Vacanță altfel și pentru toate gusturile în Neamț

Pentru cine vrea o vacanță activă, județul Neamț rămâne destinația perfectă. Aici se găsesc modalități diverse, la îndemână și nu foarte costisitoare pentru turiștii care doresc să stea la plajă pe malul lacului Izvoru Muntelui și să se bucure de scaldă în apele uimitor de calde, de vizita la mănăstiri mai mult sau mai puțin cunoscute, de o urcare pe Ceahlău sau care preferă adrenalina unor trasee cu bicicleta pe munte. Familiile își pot organiza excursii de cel puțin o zi, pentru un tur la mănăstirile renumite din zona Târgu Neamț, de la Borlești – unde se poate sta câteva zile și cu cortul. Se pot face trasee pe bicicletă pe dealurile din Piatra-Neamț, cu opriri la câteva schituri, îmbinate cu excursii la Cetatea Dacică Petrodava. Pentru iubitorii muntelui, Ceahlăul și schitul de lângă Vârful Toaca rămân mereu o alegere, fie și pentru energia deosebită a locului. Cei care aleg să petreacă mai multe zile în zonă se pot caza în Stațiunea Durău, atractivă și în sezonul estival.

Icoana Maicii Domnului cu trei mâini

Icoana Maicii Domnului cu trei mâini

La Mănăstirea Neamț există o icoană făcătoare de minuni a cărei semnificație este puțin cunoscută. Icoana Maicii Domnului cu trei mâini se află în paraclisul Sfântul Gheorghe și este o minunăție lucrată în argint, veche. Așa cum s-a păstrat și transmis, istoria acestei icoane se pierde în urmă cu peste 230 de ani. Este o copie a icoanei Trihirussa „cea cu trei mâini” de la Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte Athos. A fost adusă în ţară de Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ, stareţul Mănăstirii Neamț între anii 1779-1794.

Pe icoană se află o inscripţie cu litere româneşti și chirilice: „Această sfântă icoană s-au zugrăvit din nou, afară de chipuri, în vremea prea cuviosului arhimandrit şi stareţ Chir Timotei. Anul 1866, mai 10 (de Agapie zugrav)”.

Icoana a fost purtată în pelerinaj în câteva orașe din țară și este scoasă la procesiuni mai ales când este secetă. Cea de-a treia mână semnifică una din minunile săvârșite după rugăciunea cu sârg a Sfântului Ioan Damaschin. Acesta a trăit în secolul al VIII-lea și a fost persecutat de împăratul Leon Isaurul, care i-a tăiat mâna dreaptă pentru că era apărătorul Sfintelor Icoane. Sfântul Ioan l-a rugat pe împărat să-i dea mâna, pe care el a luat-o și s-a rugat la icoana Maicii Domnului să-l vindece. În timpul rugăciunii, Sfântul Ioan Damaschinul a avut o viziune și când s-a trezit, mâna sa dreaptă era lipită la loc. Pentru a mulțumi, acesta a adăugat o mână de argint în partea de jos a icoanei. Credincioșii care au probleme de sănătate se roagă la icoana de la Mănăstirea Neamțului pentru a primi ajutor.

De aici, într-o singură zi, se poate ajunge la celelalte mănăstiri din zonă. Primul este Schitul Vovidenia, cu o istorie de prin secolele XV-XVI. Cunoscut drept Altarul din Poiana Liniștii, schitul are două hramuri: pe 21 noiembrie de sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului și pe 12 decembrie de Sfântul Spiridon. În 1953 s-a ridicat biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, iar ulterior, în timpul egumenului Nazarie Chirilă, au fost construite trei clădiri și a fost pictată biserica mare la interior. În apropiere este Casa Memorială Visarion Puiu și Muzeul Mihail Sadoveanu.

Mai departe, în drumul spre comuna Vânători-Neamț se poate face un popas la Zimbrăria „Dragoș Vodă” din Parcul Natural Vânători-Neamț, un loc excelent de relaxare. De la Humulești se face dreapta pe drumul național 15 și se ajunge la Mănăstirea Agapia, una din cele mai cunoscute din țară. Documentele existente datează așezământul monahal la 1437. Ulterior, schitul de lemn cunoscut sub numele Sihăstria lui Agapie, a fost distrus de o avalanșă de zăpadă într-o zi de Paști și la sfârșitul secolului XV a fost refăcut. A fost mănăstire de călugări, mai întâi, după care aceștia au părăsit schitul, astăzi Agapia Veche și au ridicat în vale altă biserică, de piatră. Mănăstirea Agapia este în prezent cea mai mare mănăstire de maici din România și are singurul seminar de fete din Moldova. Valoarea sa spirituală este întărită de cea artistică și culturală datorită frescelor pictate de Nicolae Grigorescu.

De la Schitul Agapia Veche, drumul prin pădure continuă spre mănăstirile Sihla, Secu și Sihăstria. Traseul este unul care poate fi făcut pe jos, printre fagii și brazii seculari. La numai doi kilometri de Sihla se află Schitul Daniil Sihastru, iar pe drum se pot împrospăta rezervele de apă de la renumitul Izvor al Tămădurii, situat chiar înaintea schitului.

Camping pe Valea Nechitului și Valea Tarcăului

O altă destinație pentru românii din toate colțurile țării este Mănăstirea Nechit (comuna Borlești). În ultimii ani a devenit foarte căutată și datorită faptului că Valea Nechitului este atât de generoasă pentru zonele de campare și cei care au nevoie de liniște aleg să poposească la cort. Fiind foarte aproape de mănăstire, poate fi o soluție pentru orășenii care vor să se bucure de natură și de traiul rustic.

O altă zonă care oferă liniște și multe posibilități de reculegere și relaxare este Valea Tarcăului. Vizita în zonă nu poate omite Mănăstirea Sihăstria Tarcăului, veche de pe la 1832, construită din lemn de frasin, fără cuie din fier, doar cu cepuri. Pentru cine se încumetă să urce până la Mănăstirea Tărcuța, drumul putând fi străbătut cu mașina sau pe jos, priveliștea este una care răsplătește efortul: cascade, chei și peisaje superbe de-a lungul râului Tarcău fac din această zonă una tot mai căutată.

Mina de chihlimbar și Lacul „Roșu” de Negulești

Legendele spun că după stațiunea Negulești (comuna Piatra Șoimului) ar fi existat o mină de chihlimbar. Îngropată sub un munte de pământ rostogolit, mina nu a mai putut fi exploatată, dar drumul până acolo are și alte surprize, mai puțin cunoscute nemțenilor. De la fostul hotel al stațiunii se face dreapta spre cabana de vânătoare Frasin, care aparține de Direcția Silvică. Pe drum nu trebuie ratat izvorul cu apă de leac pentru bolile de ochi, situat pe stânga, la marginea pădurii, vizibil datorită amenajării de care s-a bucurat. Izvorul tinereții, cum este supranumit, apa lui atrage nemțeni care vin chiar și din Piatra-Neamț pentru a se aproviziona. Are un gust dulce și se crede că are în compoziție argint, ceea ce face ca apa să aibă proprietăți tămăduitoare.

Lacul Veselaru

Fosta mină de chihlimbar este într-o zonă situată lângă cabana Frasin, chiar înainte de cascada Duraș, acum o moviliță de pământ. Plimbarea până la fosta exploatare merită, fiindcă la vreo 20 de metri mai sus se află această superbă cascadă Duraș, căutată de turiști în orice anotimp. La întoarcere trebuie neapărat o vizită și la Lacul Veselaru, situat la capătul satului Luminiș. Este un lac format după o alunecare de teren și de aceea seamănă cu Lacul Roșu, păstrând proporțiile. Localnicii povestesc că numele lacului vine de la boierul Veselaru, care ar fi avut moșia acolo și care a fost luată de malul de pământ prăbușit după o furtună și scufundată în apele adânci. Lacul nu are mai mult de 3.000 mp, dar drumul până acolo și peisajul merită osteneala.

Turism în Piatra-Neamț

La caiace

Pentru cei care nu vor să renunțe la confort, municipiul reședință de județ este o alegere. Ofertele de cazare sunt nenumărate, atât în Piatra-Neamț, cât și în împrejurimi, așa că turiștii au posibilitatea să-și aleagă singuri cum își petrec vacanța. O variantă este plimbarea pe jos sau cu bicicleta pentru un traseu mai lung trecând podul Căprioara spre Ștrand, urcând apoi ușor spre barajul Bâtca Doamnei, pe lângă râul Bistrița, până la Vaduri, unde lacul e plin de lebede. Traseul făcut pe jos oferă avantajul unei abateri care permite o vizită la Cetatea Dacică Petrodava sau oprirea la pontonul lacului Bâtca Doamnei, în zona de agrement La Caiace, fie pentru plajă, fie pentru o plimbare cu hidrobicicleta sau caiacul pe lac. Zona este superbă, prețurile sunt mai mult decât accesibile, iar pe mal există o mică bibliotecă și un atelier de pictură și alte activități creative.

Cei mai experimentați sau dornici de adrenalină pot alege traseul cu bicicleta pe Cozla, până sus, la capătul Telegondolei, urmând apoi pe la Trei Căldări și trecând pe la Schitul Draga, înapoi în oraș.

Cristina IORDACHE

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 501, săptămâna 12  – 18 august.

One comment

  • nae

    august 13, 2021 at 8:25 am

    Cetatea dacica ,,Petrodava ,, adica niste ruine ? Cred ca 90 la suta din pietreni nu stiu unde este .

    Răspuns

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *