Domnului Caramitru, vibrații de la domnii Onisei și Timuș

Doi pietreni, prieteni între ei, privilegiați fiecare în felul lui și în destinul lui, au reușit cu greu, după ce și-au revenit din starea de șoc, să scrie câteva cuvinte, despre Domnul Ion Caramitru.

Ioan Onisei, director general adjunct al Teatrului Național București, rămâne inconfundabil, inegalabil într-un rol tot mai puțin amintit astăzi. A fost prim-susținător al lui Niki Scarlat, alături de un oraș nebun de frumos (sau frumos de nebun), la ctitorirea și impunerea Festivalului Internațional de Teatru de la Piatra-Neamț, după Revoluție. Mai încolo, a sudat o camaraderie imbatabilă în cele treburi culturale complicate alături de Domnul Caramitru.

Liviu Timuș e pur și simplu Liviu Timuș, ultimul director istoric al Teatrului Tineretului. Cu gândul la el, pe 9 mai 2016, la Gala UNITER ținută la Oradea, la Teatrul Regina Maria, Domnul Caramitru – după ce a strălucit imperial pe scenă alături de Dan Andrei Aldea – nu a ezitat să exprime apăsat îngrijorarea sa față de ce era previzibil să i se întâmple teatrului nostru. (Viorel COSMA)

Ioan Onisei:

Cred că l-am cunoscut pe Domnul Ion Caramitru. Că m-a onorat cu prietenia sa. Cunoscându-l, cred că am ajuns să înțeleg noblețea… Cu firescul simplității ei. Cum Oamenii Mari pot fi simplu oameni și cum simplii oameni simpli pot să aibă noblețea unui om de grandoarea lui Ion Caramitru. Gândindu-mă și scriind despre Ion Caramitru – acum, când se grăbește spre Domnul, în nemurire – îmi este frică să nu uit pluralul!

Liviu Timuș:

Nu pot scrie mai mult, chiar sunt gol de gânduri. Mi-e sufletul prea gol de tine. La fiecare festival mi-l umpleai cu harul tău și al minunaților care te însoțeau, Johnny Răducanu, Horațiu Mălăele, Naidin. În momentele de cumpănă, sfaturile tale mi-au arătat drumul corect. După ultima ediție „Pledez Pentru Tine(ri)”, ne-ai trimis câteva vorbe care ne-au arătat că n-am fost în zadar.

Liviu Timus si Ion Caramitru - Domnului Caramitru, vibrații de la domnii Onisei și Timuș — **Doi prieteni ca o respirare**

Cu nefirească durere și cu adâncă reverență, mă înclin cu gândul că atunci când ne vom revedea, o să mă întâmpini cu o vorbă de suflet.

<<Am venit cu mare drag să salut „Tinereţea fără bătrânețe” a Teatrului Tineretului, înnoită o dată în plus prin reluarea unui festival vechi, dar mereu orientat către zorii noului. Ştiu cât de important este ca tinerii creatori să se exprime pe o scenă profesionistă, să aibă locul lor unde să-şi experimenteze gândurile şi talentul intrând în competiţie. Un loc binecuvântat, o organizare impecabilă, o selecție riguroasă a spectacolelor atestate de critica de specialitate, conferă dreptul și obligația de a continua acest fenomen.

Pledez pentru tine(ri) oferă şansa multora de a intra sub augurii buni ai unei scene unice prin faptul că a lansat atât de multe zboruri înalte ale lumii teatrale româneşti.

Oricând voi fi alături de voi și voi pleda pentru generațiile tinere.>>

Ion Caramitru