Pas cu pas, terenul pe care se află Baza Hipică „Virgil Bărbuceanu” îşi urmează drumul stabilit spre trecerea, prin licitaţie, în proprietatea altcuiva decât municipiul Piatra-Neamţ. Întrucât emoţia publică şi indignarea au bătut în retragere, iar despre responsabilitate politico-administrativă şi declaraţii războinice inutile nu are rost să discutăm, am găsit de cuviinţă să reconstituim, atât cât ne stă în putinţă, câteva pagini uitate sau ignorate despre operaţiunile derulate în bază, după Revoluţie. Nu rezolvă problema, dar ajută pe oricine vrea să înţeleagă cum nişte unii, nişte suboameni, şi-au bătut şi îşi bat joc de oraş, dar mai ales de animalul suprem, calul.
Dezvăluiam în episodul de săptămâna trecută detalii dintr-o „manoperă” veche și necunoscută publicului. Conține înstrăinarea activelor din Baza Hipică și legendarea ca salvator a lui Daniel Măricuța, fost primar al strategicei comune Șelimbăr de lângă Sibiu, în prezent președinte onorific al Federației Ecvestre Române și penal cu acte în regulă. E din cale afară de neverosimil să creadă cineva cum că primarii succesivi și impetuoși Ion Rotaru, Gheorghe Ștefan și Dragoș Chitic n-au avut știință – nici măcar neoficial! – de contractul de vânzare-cumpărare din 6 ianuarie 2004. Părți erau SC Valorificări Active SRL Piatra-Neamţ (reprezentând ca administrator judiciar pe SC Girostar Girov SA) și ALCORDU SRL, firma lui Măricuța, obiectul contractului fiind o serie de bunuri din bază. Primarul în funcție, Andrei Carabelea, fost pedelist cu funcție de conducere pe vremea lui Pinalti, convertit la penelismul târziu via burdujismul din PACT, avea să preia o situație complicată. Firma orașului la care a ajuns terenul bazei e în reorganizare, terenul va fi scos la vânzare. Primarul a avut câteva accese foarte vocale de grijă și patriotism local, după care, la ultima adunare a creditorilor, orașul n-a fost reprezentat de nimeni.
Deloc ca o paranteză, în toată lumea, indiferent de sistem, cultură, religie și istorie, tot ce mișcă și trăiește oficial în jurul calului nu face rabat de la onoare. Cândva, așa se întâmpla și la noi, dar nu se recunoaște din motiv că oamenii de legătură, supraviețuitorii, sunt incompatibili cu coțcarii zilei.
Contra sumei de 2.565.437.794 lei, în banii din 2004 Măricuța „salva”, chipurile, ctitoria înființată și edificată în urma senzaționalei decizii luate în anii `80 ai secolului trecut de Maria Gheorghe, penultima șefă de județ pe linia Partidului Comunist Român. La cursul mediu de schimb al lunii ianuarie 2004, certificat de arhivele BNR la 41.094,25 ROL pe euro, însemna puțin peste 62.400 euro. Bani de un Jeep bengos, sau de șampanie în cluburile protipendadei de pe Litoral.
Numai pe partea de tribune (construcții, nu glumă!), de să se vadă din satelit, am dovedit cu acte o vânzare cu „reducere” de 608,98 mp. Ce-a făcut, ce n-a făcut Georgel Ouatu, indicat ca artizan al vânzării, e istorie. Degeaba și-a adus aminte abia la finele săptămânii trecute Vasile Pop Silaghi, fost director tehnic și apoi director general la Girostar, că l-au pus atunci în fața vânzării împlinite. Sumele enorme de bani alocate de către Girostar de-a lungul anilor, după Revoluție, începând cu strădania lui Vasile Cuptor, plus eforturile relaționale de nivel național și internațional susținute pentru consolidarea și impunerea bazei hipice și a competițiilor impecabil găzduite, unii nu le uită. C-așa-i cinstit.
Persecutatul colonel Bărbuceanu, cetățean de onoare al municipiului, cu adevărat mintea, inima și referința bazei hipice, avea să plece spre altă lume, cu cai liberi, mai frumoși, în octombrie 2004. A fost răpus de un accident vascular cerebral la ceva timp după expulzarea din bază. Culiță Tărâță, mare iubitor de cai la vedere, cel care i-a oferit azil sportiv colonelului, s-a ferit însă să tranșeze decisiv socotelile, deși îi stătea în putere, mai ales că implicase în joc un club sportiv propriu, cu numele TCE 3 Brazi.
Am arătat și cum suprafața tribunelor avea să fie întregită la 1.232,98 mp, prin act adițional, în iulie 2006. Se invocau denumirile corecte ale construcțiilor, în conformitate cu o documentație cadastrală, altfel binecunoscută anterior vânzării din 2004. Și atât. Fără nici un ban în plus din partea „salvatorului”.
Mai devreme, pe 29 martie, în același an 2006, Consiliul Local Piatra-Neamț votase HCL nr. 109 (foto 1), prin care se aproba asocierea municipiului cu ALCORADU și Clubul Sportiv Ecvestru „în vederea realizării în comun a activităților necesare practicării, promovării, dezvoltării și popularizării sportului ecvestru de performanță, inițiere și agrement pentru comunitatea și pentru interesul național”. Orașul participa cu terenul, ajuns între timp în domeniul public, fără a specifica suprafața, „precum și cu un mijloc de transport (autovehicul)”. De asemenea, se stabilea că asocierea va fi condusă de un consiliu de conducere format din 3 membri, câte unul de fiecare asociat. Curios, lipsește contractul/acordul de asociere ca anexă a hotărârii. Președintele de ședință Adriean Chirilă și mai ales secretarul Vasile Vișan nu s-au simțit deranjați că habar n-au ce contrasemnează.
Pe urmă, după actul adițional cu cântec, pe 28 septembrie, apare contractul de asociere cu numărul 43.447. Obiectul asocierii este ușor rafinat, menționându-se promovarea imaginii orașului, strict „în conformitate cu prevederile actelor normative privind activitatea sportivă, turistică și de agrement”. În contract, în continuare, terenul nu are date de identificare. Poate or fi în vreo anexă inaccesibilă. Interesant, dacă nu antologic, la capitolul despre contribuția asociaților la realizarea construcțiilor și amenajărilor scrie că municipiul va putea sprijini și organizarea unor manifestări comerciale.
Din parcurgerea contribuțiilor, se reține repede că ALCORADU va contribui la executarea unor noi amenajări și modernizări. În dreptul clubului sportiv, 13 sarcini asumate și descrise în amănunt, din care reiese că îi revine tot greul asocierii. Trecând peste îngrijirea autovehicolului, întinsă pe vreo 4 rânduri, iată câteva dintre acestea:
- va contribui la modernizarea și dotarea bazei;
- se va preocupa de atragerea sponsorilor și investitorilor;
- va pune la dispoziție un număr (nespecificat) de capete cabaline pentru inițiere, agrement și performanață;
- va asigura o trăsură și o sanie pentru plimbări de agrement;
- va asigura hamuri pentru cabaline;
- va organiza concursuri periodice, demonstrative de călărie, cu sportivi consacrați;
- va organiza concursuri săptămânale demonstrative de dresaj și sărituri peste obstacole cu membrii grupelor de cursanți;
- se va preocupa (doar) de organizarea și desfășurarea unor concursuri naționale și internaționale;
- va găzdui manifestări comerciale (târguri, expoziții, festivaluri, etc.), cultural-artistice și distractive, prilejuite de evenimente locale, județene, naționale.
Urmează un prim articol tăios (foto 2). Spune suficient de confuz că în cazul în care „una dintre părți nu-și exercită în mod corespunzător obligațiile” ce-i revin, cealaltă poate rezilia în mod unilateral contractul, în termen de 30 de zile de la data constatării. „Cealaltă” nu e una din două, ci orașul. Cum s-au organizat corespunzător, ca de-un exemplu, concursurile săptămânale demonstrative, nu am am aflat niciodată.
La final, găsim o clauză specială (foto 3). Contractul „se reziliază, total sau parțial, la solicitarea scrisă a municipalității, pentru situații de utilitate sau de interes public, constatat(e) prin Hotărâre a Consiliului Local”, iar aceasta operează la 30 de zile de la primirea notificării scrise.
Un amănunt, probabil semnificativ prin raportare la rigoare, ține de autoturismul Dacia Nova, care luase drumul clubului sportiv în viteză, înainte de semnarea contractului de asociere.
Suntem așadar în septembrie 2006. Din documentele găsite cu mare dificultate rezultă că asociații își amintesc tocmai în martie 2008 să constituie Consiliul de conducere paritar. Primăria îl nominalizează pe celebrul Marin Bordei, clubul pe Costache Lupu, iar ALCORADU pe Marius Lupu. Pe 1 aprilie se ține prima ședință, se încheie un proces-verbal, consiliul ar trebui să se întrunească cel puțin lunar, iar Lupu senior este desemnat președinte pentru lunile aprilie, mai și iunie.
Surpriză, în acceași zi se propune consiliului local, spre aprobare, extinderea asocierii și cu alți membri. Adresa de înaintare are numărul 1, ceea ce confirmă că din 2006 până în 2008, an electoral ce-i va aduce lui Gheorghe Ștefan al doilea mandat de primar, asocierea a funcționat la voia întâmplării, adică nu a avut conducerea stipulată în HCL și consfințită în contract. O organizare nespus de corespunzătoare, ca la Piatra-Neamț. (Va urma)
Viorel COSMA
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 505, săptămâna 9 – 15 septembrie.
