De asemenea, am fost sprijiniți în acordarea de premii în cărți la încheierea anului școlar elevilor merituoși. Apoi, toate forțele locale au fost implicate în derularea planului de dezvoltare școlară, fapt ce reflectă o foarte bună colaborare interinstituțională. Mai mult, am avut o colaborare aparte cu toate instituțiile locale, și mai cu seamă cu poliția și biserica, în primul rând, care au adus un plus la ceea ce dascălii predau zilnic la școală.
Misiunea tuturor este de a ajuta școala în educarea copiilor, de a le insufla dragostea de țară și de pământul natal. Am avut, recunosc, și momente dificile, pe care le-am trecut, după părerea mea, cu bine. Recunosc, sunt momente când te simți singur în fața unor situații, cu toate că ești înconjurat de un număr important de oameni. Până la urmă, trebuie să le depășești singur pe toate.
– Veți avea manualele la timp în școală?
– S-au făcut toate demersurile necesare, astfel ca elevii să poată beneficia, la începutul anului școlar, de manuale. Dacă nu vor ajunge manualele noi la timp, la toate obiectele, le avem pe cele de anul trecut, iar cursurile se vor derula conform celor stabilite.
„Numărul de copii scade de la un an la altul”
– Care este cea mai delicată problemă a sistemului educațional de pe valea Bistriței montane?
– Problema cea mai delicată rămâne, pe toată Valea Bistriței, și nu numai, scăderea drastică a efectivelor de elevi. Constatăm, de la un an la altul, reduceri importante, îngrijorătoare chiar. Din păcate, așa cum mulți spun, sunt mai mulți copii de români care se nasc în
străinătate decât în țară. Cauzele sunt multiple și nu are sens să le dezvolt. În schimb, pot afirma că la nivelul comunei noastre, cu un deceniu în urmă, funcționau patru școli cu statut juridic, iar acum mai avem doar una, la centru de comună. Migrarea persoanelor tinere în lumea largă va produce o reducere substanțială a populației din mediul rural și mai cu seamă a celor din zonele montane. Ca o curiozitate, crescătorii de animale caută brațe de muncă și nu găsesc. Mai mult, numărul de animale scade de la un an la altul, în condițiile în care zootehnia ar fi putut relansa, într-un anumit fel, economia de pe aceste locuri. Mineritul a dispărut, păduri de exploatat nu mai sunt, din ce să trăiască munteanul? Nimeni, și mă refer la cei care conduc acest stat, nu se gândește la situațiile reale din teritoriu. Așteptăm de 30 de ani un miracol, dar el nu se produce. Pe cine să dăm vina?
– Ce efectiv de preșcolari și elevi veți avea în toamna acestui an?
– Pentru anul școlar următor, avem un efectiv de 380 de elevi. Este foarte puțin pentru o comună ca a noastră. Dacă am privi comuna geografic, am putea observa cu ușurință că UAT-ul din care facem parte are mai bine de 30 km de drumuri naționale cu zone rezidențiale de-o parte și de alta. Că suntem așezați în cel mai important nod rutier din zona montană știe toată lumea, dar, cu toate aceste, în viitorii ani, nu vom mai avea copii la școală. Este foarte trist. Dispar satele, iar în două-trei decenii vom mai avea câte 10-15 oameni în anumite sate.
„Susținerea procesului de modernizare a școlii”
– Cu ce noutăți veți păși în noul an școlar?
– În primul rând, suntem preocupați de atragerea de resurse financiare privind dezvoltarea bazei materiale a școlii, dovadă stă inițierea unui proiect ce are drept scop susținerea procesului de modernizare și dotare a școlii noastre, prin achiziționarea de echipamente destinate unei abordări inovative în domeniul educației și a extinderii utilizării TIC în activitățile de predare-învățare-evaluare, pornind de la dorința de a oferi un învățământ de înaltă calitate elevilor din mediul rural. Totodată, vrem ca în viitorii ani să promovom noi idei, noi proiecte educaționale, care să schimbe radical conceptul educației din comuna noastră. Am mai multe idei, am proiecte care în viitor vor fi puse în practică. Însă, am nevoie și de sprijin, pentru că altă soluție nu este.
– Sunteți mulțumită de cele realizate în doar un singur an ca director?
– Mulțumirea vine de la feed back-ul oferit de colegi, pentru receptivitate, înțelegere, participare activă la viața școlii. Îmi doresc să fiu un exemplu excelent de reacție, energie creativă și determinare. Aș dori să schimb multe în școală, dar uneori mă văd singură. Așa cum am spus, în fața multor probleme tot singur ești. În fond, nu că aș dori ajutor din partea cuiva, dar ai nevoie măcar de un sprijin colegial. Dacă rămâi singur, este foarte dificil să străbați tot acest păienjeniș care ne înconjoară la tot pasul. Am acceptat și am preluat funcția de director al școlii din comuna Poiana Teiului cu speranța că voi realiza foarte multe lucruri, că voi fi ajutată la tot pasul, pentru că, în definitiv, reprezint cea mai importantă instituție din comună: școala. Din păcate, lucrurile nu se prezintă de fiecare dată așa cum mi-am dorit. Cu toate acestea, merg mai departe și voi sluji școala și copiii acestei comune așa cum mi-am dorit în momentul când m-am decis să fiu profesor de limbă română.
Constantin NEGRU
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 502, săptămâna 19 – 25 august.
Mesagerul Bacău Ziua Crucii: tradiții, post și obiceiuri de Cârstov, sărbătoarea care vestește toamna 
ZCH Alcool și viteză în traficul din Neamț. Mai mulți șoferi au ajuns în atenția polițiștilor 
NewsEdge O sondă de defibrilare de doar 1,66 milimetri a fost implantată în premieră în România la Spitalul Județean Craiova 
BusinessEdge Cum poate Canada să intre în Uniunea Europeană. Formula găsită este aceea de „membru asociat” 
